Ce este minciuna de pe Munte?

Fratii de la www.tabernacolularad.com au publicat pe pagina lor, o traducere a predicii pastorului Lamb Chad, cu privire la încercarea acestuia de a descâlcii și pune în armonie toate informațiile din mesaj cu privire la nor. 

In realitate a încâlcit și mai rău lucrurile deoarece aproape toată predica sa este bazată pe o interpretare numerologică nebiblică, nu pe dovezi concrete. 

În plus, a lăsat pe din afară multe afirmații ale lui Branham care dovedesc că timpul parcurs de acesta la vânătoare între 6-8 martie 1963 la Tucson, nu are nici o legătură cu acel nor, apărut și dispărut în 28 februarie 1963 deasupra deșertului de lângă Flagstaff, adică la apr 400 km distanță de locul vânătorii. 

Pe lângă frământările personale, pastorul Chad Lamb a făcut asta și pentru că tot mai mulți urmasi ai mesajului, își pun întrebări, pe bună dreptate, când văd aceste uriașe discrepanțe și contradicții atunci când se documentează. 

Ei află că Branham a inventat, a mințit, și din propriile lui cuvinte, în primul rând, poti afla aceste lucruri, astfel că toată așa zisa "descoperire a Cuvântului din timpul sfârșitului" este foarte grav compromisă. 

Adevărul acesta dă fiori mari celor care au crezut atât de mult în tot ce a zis Branham.

Aici este linkul unde puteți viziona: Ce este atractia de pe munte - Chad Lamb

În data de 11 Mai 2014, fratele Jeff Jenkins îşi lua rămas bun de la biserica pe care a crescut-o şi a slujit-o ca Păstor credincios timp de 33 ani. Deşi în ultima sa apariţie în faţa Bisericii a fost bine „păzit” şi cenzurat, totuşi a mai apucat să dea de înţeles nişte lucruri. 

(Aici e linkul: https://www.youtube.com/watch?v=SxhIF_1yJlk )

Jeff Jenkins, afară din mesaj după 33 de ani, la găsirea
dovezilor de netăgăduit că Branham a mintit și
a plagiat învățături pe care le-a prezentat drept descoperiri proprii.

El spune: 
„Am încercat să fiu neutru şi să menţin o cale echilibrată ... Nu m-au forţat bătrânii nici diaconii să plec. ... Eu nu am predicat conform ortodoxiei mesajului. Nu că predic anti-mesaj ci nu predic destul mesaj ... Era ceva ce am vorbit în legătură cu norul acum nişte ani, într-o miercuri seara, am recapitulat aceasta şi ca un rezultat al acesteia, părtăşia şi serviciul s-au evaporat şi mulţi slujitori nu au mai dorit să aibă părtăşie cu mine când am încercat să le explic credinţa mea. Nu era greşeala lor, era greşeala mea. De atunci eu am devenit „radioactiv” ... Acum 28 ani am înţeles natura norului, voi toţi o cunoaşteţi, dacă nu, este uşor să aflaţi ... Astăzi nu voi explica motivele retragerii mele, pentru că bătrânii au spus că voi nu vreţi să le auziţi, majoritatea oamenilor nu doreşte să le audă aşa că voi respecta pe bătrâni şi pe voi şi nu vă voi spune motivele ... Am aici o pagină şi jumătate de motive...”

Paul Jenkins, fratele lui Jeff, a venit şi el la Cristos la o vârstă fragedă de numai 14 ani, şi până la vârsta de 55 ani a stat în Mesaj, slujind Bisericii ca şi conducător al serviciului de închinare şi lider de tineret. 

Paul Jenkins afară din mesaj după 41 de ani,
la găsirea dovezilor de netăgăduit că Branham a mintit și a
plagiat învățături pe care le-a prezentat drept descoperiri proprii.

În mărturia sa video (aici e linkul: https://www.youtube.com/watch?v=8roGQQx2Z-o) publicată la 15 Martie 2015 el spune, printre altele:

 „Am început să mă îndoiesc de Mesaj, cu aproape 7 ani în urmă, când am început să văd în viaţa slujitorilor roade care nu trebuiau să fie acolo. Mă gândeam că este ceva greşit, şi cum spune proverbul: „Merele nu cad departe de pom” – când am văzut atâtea mere stricate căzute din pom, mi-am zis că trebuie să cercetez mai degrabă pomul decât merele. Aceasta a fost când am început să îmi pun întrebări. Dar, crescut fiind în Mesaj, nu ne era permis să ne îndoim de William Branham. Nu ni se dădea voie să arătăm la nimic (negativ) din viaţa lui, astfel că eu nu mi-am pus întrebări în mod prea adânci. ... Lucrul care m-a făcut să spun că sunt greşeli destul de grave a fost când am realizat că tocmai lucrurile pe care William Branham le-a folosit pentru adeverirea sa, erau toate neadevărate. Eu cred că pentru mine lucrul declanşator a fost probabil Norul, căci Branham l-a folosit pe acesta ca adeverire pentru una din revelaţiile sale majore, care erau, desigur, Peceţile. Când am înţeles că el nu era atunci de faţă, deoarece se afla la Houston, Texas, aceea era un mare fanion pentru mine. Acum noi avem un om care – deoarece îmi lipseşte un alt cuvânt – efectiv minţea referitor la adeverirea sa. Aceasta m-a îngrijorat destul de serios. ... Am iubit Mesajul timp de 40 ani, nu m-am îndoit, dar în mine era tot timpul o frică constantă: Am eu Însemnul? Toate aceste lucruri au produs frică în mine, dar acum această frică a dispărut complet. Eu realizez acum că suficienţa mea este Cristos şi numai Cristos. Şi orice lucruri bune sau rele există în viaţa mea, aceasta nu are nimic de a face cu siguranţa mea eternă în Cristos, deoarece eu sunt deja acceptat în Cel prea-iubit. Datorită acestui har, eu vreau să trăiesc o viaţă care îi place lui Dumnezeu şi toată motivaţia mea de a trăi de acum înainte vine din dragoste pentru Dumnezeu. Astfel, viaţa mea a fost îmbogăţită prin înţelegerea Evangheliei harului, contrar faţă de ce am crezut şi am trăit când eram în Mesaj. Dacă ar trebui să încurajez pe cineva, aş spune: Nu te teme de adevăr. Biblia spune că adevărul ne face liberi. Viaţa în Mesaj nu este o viaţă a libertăţii în Cristos, este o viaţă de norme şi reglementări care sunt toate construite pentru a câştiga favoarea lui Dumnezeu. Aceasta nu este Evanghelia pe care au predicat-o Isus sau Pavel. Epistola către Galateni subliniază aceasta, deci nu te teme să cauţi după adevăr, căci viaţa în Cristos este cu mult mai bogată.”

Unii din cititorii acestui blog, sunt de părere că „Norul este propovăduit cu insistenţă doar de împotrivitorii fratelui Branham”. Şi că mulţi preferă să „îşi bage capul în nor, ca să nu mai vadă Adevărul Evangheliei şi să nu mai audă Cuvântul vorbit de Domnul Isus prin fratele Branham”. Vă rog să observaţi, că nici Jeff, nici Paul Jenkins, nu au vorbit sau au scris lucruri anti-nor sau anti-mesaj, deşi problema Norului îi frământa de mai mulţi ani...

Dar mai sunt şi alţii, mult mai stresaţi, ba chiar obsedaţi de acel Nor, sau mai degrabă de consecinţele ce ar urma dacă acesta s-ar dovedi fals.

La 13 duminici după ce pastorul Jeff şi-a prezentat „abdicarea”, noul conducător al Bisericii din Lima / Ohio, fratele Chad Lamb predică mesajul „Ce este Atracţia de pe Munte, 1963”. În tot discursul său de vreo trei ore nu face decât o apologetică a Norului – un fenomen meteorologic ce a avut loc în 28 februarie 1963 şi a fost publicat câteva săptămâni mai târziu în nişte reviste.

(Titlul „Un Nor înalt - Inel Misterios” este 

pentru branhamişti totuna cu „Un Nor Supranatural”)

1. Care e motivaţia lui Chad Lamb de a vorbi despre acest subiect?

Din câte spune, ne dăm seama că la fel ca şi Jeff şi Paul Jenkins înainte, el era mult mai frământat sufleteşte:

„Astăzi vreau să vorbesc despre ce a fost "Atracţia de pe Munte" în 1963. Acestea au fost cele mai neobişnuite 3 zile din viaţa mea. Şi nici măcar nu pot să vă explic, dacă nu aţi fost acolo, nu ştiţi. Nu ştiu dacă pot să o explic azi. Dar Dumnezeu a făcut lucruri la un nivel la care rar le experimentez. Şi vreau să mă uit la acel Nor, care a fost foarte condamnat şi care a cauzat multe probleme şi necredinţă. Întrebarea mea este: A fost un Nor supranatural? Sau a fost o întâmplare pe care Fratele Branham a folosit-o pentru slujba lui ca o justificare. Aceasta e întrebarea.” [una bună, zic eu...]

„Noi am fost printr-o mare încercare a credinţei. Lucruri la care am ţinut au fost numite false. Lucrurile în care am crezut ni s-a spus că nu s-au întâmplat, că au fost fabricate Şi asta e o încercare a credinţei noastre. Şi de ce nu a venit Dumnezeu să spulbere aceasta? De ce durează de aşa mult timp? [Tot el ne dă şi un răspuns la care nu te aştepţi:] Este pentru că o face să îşi atesteze copii Săi, şi să ne încerce credinţa. Amin.”

Acum, mă întreb: Cine are cu adevărat probleme vizavi de „Norul Supranatural”? Cei ce au ieşit din Mesaj, sau liderii Mesajului?

„Şi vreau să vă întreb ceva înainte să începem. În ultima săptămână, cine a avut lupte în minte şi insomnii?”

Pastorul Lamb a fost deci foarte afectat sufleteşte de când cu plecarea lui Jeff Jenkins, pastorul lui, însă se pare că a primit o revelaţie „supranaturală” referitor la acel Nor:

„Dumnezeu mi-a descoperit nişte lucruri pe care nu le-am văzut în viaţa mea, în legătură cu Norul şi cu lucrurile din jurul lui şi cu toate detaliile. Eu nu le-am văzut, nu le-am conceput, nu au fost în mintea mea decât în ultimele zile.”

De ce nu le-a văzut nimeni până acum? Nu contează, începutul oricum sună promiţător. Se pare că cineva în sfârşit va clarifica „toate detaliile”.

„Şi azi, aşa cum intrăm în aceasta, vreau să luaţi o hârtie şi un pix. Pentru că vor fi mai multe detalii decât puteţi memora. Şi va trebui să revedeţi acest DVD din nou. Este ceva ce s-a desfăşurat pentru mine în ultimele 3 zile, şi este aproape mai mult decât pot absorbi şi poate mai mult decât pot explica, nu ştiu. ... Deci dacă mintea începe să vă ameţească cu detalii, scrieţi cât puteţi şi luaţi DVD-ul şi vizionaţi-l din nou. Că ce a făcut Dumnezeu, a fost absolut supranatural. A fost scriptural şi total creditat. Dar când vă uitaţi la aceste detalii, e ca şi cum v-aţi uita în Scriptură. Încă puteţi să comentaţi şi vă puteţi îndoi. Dumnezeu a pus aşa multă informaţie încât El a dat atâtea detalii şi informaţie, pozitiv sigur pentru credincioşi. Şi sunt destule detalii lăsate acolo să fie incerte ca să fie absolut fals pentru critici.”

Cu alte cuvinte, Dumnezeu, după 52 de ani, s-a îndurat în final de urmaşii îndoielnici ai lui William Branham şi în trei zile a făcut lumină. Totul este absolut supranatural şi scriptural şi se găseşte pe DVD-ul cu multe detalii (puse acolo de însuşi Dumnezeu!) al pastorului Chad Lamb. Este atât de „tare”, încât mintea „o să vă ameţească, atunci mai puneţi odată DVD-ul...” Dar atenţie, este numai pentru credincioşi; informaţiile vor fi false pentru critici.

Mă întreb şi eu, de ce ar proceda Dumnezeu în felul ăsta, adică să-i inducă în eroare pe critici? Şi dacă aceste detalii sunt folositoare doar credincioşilor, ce nevoie ar avea ei de acestea, din moment ce ei au credinţa? 

Dacă oricum trebuie să îl crezi pe Branham, despre care toţi cred că a restituit adevărul original şi a revelat toate tainele, cum de au rămas încă neclarităţi? Şi de ce mai trebuie să vină cineva la vreo 50 ani după Branham, căruia Dumnezeu să-i descopere – evident tot în manieră supranaturală – cum stau lucrurile?

2. Care este miza în cazul acestui nor şi de ce am scris acest articol?

În primul rând, prin acest articol nu încerc să atac credinţa nimănui. Fiecare are dreptul şi este liber să creadă ce doreşte. Sunt de acord ca cineva să creadă în „Norul Supranatural” care îl „adevereşte” pe William Branham şi tragă orice concluzii vrea din asta. În al doilea rând, nu am scris articolul împins de sentimente „anti-mesaj” şi nici în urma unor frământări sufleteşti. Nu am sentimente de ură faţă de William Branham, nici faţă de cei ce îl urmează. Nu sunt nici interesat în a face evanghelizare împotriva lui Branham sau a învăţăturilor lui. A le crede sau a le combate, nu mai este de mult o preocupare a mea. Viaţa mea decurge acum în cu totul altă direcţie.

În viaţa de zi cu zi a multor branhamişti, Norul nu ocupă un loc important, deşi am întâlnit şi oameni total „hipnotizaţi” şi obsedaţi de acesta. Pentru Branham şi cei mai mulţi lideri ai Mesajului însă, el este tocmai fundamentul „adeveririi” sau acreditării sale ca „Profet al lui Dumnezeu”. De la minutul 02:12:33 Lamb spune aşa:

„Dumnezeu a coborât jos. Dumnezeu a dovedit un Mesaj profetic. Dumnezeu a declarat-o în ceruri şi El străluceşte în ceruri. Ştiţi, şi fratele Branham spune: „Unde a făcut Dumnezeu ceva fără să declare întâi în ceruri?“ Şi apoi pe Pământ. Aşa a spus? Întâi în ceruri, apoi pe Pământ. Poate cu 8 zile înainte, nu ştiu. Şi apoi, exact acelaşi lucru pe care Dumnezeu l-a trimis, ca să-l dovedească pe fratele Branham, ca noi să-l ascultăm, acelaşi lucru este motivul pentru care unii nu mai cred acest Mesaj. Dovada concretă că ceea ce a spus el a fost adevărat, aceeaşi dovadă că aşa cum a fost cu Moise va fi cu fratele Branham.”

Miza este totuşi mare! Este esenţial ca teoria „Norului Supranatural” să rămână în picioare, pentru că ea trebuie să susţină pretenţia că „Mesajul este profetic” şi totodată să îi facă pe oameni să „îl asculte pe Fratele Branham”.

Articolul de faţă nu ar fi existat dacă nu aş fi auzit din întâmplare argumentarea lui Chad Lamb vizavi de evenimentul cu Norul. Este o analiză şi un răspuns la argumentele pe care le aduce pentru a demonstra evenimentele petrecute în 1963. De fapt, este greu să demonstrezi ceva în ce tu doar crezi, dar la care nu există martori, ceva bazat doar pe spusele cuiva, care se pretinde „Profet”.

3. Ce dovezi aduce Chad Lamb ca să susţină Norul şi pretenţiile lui Branham?

Am ascultat cu atenţie toată predica şi am strâns 14 pagini de citate. Încerc să prezint pe scurt „argumentele” lui Chad Lamb şi să comentez puţin pe marginea lor.

3.1. Paralela Moise – Branham: „De la Est la Vest şi înapoi în Est”

„Ştiţi, Domnul i-a spus fratelui Branham într-o zi: „Aşa cum am fost cu Moise, aşa voi fi cu tine.” Dacă te uiţi în paralel la slujba fratelui Branham şi la cea a lui Moise este uimitor ce a făcut Dumnezeu. Moise a fost cel care a dat Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor, şi fratele Branham a fost cel care a restaurat Cuvântul lui Dumnezeu înapoi oamenilor. Dumnezeu l-a chemat pe Moise, să vină din est şi să meargă în vest să ia oamenii şi să îi aducă înapoi în est, şi intenţia lui Dumnezeu a fost să se căsătorească cu oamenii Lui. Dar ei L-au refuzat pe Dumnezeu şi El a trebuit să îi dea la o parte. Apoi Isus vine şi El cumpără acea nevastă divorţată care a fost lăsată, o răscumpără şi în acelaşi timp plăteşte datoria pentru viitoarea mireasă, Mireasa Mirelui. Şi apoi fratele Branham vine la sfârşitul Epocilor Mesagerul epocii a 7-a la sfârşitul epocii neamurilor Şi el este în est şi este chemat să meargă în vest. El merge în vest să ia instrucţiuni şi merge înapoi în est. Pentru ce? Să facă ceremonia de căsătorie a Mirelui şi a Miresei. Acelaşi lucru, din nou. Dumnezeu a început cu un profet şi a terminat cu un profet. Şi cu ce profet a început? Cu Moise. Şi cu ce profet a terminat? Cu Ilie. Şi care doi profeţi vin în Israel? Moise şi Ilie. Scriptura este aşa perfectă. Este uimitor. Îţi dă piele de găină, pe pielea de găină îţi face părul din cap să se ridice dacă eşti un credincios. Dacă nu eşti un credincios vei zice: Tu nu...eşti... inventezi asta... nu ştiu. Şi aşa a fost dintotdeauna.”

a) În Biblie, nu spune niciunde despre Moise că a venit din Est la Vest şi că a luat oamenii să-i ducă înapoi în Est. Dacă se face cumva vreo aluzie la geografia Orientului Mijlociu, Palestina este puţin la Est de Egipt, dar totodată şi la Nord de acesta. Totuşi, Egiptul era considerat împărăţia de la miazăzi (adică din Sud). Şi despre înaintaşii lui Moise, Avraam, Iacov sau Iosif, se spunea mereu că s-au pogorât (adică au coborât) în Egipt şi că s-au suit din Egipt. Mai mult decât atât, Moise s-a născut în Egipt, nu în Palestina, unde a dus în final poporul scos din Egipt. Dacă Branham se referă la Madian, ţara în care s-a refugiat Moise după ce a ucis un egiptean, aceea se află la Sud-Est de Egipt (mai exact de zona Cairo). Totuşi, Moise nu a dus oamenii în Madian, ci în Canaan, respectiv la graniţa cu acesta, la vreo 400 km la Nord de Madian.

Oricât s-ar încerca, nu există nici o comparaţie serioasă între Moise şi Branham în acest sens. Moise era un fugar originar din Vest (mai precis Sud-Vest) care s-a refugiat în Est. El a dus poporul la marginea Canaanului, în Palestina, adică la Nord-Vest. Branham era originar din (aproape) Est şi nu era fugar (nu a ucis pe nimeni), ci s-a mutat de bună voie mai la Sud-Vest, adică în Tucson. El nu a dus nici un popor niciunde (poate doar nişte oameni într-o rătăcire). Doar faptul că se plimba din Tucson la Jeffersonville, şi înapoi, aşa cum o fac milioane de oameni, nu îi dă dreptul să se compare cu biblicul Moise şi cu slujba sa.

b) Chiar dacă a început cu Moise, Ilie nu era ultimul profet vechi-testamental cu care Dumnezeu „a încheiat”. În Noul Testament, Pavel spune în Evrei, că după ce „în vechime” Dumnezeu a vorbit prin Profeţi, l-a sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul. În Creştinism, profeţii, ca lideri spirituali lipsesc cu desăvârşire din peisaj, şi este cu atât mai neobişnuit, ca să nu spun arogant, ca cineva în secolul XX să pretindă că deţine slujba nu unuia, ci chiar a doi profeţi majori: Moise şi Ilie.

3.2. Paralela Moise – Branham: „Pe munte”

„Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros...“ De ce a venit Domnul într-un nor? „ ... pentru ca poporul să audă când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere în tine.“ Norul trebuia să fie creditarea lui Moise Dovada care Dumnezeu a dat-o să acrediteze că Moise era omul Lui. Şi Moise a spus Domnului cuvintele poporului.”

„Deci să mergem în Exod, capitolul 24. Să vedem versetul 16. Ştim că Dumnezeu urma să coboare pe munte să îl acrediteze pe Moise şi vedem în versetul 16 zice: Slava Domnului s-a aşezat pe Muntele Sinai şi norul l-a acoperit timp de 6 zile. în ziua a şaptea, El l-a chemat pe Moise din mijlocul norului. Arătarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea ochilor fiilor lui Israel. ... Şi în 19 versetul 16 zice „A treia zi dimineaţa au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trompeta răsuna cu putere şi tot poporul din tabără tremura. Un zgomot mare aşa mare încât zguduie tot pământul, poate. Şi dacă şti povestea ce o spune fratele Branham, începi să vezi că aceste lucruri sunt importante.”

Povestea lui Branham nu are nici legătură şi nici asemănare cu evenimentele de pe muntele Sinai. Acolo a avut loc un adevărat „show de lumini şi sunete” la care tot poporul martor a rămas îngrozit şi a cerut să nu le mai vorbească Dumnezeu. Pe partea cealaltă, Branham a avut doar o vedenie (în mintea lui), apoi un nor a apărut pe cer şi după ce a fost publicat în câteva reviste, Branham l-a asociat imediat cu slujba sa. Dacă norul trebuia sa-l adeverească pe Branham, aşa cum zice că l-a adeverit pe Moise, atunci tot poporul (toţi cei care cred Mesajul) trebuiau să se afle împreună cu Branham la poalele muntelui Sunset, să vadă toţi norul şi să audă în acelaşi timp descoperirea Peceţilor, sau a altor taine pe care Dumnezeu avea să le „restituie” prin William Branham. De ce nu a făcut Dumnezeu un „show de lumină şi sunete” cu martori, pe Sunset? Nu ar trebui poporul să strige, de data aceasta: „Vorbeşte-ne Tu Doamne, căci ce zice omul acesta nu înţelege nimeni”?

3.3. Cauzele Norului nu au fost naturale (rachetă Thor, etc.)

Chad Lamb afirmă că „Dacă crezi că a fost explozia unei rachete Thor, ai crede într-un „miracol mai mare decât un „Nor supranatural”.

„Dar acea rachetă a explodat şi dacă citiţi atent Dr. James McDonald, care e expert în ştiinţa atmosferică şi formarea norilor, citiţi anunţul lui, este pe internet. Expertul spune că nu putea să fie un avion, şi cred că este un articol în revista „Ştiinţa“, nu sunt sigur, despre toate tipurile de combustibil pentru rachete, compuşi amoniaci şi etilici şi de toate, şi el spune că în acel strat nu se putea forma ceaţă sau negură. S-ar fi evaporat pentru că nu este presiune. Şi zice nişte lucruri pe care nu le înţeleg. Explică de ce nu crede că ar fi vorba de vreun combustibil de care ştie el.”

Cercetătorul încă nu are o explicaţie, deşi o va găsi pe parcurs şi o va publica într-un articol viitor. Lamb însă nu pricepe nici măcar ce zice primul articol...

Totuşi, este oare chiar atât de imposibil să se formeze nori la mare altitudine?

Nori creaţi de NASA la 28.03.2012 

pentru studierea vânturilor de înaltă altitudine

A se vedea şi:

http://www.gizmag.com/nasa-tracer-rockets-form-ringed-clouds-at-the-edge-of-space/21972/

http://www.nasa.gov/mission_pages/sunearth/missions/atrex-cloud-1.html

https://www.youtube.com/watch?v=laFvSavHU_4

3.4. „Crede şi nu cerceta evidenţele!”

„Dacă luaţi ce zic unii, că a fost o rachetă „Thor“ atunci nu vreţi să credeţi. Pentru că nu aţi verificat nimic, nu aţi studiat. Aţi luat numai ce a zis cineva. Era la fel cu ce aveaţi în inimă şi aţi zis: „Asta e, a fost o rachetă „Thor“ Dar dacă ziceţi că nu a fost o rachetă „Thor“ puteţi zice că nu înţelegeţi. Nu ştiu ce e, dacă e rachetă sau nor sau ce e. Dar e ceva.”

Pastorul le impune oamenilor ce să creadă şi ce nu. În nici un caz, că a fost o rachetă. Mai bine să nu ştii, să nu înţelegi ce a fost, dar este absolut exclus să crezi că a fost o rachetă. Cine crede asta, este declarat eretic, necredincios. Este mai rău decât în Evul Mediu, când nu aveai voie să susţii ceva contrar credinţelor bisericeşti. Şi atunci ca şi acum este valabil: „Crede şi nu cerceta”.

Totuşi realitatea e altfel, după cum putem şti la mai bine de 50 de ani după ce evenimentul a avut loc. Misiunile secrete ale Forţelor Aeriene USA şi ale agenţiei spaţiale de zbor NASA sunt publice:

Pe 28 februarie 1963 a fost lansată nu o rachetă, ci patru.

3.5. Unde se afla Norul între California şi Flagstaff?

„Acele resturi de la rachetă, ar fi trebuit să meargă 3 ore şi 48 de minute să ajungă în Flagstaff la ora fotografierii. Sunt 816 km, adică trebuiau să meargă cu 216 km/h şi ori să îşi păstreze forma în toată perioada, fără ca nimeni să îl vadă. Nu este vreo imagine, vreun report, nimic între California şi Flagstaff, nimeni nu l-a văzut, până ce a apărut dintr-odată în Flagstaff. Sau, poate nu a fost un inel, poate au fost doar resturi, nu putea fi văzut pentru că nu era sub formă de ceaţă şi când a ajuns în Flagstaff, Dumnezeu le-a învârtit în cerc, să fie vizibile. Vedeţi ce ridicol este asta? Este absolut absurd dacă alegi să crezi asta şi să alegi să crezi o minciună şi să fi pierdut astfel.”

Dar câteva minute mai târziu spune el însuşi, că Norul strălucea după apusul soarelui, luminat de razele acestuia. De aceea era imposibil să îl vezi ziua, când soarele era puternic şi mai sus de nor.

„Şi este o poză aici în „Weatherwise“ pe prima pagină, o poză făcută dinspre New Mexico, unde acea poză pe care o vedem este plată şi tot pământul este Întunecat. Pentru că Norul era aşa de sus la 44 km, că Soarele a coborât sub curbura Pământului şi era sub orizont, aşa că totul era Întuneric jos pe pământ, dar razele Soarelui încă străluceau sus pe lângă Pământ.”

În plus, era foarte realist ca Norul să parcurgă distanţa de 816 km (510 mile) în 3 ore şi 48 minute. Viteza medie ar fi fost de 216 km/h (135 mile/h). Viteza curenţilor de înaltă altitudine (Jet Stream) care în America de Nord circulă pe direcţia Vest-Est variaza între 90 şi 280 mile/h.

A se vedea şi http://www.srh.noaa.gov/jetstream/global/jet.htm

Exemplu de Jet Stream în USA

3.6. Numerologia branhamistă

Acest subiect ocupă cea mai mare parte din predica lui Lamb şi pentru a nu încărca prea mult acest articol, îl voi dezbate într-un articol următor.

4. Mielul care vorbeşte ca un balaur

Spre sfârşitul predicii sale, Chad Lamb îşi leapădă cojocul de „oaie blândă” şi trece la „ofensivă”. El declară „Jihadul Branhamist”, tuturor celor care merg „contrar cu Cuvântul lui Dumnezeu” şi care refuză să creadă că „toate Scripturile care au fost puse în cer”.

„Dar lucrurile ce merg contrar cu Cuvântul lui Dumnezeu, lansăm o rachetă din Cuvântul lui Dumnezeu să distrugem lucrul acela în aer. Pentru că avem descoperirea Cuvântului. Avem „Aşa vorbeşte Domnul“. Ştim ce Înseamnă Scripturile. Şi nu vom sta să lăsăm inamicul să lanseze rachete, nu-l vom lăsa să sape în teritoriul nostru, să se infiltreze în teritoriul nostru. Vom trece În ofensivă şi vom distruge tunelurile. Şi vom detona rachetele în aer. De ce? Pentru că Dumnezeu Şi-a dovedit Cuvântul. Nu avem de ce să ne îndoim, nu avem de ce să ne temem. Când văd că Dumnezeu cheamă lumina lunii să facă un curcubeu şi cineva îi face o fotografie şi pune un Nor pe cer.”

„Ei refuză să creadă toate Scripturile ce au fost puse pe cer şi dovedirea promisiunii, ei nu o cred şi vă persecută pe voi pentru că o credeţi şi ei fac drepte judecăţile lui Dumnezeu. El a venit ca Judecător. „... Într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu cunosc pe Dumnezeu şi peste cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, Când? Este alt cuvânt important. Când vor veni aceste judecăţi? Când va veni distrugerea pe Pământ? Când vor fi necredincioşii judecaţi? Atunci „când va veni ziua aceea ca să fie preamărit în sfinţii Săi. Când a venit să se unească în sfinţii Săi? Când a fost întreaga măsură a Cuvântului descuiată din nou pentru crezuri şi denominaţiuni?”

5. Concluzie

Nimic din ce a prezentat Chad Lamb nu sunt argumente serioase care ar putea face un om cu mintea întreagă care cunoaște Biblia și pe deasupra și "mesajul orei" să creadă legenda fantezistă a „Norului Supranatural”. 

E o poveste, o fantezie, o dorinţă a lui Branham de a se preamări şi a se pune în rând cu profeţii biblici de rang înalt, nimic mai mult. 

Această „predică” este o lungă înşiruire de aberaţii ieşite dintr-o minte rătăcită şi disperată pentru a-și salva propriu crez, amenințat de adevărul văzut tot mai clar de, din ce in ce mai mulți, urmași ai mesajului lui Branham. 

Actualul pastor, Chad Lamb, prin această prezentare jalnică, se dovedeşte a fi un om superficial, ridicol, uneori chiar incult. El nu reuşeşte să demonstreze nimic, în schimb pretinde să crezi povestea lui construită în proporţie de 80% pe numerologie, şi aceea foarte şubredă. 

El face o greșeală catastrofală și atrage mulțimile într-o falsă liniștire a conștiinței. Își permite să numească o întreagă prezentare numerologică eronată și de slabă calitate, drept: CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.

In mentalitatea lor branhamistă grav bolnavă, care trădează și o mare răutate, dacă te îndoieşti sau îți permiți să faci și alte cercetări, eşti considerat un necredincios şi pentru totdeauna pierdut. 

Este biblic așa ceva? Bineînțeles că nu este biblic. Este omenește așa ceva? Nici măcar omenește. Dimpotrivă, Cuvântul lui Dumnezeu, ne poruncește să cercetăm. Nu trebuie să ne simțim niciodată vinovați că facem asta. 

Prezentarea asta a lui Chad Lamb este predicarea Evangheliei mântuirii sufletelor sărmane de pretutindeni, ce trebuie dusă până la marginile Pământului? Nu. 

A predicat apostolul Pavel sau altul așa ceva? Nu. Exista două-trei mărturii, dovezi la așa ceva? Nu există.

Schimbă, mântuiește și transformă în bine viețile oamenilor, aceste idei cu nori, cu presupuși îngeri, și cu tot felul de înșiruiri nesfârșite de numere? Nu. Deloc.

Pentru așa ceva a suferit și a murit răstignit Domnul nostru Isus Cristos? Nicidecum. Nici vorbă.

Dumnezeu să binecuvânteze fiecare cititor, este rugăciunea mea.

Abel.

(Va urma)