miercuri, 24 iunie 2015

Diaconii in branhamism

Unul din socurile pe care le poti avea in miscarea Mesajul Orei, este lipsa de randuiala, lipsa de organizare a Bisericii, fapt ce contravine total principiilor biblice. Dar totul functioneaza foarte simplu. 

Pastorul e capul, el ia zeciuiala, diaconii sunt politistii lui, care fac jocul pastorului. Activitati si implicare in activitati practice, sociale, umanitare, evanghelistice zero. Predica ideile lui Branham, stirile apocaliptice si tot isi reamintesc ca ei sunt mireasa, singurii alesi.

Cam asta e tot la mesaj.

Cu privire la diaconi, pozitia lor la mesaj este cu totul nebiblica. 

Desi acest grup numit Mesajul Orei, pretinde ca "profetul a restituit totul ca in Biserica primara", iar misionarul Ewald Frank subliniaza deseori acest aspect, in realitate practica lor este departe de ceea ce modelul biblic ne arata a fi.

Tot ce Branham invata despre diaconi este ca acestia sunt un fel de oameni de ordine, ceva mai presus decat usieri. 

Ii numeste "politistii" adunarii.

Totusi biblic, vedem ca aceasta slujire de "diacon", s-a nascut in urma unor necesitati reale, materiale, financiare, emotionale, in Biserica primara. Imi place cum lucreaza Dumnezeu. 

Isus nu a spus nimic de diaconi, dar daca nevoia a cerut-o Dumnezeu a dat prin Duhul Sfant o solutie perfecta. 

Nu a fost o limitare, o stagnare. Nu. 

Cred ca si azi in secolul 21, daca exista provocari majore, Dumnezeu poate da slujbe si slujiri noi, care sa implineasca respectivele nevoi, nu cred ca Dumnezeu este limitat la niste numiri. Dar asta e alt subiect. 

Sa revenim.

In Biblie, diaconii sunt insarcinati in primul rand sa administreze lucruri materiale, financiare, ajutoare, si sa rezolve probleme si in acest context. 

Nicaieri in Biblie nu vedem ca diaconi ar fi niste "super usieri" cu functie de politisti. 

E o mare aberatie invatatura lui Branham iar pretentia de a fi restituit totul e o cacealma religioasa de proportii.

Diaconul in viziunea lui Branham.
Un "usier sef" un "politist" care pazeste pastorul.
Ca diaconii sunt, cum zice Branham, un fel de bodyguarzi care apara pastorul, si este un fel de sluga a lui, nu ne este aratat in Biblie. 

Eu am vazut diaconi plini de agresivitate verbala si chiar fizica. Niste papusi manipulate de interesele pastorului. Mai als in Biserica lui Mera Romulus de la Cluj. A fost catastrofal modul lor de operare agresiv, ignorant. Au avut acea pozitie de slugi oarbe si pupincuristii pastorului. E rusinos de-a dreptul asa ceva. Nu doar cu mine. Au facut asa altor sute de membrii de la ei din adunare, care au pus intrebari incomode pentru pastorul lor.

Exact spiritul de secta toxica, bolnava, otravitoare cu cei din jurul ei.

Cand citim in mesaj asa ceva vedem ca, din nou si din nou, Branham ne arata cat de departe sunt invataturile sale de adevarul biblic. 

Sigur ca diaconii sunt intr-o functie "inferioara" fata de pastor, dar nu e o sluga a lui, ci e un parteneriat, o asociere, pentru a slujii corect Domnului prin a ajuta poporul sa creasca, sa se maturizeze, sa fie acoperite nevoile poporului. 

Conform Bibliei, daca studiezi si tragi o concluzie, asta trebuie sa fie preocuparea de zi cu zi a diaconilor: Bunastarea si propasirea poporului. Relational, spiritual, mental, material si financiar. 

Organizarea de intalniri pentru a discuta in mod serios problemele adunarii, cum se pot rezolva, cum se pot evita pe viitor, cum pot credinciosii sa evite capcanele celui rau, fie din relatia din familie, cu sotia, cu sotul, cu copii, cu datorii, falimente, pacate, vicii, dependente, certuri intre frati, nedreptati facute de unii altora, judecati corecte in conflicte si alte lucruri, in care cel rau baga pe copiii Domnului de multe ori. 

Poporul are nevoie sa fie ascultat si liderii trebuie sa invete sa asculte, daca vor sa ajute si daca vor sa isi dovedeasca meritul de a fi lideri. 

Acesti oameni trebuie sa fie plini de Duhul si intelepciunea lui Dumnezeu. Sa fie capabili sa discearna spiritual lucrurile, sa inteleaga, sa nu fie superficiali in atitudine si gandire, si sa ajute poporul lui Dumnezeu cu adevarat. 

Sa iubeasca cu pasiune pe Dumnezeu si pe credinciosi. Sa nu fie cu doua fete, sa nu fie partinitori, sa nu fie bautor de mult vin...etc si restul de calitati, cum spune si apos Pavel. 

(Intr-un anumit moment al vietii si eu am simtit o imensa nevoie de un lider care sa imi fie de real ajutor in situatiile extrem de grele prin care am trecut. Stiti ce am gasit? Doar critici si respingere. Doar oameni acrii. Asta era nivelul lor. Imatur. Lipsa de intelepciune, dragoste si sensibilitate crestina, aduce incapacitatea de slujire reala al liderilor de la mesaj.)

Branham a urat organizarea si buna functionare a adunarii, deoarece aceasta aduce cu sine nevoia de autocontrol si disciplina, atat in zona de relatii cat si de a da socoteala pentru buna desfasurare si crestere a adunarii credinciosilor. 

Daca un lider la mesaj nu face nimic pentru adunare si adunarea stagneaza 3-4 ani, el totusi papă zeciuiala, dar nimeni nu ii cere socoteala de slujirea de proasta calitate. Ba inca pentru a-si apara neputinta, propovaduieste idei aberante ca adunarea trebuie sa scada numeric, nu sa creasca. Cam asa isi justifica impotenta spirituala unii lideri, care au esuat in a sluji in mod real.

In loc sa stea de vorba cu oamenii, Branham prefera sa numeasca "3 feluri de credinciosi" adunarea lui proprie, atunci cand au aparut unele probleme de indoiala fata de el, sau intrebari incomode, in Tabernacolul Branham. 

Incapacitatea de a dialoga, si de a asculta oamenii l-au facut sa esueze definitiv in ultimii ani ai slujbei sale. 

Acest tipar  comportamental se repeta pretutindeni aproape. El a uitat ca a sluji nu inseamna a impune "revelatii" ci a ajuta oamenii sa se apropie de Dumnezeu si sa poata si ei sa slujeasca in mod corect altora dupa aceea.

Cand am fost in Jeffersonville mi s-a spus ca Branham nu permitea nici mese de dragoste fratesti, nici tabere de tineret, nici iesiri la iarba verde, nici partasii fratesti, nici joaca cu mingea, nici tenis, nimic, nimic. Ba inca urla si tipa impotriva lor. Desi sunt practici normale si mai ales biblice, Branham nu vroia sa permita adunarii si credinciosilor care il urmau sa faca asa ceva.

Dupa adunare toti mergeau care la casele lor. 

Ospitalitatea si spiritul de familie crestina, nu era o practica la ei la Tabernacol. 

Totusi in blocarea acestor lucruri biblice si frumoase, Branham nu a avut succes prea mare, decat la adunarile unde oamenii sunt chiar incuiati de tot. 


Romanii, multi dintre ei, sunt un exemplu pozitiv in acest sens. Ei sunt sociabili si ospitalieri. 

Lipseste oarecum disciplina, dar multi frati romani de la mesaj au suflet bun si nu se lasa corupti de tot de ideile sectante, nevrotice si pline de ura ale lui Branham.

Una din energiile diabolice de la mesaj care m-a "secat" a fost atunci cand liderii in loc sa asculte problemele reale ale credinciosilor, au preferat sa ii lase sa se prabuseasca sa plece si apoi i-au murdarit si etichetat cu toate numele rele de care stiau din istoria biblica. 


Incapabili sa ii ajute sau sa-i castige inpoi prin pace, bunatate, prin dialog. 

Liderii de la mesaj nu au studiat nimic educativ, care sa ii ajute si sa ii maturizeze in directia asta frumoasa a relatiilor cu alti oameni. 

Ei vorbesc doar teoriile conspiratiei, politica si sperie enoriasi cu comete si cutremure. Oricine nu e de acord in ceva cu ei este considerat dusman. Va imaginati cata prostie si josnicie zace la mesaj? Acum am inteles ca liderii slabi fac asta. 


Branham nu ne-a invatat lidershipul spiritual de calitate ci ne-a dat un model emotional negativ sau uneori pozitiv. Depinde cum se simtea el pe moment. 


Si noi, ca el, privim lucrurile prin emotii si sentimentul de aparare (instinctul animalic) si nu prin principii sanatoase de viata si biblice. Ne-a orbit sa nu vedem ca de fapt el isi promova ideile lui emotionale negative.

Concluzia. 


Nici macar in organizarea slujbelor in adunare, Branham nu a fost corect. A fost fals. Totul se rezuma la emotiile lui, la viziunea lui, nicidecum la modelul biblic. 

Pacatul lui Branham nu a fost doar asta neaparat, desi e grav, ci pacatul e ca a numit lucruri ce sunt total pe dos ca fiind "biblice" "revelate" si ne-a invatat lucruri pe care Dumnezeu nu le-a spus niciodata si nu ne ajuta cu nimic. 

Ba dimpotriva, acestea blocheaza si limiteaza poporul si liderii din a sluji corect si cu impact major si benefic pentru Imparatia lui Cristos. Sunt lideri care au potential si in Romania, dar ei sunt blocati in aceste idei false si fara valoare a lui Branham si raman astfel multi ani si zeci de ani nefacand nimic in mod practic.

Cunosc un baptist care e diacon, si in ultimii 4-5 ani, a salvat 3 casnicii din divort din 5 cazuri de la el din Biserica. Si inca lucreaza la cazuri, de alcoolism etc. Plus alte multe biruinte, si altele care au adus pace intre frati de trup crestini certati de la avere, si toate aceste biruinte au adus slava lui Dumnezeu. 


Vedeti? Asta este o slujire de calitate si biblica, nu sa critici toata ziua pe altii. 

Asta este voia si parte importanta din lucrarea lui Dumnezeu in Biserica lui. Dumnezeu Isi implineste scopul Lui deoarece are oameni la dispozitie care inteleg duhovniceste despre ce e vorba. Eu asa vad acum din Biblie, o insarcinare divina. 

"Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile celui rau" spune Cuvantul, iar acest adevar, se poate vedea in aceste slujiri mai mari, sau mai mici din Biserica, prin care adevarul, intelepciunea si iubirea lui Dumnezeu biruiesc pe cel rau care ataca poporul lui Dumnezeu de multe ori si aduce amaraciune, pacat, cearta, discordie, ura.


La mesaj au fost multe multe probleme, dezbinari, divorturi, certuri, necazuri, suferinte, dar liderii nu au fost aproape niciodata pregatiti sa intervina sa ajute. Sunt nepregatiti. Ei sunt total necalificati in a lucra cu oamenii. Ei stiu doar sa predice Apocalipsa si sa ia zeciuiala. Ce e asta? Parazitism religios. Abuz spiritual grav.


Foarte rar vezi cate un pastor cu inima fierbinte pentru Dumnezeu si pentru poporul Sau.

Majoritatea sunt total neantrenati in lucrurile lui Dumnezeu si nu stiu sa lucreze cu oamenii. 

Mai degraba multi lideri de la mesaj au provocat sau asteptat prabusirea unora iar apoi au ras de ei si au barfit si au inventat tot felul de minciuni si rautati in asa masura sa ii ingroape definitiv. Ce e asta? O mare mizerie. Este o dovada ca ei nu sunt deloc calificati in lucrurile duhovnicesti.


Poti observa o incultura si o rautate de proportii mondiale. Unde mai gasiti in lumea crestina atata incompetenta? Destul de rar.

Aproape peste tot in Ro si in alte tari, liderii s-au privit intre ei ca dusmani, ca si concurenti, nu ca parteneri de lucru in Imparatia Domnului. Si s-au luptat intre ei zeci de ani ca si prostii. S-au vorbit de rau, s-au dezbinat si au provocat ura si cearta. Si poporul a suferit mereu si nu a crescut.


Deci, dupa cum eu vad lucrurile, nu e nevoie de nici un autoproclamat "profet" nu stiu de pe unde, sau un "rob" din alta parte, etc. deoarece nu te poate ajuta. 


Ci efectiv oricine isi cunoaste chemarea, scopul, rolul si actioneaza in mod practic prin ce a pus Dumnezeu in el, si prin asta face bine altora, acela este un trimis a lui Dumnezeu. 


Vocea lui Dumnezeu este in tine, nu pe benzi. Trebuie sa reduci la tacere toate asa zisele "voci divine ale trimisilor" si sa asculti pe Dumnezeu in mod personal in sufletul tau mantuit prin Sangele Mielului. 

Acolo Il gasesti pe Dumnezeu intr-un mod intim. 

Dumnezeu astazi este Viu si vorbeste in mintea si in inima noastra.

Daca vreti sa aflati modelul biblic al unui diacon, si doriti sa-l implementati in adunarile de la mesaj....cititi in Biblie, rugati-va, si veti afla multe lucruri pe care le-ati negat ani si ani de zile. Asta, desigur, doar daca va pasa de ceea ce spune Dumnezeu in Cuvantul Sau. Daca nu va descurcati va pot ajuta eu.

Problema de care va veti lovi mereu este ca Branham va "interzice", si alti urmasi ai lui nu va vor lasa sa aplicati modelul corect, cel biblic. De ce asta? 


Pentru ca majoritatea ideilor din mesajul lui Branham sunt impotriva lui Dumnezeu. 

Incercati sa puneti in adunare o practica biblica, frumoasa si de mare folos si veti vedea cum ideile lui Branham vor ridica impotrivitori.

Ce ne spune asta? Mesajul este fals si se impotriveste Cuvantului lui Dumnezeu.

Sau, traiti mai departe cum Branham zice, in acea forma parazitara a adunarii, unde diaconul este sluga pastorului, si veti vedea ca nimeni nu va deranjeaza.

Alegerea va apartine.

Eu va doresc succes, oricum.

duminică, 14 iunie 2015

Cosmar in branhamism

Trec azi strada si imi amintesc dintr-o data ca pe str Dambovitei, imi cumparasem un chiosc cu banii recuperati partial de la cei de la mesaj de care am spus ca m-au pacalit, prin anul 93. 

Pierderile erau destul de mari, dar ca situatie de salvare, de la Domnul, imi iau "o ghereta" intr-un loc super traficat si incep sa incarc brichete cu gaz, caci asta ii era destinatia initiala. 

Incepusem sa strang bani pentru a echipa si reconstruii ghereta. Dupa cateva luni apare un anunt pe usa. "Va rugam sa va prezentati la primarie."

Ceilalti proprietari din zona spuneau ca nu ne va prelungi autorizatiile decat greu, poate daca dam ceva "de acasa".

Merg seara la rugaciune si, ca prostul, spun problema mea ca sa ne rugam. 

Fiul lui Tina (scriitoarea prorociilor) el fiind de vreo 10-12 ani atunci, cei din Cluj stiu de cine e vorba, imi spune ca a avut o vedenie de la Domnul si ca Domnul i-a spus ca sa il vand, ca a vazut explodand intreg chioscul, facandu-se tot bucati.

Am fost suparat, dar am zis ok, ascult de "Domnul". 

Normal ca l-am vandut pe bani de nimic, deoarece vecinul de acolo a zis ca e riscant pentru el sa il cumpere ca poate se anuleaza orice autorizatie.

Desigur ca s-au prelungit autorizatiile, ba chiar le-a spus ca pot face proiect comun sa arate unitar si sa reconstruiasca. Au facut.

Am regretat enorm dupa aceea. Cosmarul incepuse. 

Toate "lucrarile" si subiectele de discutie a lor spuneau cu o siguranta extrem de mare si cu insistenta aproape isterica, zi de zi: 

"VINE DOMNUL. VINE DOMNUL. VINE DOMNUL.

Domnul nu a venit si eu am ajuns sa lucrez pe strada incarcand brichete, pe o masuta mica si scaunel pliabil in piata Marasti. Inclusiv iarna. Eram ca un cersetor.

Imi curgea gaz lichid pe degete din tub spray si imi inghetau de frig degetele facandu-se albe-albe.

Imi amintesc ca odata eram atat de frustrat si ma intrebam cum de am ajuns in strada, din Germania unde aveam casa sociala, job bine platit, masina, tot ce imi doream, eram fericit, incepusem sa merg la baptisti, avusem prieteni de calitate....cum am ajuns in halul asta? Am ascultat de niste afectati psihic! De oameni fara echilibru, fara nici un Dumnezeu.

Cu copil mic, in chirie, muncind pe strada? E o situatie grea sa te trezesti in felul asta. 

Venirea la "mesajul orei" mi-a facut mult rau in toate privintele.

Apoi am ascultat de prorocii si vazatorii falsi din adunarea aceea. Nu ma lecuisem prima data cu banii aia multi pierduti, a venit satana sa imi fure tot. Si eu naivul am crezut. 

A venit sa ma distruga complet. Are oameni acolo la ei in adunare incepand cu liderii!

Au fost niste ani groaznici. Ma aflam intr-o situatie imposibila. Apoi alta problema. Dl. Mera, pastorul, ne-a dat afara cand am pus intrebari incomode pentru ei fara a ne da dreptul sa ne aparam, fara a discuta omeneste macar.

Se facusera ca un grup "privilegiat" care si-au batut joc de zeci de familii. Isi spuneau Grupul.

Erau atata de indogmatizati incat plini de ura au inceput sa se roage lui Dumnezeu ca sa ne distruga, deoarece am pus intrebari despre moartea lui Sorin, casnicii destramate, tineri plecati in lume, si multe alte probleme pe care prorociile false si vedeniile mincinoase pe pricinuisera. 

Desi vedeau roadele acre, ei continuau si mai nebuneste.

Si toate acestea erau sustinute de pastor si cativa bodyguarzi noi, total habarnisti de Cuvant, de langa domnia sa.

Am plecat din adunare cam 45 de suflete. Ne-am imprastiat care pe unde. Vreo 30 am mers la Gyuri "sus pe vale" la adunare.

Au trecut cativa ani pana mi-am facut o firma si in timp m-am refacut din toate punctele de vedere.

Il rugam pe Nelu Dascal sa ma ia la lucru cand are, ca avea firma de instalatii. Ma lua cand putea. 

Ma punea la sapat de santuri, ca altceva nu stiam face, ca mi-ar fi dat altceva, si lucram. Nelutu s-a purtat frumos cu mine. Nici el nu ii mai suferea pe aceia. A plecat si el apoi si cam 10 ani a stat deoparte de orice adunare. 

Vedeti? Toti am suferit.

Dadeam la tarnacop cel mai mult, la lopata, sufeream, dar aveam bani de mancare si chirie pentru familie. Atat. Era ceva.

Acum spatiul ala, e dat in chirie firmei Mariflor, o companie de mezeluri, pentru 800 Euro/luna.

Hai sa calculez cat m-a "costat" si financiar, sa cred prorociile si vedeniile false de la Mera din adunare. 

Am pus 22 de ani de atunci, o medie de 600 Euro lunar, este aproape 170.000 Euro! 

E ceva, nu? E desigur, pentru ca sunt oameni care nu au economisit niciodata mai mult de 1000 Euro toata viata lor.

Asa ca teoria ca am venit la mesaj pentru a fi ajutat, este neadevarata. 

Nimeni nu avea atunci masina, camera foto profesionala, camera video, aparat video, cosmetice si haine de calitate. 

Erau cam toti, ca in anii 90. Sarantoci. Si m-au saracit si jefuit si pe mine.

Am pierdut foarte mult si pe partea asta materiala, pentru ca am crezut prostiile lor. 

Nu mai pun la socoteala suferinta sufleteasca, disperarea mea si a familiei mele din acei ani intunecati. Si culmea ironiei lor, tot noi am fost cei considerati gresiti. 

Au urmat apoi alte rele din partea altor branhamisti. 

Acesti oameni,urmasii lui Branham in general, au facut atata rau altora incat nu poate fi descris in cuvinte, si nu ma refer la pierderi financiare doar, ci de tot felul. Unii au ajuns la psihiatrie. 

Normal ca cei ramasi la Mera, au dat vina pe ei, ca de aia au ajuns asa, deoarece au parasit adunarea, dar adevarul e ca de tocmai de aia au plecat de acolo, pentru ca erau la un pas sa innebuneasca. 

Ba ei inca etalau o mandrie ranjitoare, o anumita satisfactie diabolica, ca unii care au plecat de la ei, au ajuns in situatii dramatice grele.

Nu dau vina pe nimeni pentru decizia mea gresita de a vinde spatiul comercial. Sa fie clar asta. Acea decizie eu am luat-o si imi asum gafa.

Dar dau vina pe ei, pentru ca au mintit oamenii si au distrus multe vieti si destine. Au furat vietile oamenilor manipulandu-i cu exagerarea invataturii despre revenirea Domnului si indoctrinandu-i. 

Au folosit o invatatura biblica corecta, Venirea Domnului, doar pentru a manipula si ruina vieti. Pentru a-i face acrii si rai.

Multi au fost oameni extraordinari inainte de a veni la mesajul lui Branham. Religia i-a facut foarte rai.

Si ei se fac ca nici nu stiu asta. Ba inca ei se dau mari, sunt cu nasul pe sus si se autoproclama singurii crestini si Mireasa din Cluj. 

Ani de zile au strigat versete biblice negative impotriva noastra a tuturor. Ne-au facut in ultimul hal. 

Au "asmutit" intreaga adunare impotriva noastra si a altor frati. 

M-am intalnit la inmormantarea tatalui lui Nelu Dascal, acum vreo 4-5 ani, cu cativa din aceia din ei si, surpriza, imi stiau toata viata, toate intamplarile, dar desigur in mod subiectiv si deformat prezentata de pastor si altii. Au ramas aceeasi barfitori de dintotdeauna si parca nu au suflet in ei. 

Sunt goi, sunt tristi, sunt nervosi, nemultumiti si nu reprezinta in nici un fel crestinismul ci ei il reprezinta pe Mera si pe alti lideri cu spirit dictatorial. Ei isi reprezinta propriile orgolii si ambitii prostesti care nu au nimic spiritual, nimic duhovnicesc in ele.

Cata otrava si toxicitate exista in aceste secte branhamiste nu veti gasi nicaieri. Poate la ISIS, in islamul radical. Doar ei ii depasesc pe branhamisti. 

Ma intreb daca ar avea branhamistii putere militara si politica, ar folosi-o impotriva "semintei sarpelui" adica impotriva tuturora care nu cred asa ca si ei, iar ei ii eticheteaza in acest mod? Greu de dat un raspuns obiectiv.

Locul unde eu trebuia sa fiu proprietarul. 
O vedenie falsa sustinuta de ei, m-a impins la faliment, si la suferinta mare a familiei mele. 
Si ei niciodata nu au vazut raul pe care l-au facut altora. Niciodata. 
Ei pozeaza mereu in victime si sunt maestrii in arta de a se scoate nevinovati.

duminică, 7 iunie 2015

Ewald Frank un Branhamist eretic?

Contradictii majore intre teologul Ewald Frank si "profetul" William Branham.

Misionarul german Ewald Frank este unul din primii adepţi ai mişcării create în jurul lui William Branham, încă din anii 1950, cel care i-a adus apoi „Mesajul” în Europa. 


El l-a întâlnit personal pe Branham, a participat la multe din adunările lui şi începând de prin 1962, de când spune că l-ar fi auzit pe Dumnezeu vorbindu-i „personal şi cu voce audibilă”, si se pretinde a fi „Robul Credincios”, conform cu Matei 24:45, adică ar fi singurul autorizat (de Branham şi de Dumnezeu) să „împartă Hrana” celorlalţi slujitori la vremea hotărâtă...

Ca şi în jurul lui Branham, tot la fel şi în jurul lui Frank s-a creat un puternic cult al personalității, atât în Germania, în România, în Africa, dar şi în multe alte ţări. 

Liderii şi membrii acestui cult nici nu stau de vorbă cu tine, dacă nu crezi că Frank este ceea ce pretinde şi dacă nu accepţi ideologia Frankistă, numită şi „linia lui Frank”. 

Această linie stabileşte că Hrana trebuie dată doar de Frank slujitorilor săi, care apoi o împart poporului de rând. Tot ce vine pe alte surse (căi, linii, filiere, chiar şi prin VoGR) este declarat "spurcat, "amestecat" sau "necurat" şi este respins ca atare. 

Toate aceste lucruri le scriu din proprie experienţă, nu din auzite. Mai multe despre acestea voi scrie poate într-un articol viitor.

Evident că o astfel de atitudine orgolioasă şi arogantă a celor ce îmbrăţişează „Frankismul” nu este văzută bine de restul adepţilor lui William Branham, ceea ce a dus la multe conflicte.

Unii „Branhamişti” mai înrăiţi s-au apucat să analizeze teologia lui Ewald Frank (despre care se spune că deţine un tiltu de doctor în teologie) în lumina „Mesajului Orei”, respectiv a afirmaţiilor „Profetului” William Branahm.

Ei au ajuns la concluzia că Ewald Frank este un „eretic”, care nu mai predică „Mesajul” pur, ci învăţături proprii. Acest lucru l-am observat şi eu pe când eram oarecum „pe linie” cu Frankiştii.

L-am auzit pe Frank spunând că Branham a făcut greşeli, dar el nu a fost niciodată nevoit să-şi retragă vreo afirmaţie sau să o modifice, în timp ce la Branham întâlnim des contradicţii. Frank respinge afirmaţii din Mesaj când acestea contrazic Biblia şi face o virtute personală din a nega, a corecta sau a „reaşeza în lumina corectă” unele afirmaţii mai „dificile” ale profetului.

Între Ewald Frank şi William Branham există 
un conflict teologic real și deschis

Iată în continuare care sunt „acuzaţiile” de erezie aduse împotriva lui Frank de către cei care au studiat amănunțit anumite subiecte pe care acesta le predică în totală opoziție față de Branham. 

Le-am preluat de pe un site al unor branhamişti ultra-extremişti cărora eu personal nu le acord nici cea mai mică apreciere. 

În ce priveşte însă aceste acuzaţii, după ce am studiat în detaliu dovezile pe care le aduc ei, dar şi din propria mea experienţă ca temporar tovarăş de drum cu cei de pe „linia lui Frank”, trebuie să admit că au dreptate în ce priveşte aceste diferenţe doctrinare. Și chiar dacă resping felul dezgustător în care tratează persoanele ca atare, trebuie să le dau dreptate pe aceste studii pe care vă invit să la faceți și voi. 
(În afară de Frank mai sunt atacaţi mulţi alţi predicatori ai Mesajului, de fapt toţi care nu aparţin de grupuleţul lor îngust).

Cartea scrisă de Ewald Frank, din care au fost extrase citatele „eretice” se numeşte „Apocalipsa, o carte cu 7 peceţi?” şi poate fi găsită online pe situl frankist:


Însuşi titlul acestei cărţi poate fi văzut de unii Branhamişti mai „ortodocşi” drept „eretic” deoarece prin întrebarea care o ridică, sugerează din start că această carte nu conţine taine sau lucruri grele de înţeles. În acest sens este bine de ştiut că în limba Germană există o expresie uzuală care spune despre un anumit subiect pe care nu îl înţelegi că este „O carte cu şapte peceţi”. Cartea lui Frank nu tratează deloc Apocalipsa în lumina „descoperirilor” lui Branham conţinute în „Cele Şapte Peceţi” ale sale, titlul cărţii fiind mai degrabă un joc de cuvinte al autorului...

Pe scurt, Frank încearcă să dea o (proprie) interpretare a Apocalipsei din punct de vedere biblic, fără a ţine cont de „revelaţiile” lui Branham, ceea ce pe unii Branhamişti i-a cam deranjat. Însuşi numele „Branham” nu este amintit decât marginal, în două locuri, când este numit „Bărbatul lui Dumnezeu William Branham”, nicidecum Profetul lui Dumnezeu. Într-unul din aceste cazuri, acesta este plasat chiar alături de Clarence Larkin şi cartea sa „Adevăr Dispensaţional”.

Iată aşadar pe scurt câteva din contradicțiile, din „Ereziile” principale, majore, de care este acuzat pe bună dreptate, Ewald Frank:

Erezia 1:
Dr. Frank: Pecetea a Şaptea conţine cele Şapte Trâmbiţe din Apocalipsa cap 8-9
Profetul: Ea conţine cele Şapte Tunete şi a doua Venire a Domnului

Erezia 2:
Dr. Frank: Motivul pentru care a fost linişte în cer la Pecetea Şaptea este pentru că Dumnezeu nu poate primi închinare în timp ce îşi varsă afară mania Lui
Profetul: Motivul tăcerii este pentru că Dumnezeu nu a vrut să divulge lui Satan taina

Erezia 3:
Dr. Frank: Nu este nevoie de descoperire pentru a înţelege Pecetea a Şaptea
Profetul: Singurul fel în care poate fi înţeleasă este prin descoperire

Erezia 4:
Dr. Frank: Conţinutul Peceţii a Şaptea este clar şi suficient pentru a fi înţeles prin citirea Apocalipsei cap. 8-9
Profetul: Era o taină ce trebuia descoperită

Erezia 5:
Dr. Frank: Pecetea a Şaptea conţine a treia Venire a lui Cristos la Evrei
Profetul: Trâmbiţa a Şaptea conţine a treia Venire a lui Domnului iar Pecetea a Şaptea conţine a doua Venire a lui Domnului

Erezia 6:
Dr. Frank: Cele Şapte Tunete nu au legătură cu Biserica-Mireasă, ci sunt pentru Evrei
Profetul: Este pentru Mireasă şi credinţa de răpire iar Trâmbiţa a Şaptea este pentru Evrei

Erezia 7:
Dr. Frank: Apocalipsa 10:1 Domnul îşi va pune picioarele pe pământ şi pe mare după slujba celor doi profeţi
Profetul: Aceasta a avut loc odată cu deschiderea Peceţilor

Erezia 8:
Dr. Frank: Nu există nici un om pe pământ care poate pretinde că ştie taina celor Şapte Tunete... Dumnezeu va fi propriul Său interpret
Profetul: Pentru această descoperire este nevoie de un dar profetic

Erezia 9:
Dr. Frank: Îngerul Legământului, Apocalipsa 10:1 este exclusiv pentru Israel
Profetul: El se ocupă de Biserica Mireasă, apoi merge la Evrei

Erezia 10:
Dr. Frank: Apocalipsa 10:1 Îşi pune picioarele pe pământ şi pe mare chiar înainte de a-şi începe domnia de o mie de ani
Profetul: Când Pecetea a fost deschisă, a venit jos Îngerul puternic, punându-şi picioarele pe pământ şi pe mare

Erezia 11:
Dr. Frank: Îngerul din Apocalipsa 10:7 şi cel din Apocalipsa 11:15 este acelaşi înger
Profetul: Îngerul din Apocalipsa 10:7 este un om, un mesager pământesc; Îngerul din Apocalipsa 11:15 este o fiinţă cerească


Cine doreşte, poate studia afirmaţiile celor doi mai în detaliu, în cele ce urmează. Pe lângă citatele acuzatorilor am adus şi eu citate noi împreună cu comentariile mele.
(Cine nu are răbdare să citească tot, să citească măcar Erezia 7 şi concluziile)

Erezia 1 - „Pecetea a Şaptea conţine cele şapte trâmbiţe”

Pecetea a-7-a conţine cele şapte trâmbiţe ale urgiilor, care se încadrează în perioada peceţii a-6-a.” (Frank, Apocalipsa, pag. 30)

„De la vers. 2 ni se spune ce conţine pecetea a şaptea şi ce se va întâmpla într-adevăr… (Sunatul Trâmbiţelor)” (Frank, Apocalipsa, pag. 44)

„Acum, ce este acest mare secret care zace sub această Pecete, eu nu ştiu. Eu nu cunosc aceasta. ... dar eu ştiu că Aceasta era acele Şapte Tunete” (Branham, Pecetea a Şaptea, 323)

„Una din tainele despre acea Pecete, motivul că Ea nu a fost descoperită, Aceasta era Şapte Tunete care au exprimat glasurile Lor.” (Branham, Pecetea a Şaptea, 336)

„Amintiţi-vă, El a ascuns Pecetea a Şaptea de la noi. ... A zis, “Acolo-i o tăcere în Cer.” Nimeni nu ştia. Aceasta era Venirea Domnului” (Branham, Suflete în închisoare, 208)


Erezia 2 - „Liniştea în cer era pentru că Domnul nu putea primi laude în timp ce îşi varsă mânia”

„După aceea tronul de har se transformă în tron de judecată: mânia lui Dumnezeu va începe. Aceasta se arată prin cărbunii de foc care vor fi aruncaţi pe pământ. În momentul respectiv Dumnezeu renunţă la închinarea care I se aduce, pentru că El nu poate primi lauda şi în acelaşi timp să verse mânia Sa. De aceea este linişte în cer.” (Frank, Apocalipsa, pag. 45)

„Acum, tot aşa de sigur cum eu stau în platformă în seara aceasta, eu am avut descoperirea care a descoperit... Acum, de ce? Să dovedim aceasta. De ce? Acesta este secretul despre care nu ştie nimeni. Ioan a fost oprit să scrie despre Acesta. De ce? Aceasta este de ce acolo nu era activitate în Cer: aceasta ar putea da secretul. ... Dar aici sunt Şapte Tunete drepte, chiar într-un rând: unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte... Acesta era aşa de măreţ, încât, Acesta a fost ţinut secret de Îngeri. Acum, de ce? Dacă Satan ar ajunge să apuce Aceasta, el ar putea să facă mare pagubă. ... Aceasta nici măcar nu este scrisă în Cuvânt. Acesta este un secret total. Îngerii, totul, a tăcut. Dacă ei au făcut o mişcare, aceasta ar putea să dea ceva afară, astfel ei doar au tăcut, au încetat harfele. Totul s-a oprit.” (Branham, Pecetea a Şaptea, 248-254)

OK, deci e clar din start că Frank e cu totul pe lângă Mesaj, când asociază Pecetea a Şaptea cu trâmbiţele, şi nu cu cele 7 tunete din Apocalipsa 10, cum o făcea Branham. Şi nici cu motivul tăcerii în cer nu a nimerit-o.

Ereziile 3, 4 - „Nu este nevoie de descoperire pentru Pecetea a Şaptea, pentru că ea nu conţine taine, este clară şi uşor de înţeles”

„Dintre toate peceţile, ceea ce este descris în a şaptea este foarte clar: ea nu conţine simboluri tainice ca celelalte. Deci nu este nevoie de o descoperire ‚deosebită’ pentru pecetea a şaptea. Legăturile sunt într-adevăr clare şi cuprinzătoare. După ce tronul de har a devenit tron de judecată, îngerii încep să sune din trâmbiţele lor. Astfel ne este prezentat fără neclarităţi textul biblic. (Frank, Apocalipsa, pag. 46)

„Ce este Aceasta? Acum, nici unul din noi nu ştim. Dar eu am să vă spun, în descoperirea mea despre Aceasta. ... Acum, tot aşa de sigur cum eu stau în platformă în seara aceasta, eu am avut descoperirea care a descoperit... (Branham, Pecetea a Şaptea, 245,248)

„Şi este Acesta, acela cu Pecetea a Şaptea, lucrul despre care eu m-am întrebat toată viaţa mea. Amin! Celelalte Peceţi au însemnat mult pentru mine, desigur, dar, oh, voi nu ştiţi ce a însemnat Aceasta, pentru o dată în viaţă! (Branham, Pecetea a Şaptea, 276)

„El a deschis acea Pecete a şaptea. Dar, voi vedeţi, aceasta este o taină ascunsă. Nimeni nu O cunoaşte.” (Branham, Pecetea a Şaptea, 394)

Ce sec din partea lui Frank să spună: „Pecetea a Şaptea nu e nici o taină, e cea mai clară, nu avem nevoie de descoperire specială, doar citiţi în Biblie...” Nu e mult mai fascinant, mai mistic, mai captivant si incitant să spui: E o taină ascunsă... Nimeni nu ştie nimic... Dar Dumnezeu mi-a descoperit-o mie, Profetul Său... Veniţi să vă spun eu descoperirea mea...” Toată lumea se adună grămadă să audă noile „taine”... Branham stăpânea binişor tehnicile de marketing. Cine credeţi că are priză mai mare la public?

Erezia 5 - „Pecetea a Şaptea este în legătură cu evreii”

Atunci când Domnul va pune picioarele Lui pe mare şi pe pământ după încheierea slujbei celor doi prooroci şi glasul Lui va răsuna, cei 144.000 de pecetluiţi se vor afla pe muntele Sionului” (Frank, Apocalipsa, pag. 55)

„Observaţi acum, exact, continuitatea Scripturii, exact aceeaşi. Sub Trâmbiţa a Şaptea, este la Israel la fel cum Pecetea a Şaptea a fost pentru Biserică” (Branham, Sărbătoarea Trâmbiţelor, 155)

Eu nu am înţeles din prima de ce acuzatorul de erezii a adus citatul lui Frank în acest context, aceasta însă va reieşi mai clar în evidenţă în cele ce urmează. Ce pot spune însă, este că Frank interpretează Apocalipsa cronologic, astfel cap. 10 citat aici are loc după cap.7 când sunt pecetluiţi cei 144.000 de evrei. Mai multe despre aceasta voi scrie într-un următor articol.

Erezia 6 - „Tunetele nu sunt în legătură cu Biserica, ci cu Evreii”

Ce au vorbit cele şapte tunete nu a fost preluat de cartea proorociilor — nu a fost scris, astfel nu este o parte din Sfânta Scriptură, a Cuvântului lui Dumnezeu care trebuie citit, predicat, auzit şi crezut (Apoc. 1, 3). Amin. Vestitorii sunt datori numai faţă de Cuvântul scris al lui Dumnezeu.” (Frank, Apocalipsa, pag. 55)

Aceasta este versiunea în Română şi în Germană. Totuşi, în traducerea Engleză (care poate este chiar originalul?) începutul sună cu totul altfel. Nu îmi este cunoscut motivul pentru care Frank face o astfel de diferenţă, poate că se adresează în mod special „tunetiştilor” din SUA?:

Ce au vorbit cele şapte tunete nimeni nu ştie şi nu ne priveşte, a fost pecetluit imediat după ce s-a auzit şi nu s-a scris...”

„Mireasa încă nu a avut o trezire. Vedeţi? Nu a existat trezire acolo, nici o manifestare a lui Dumnezeu încă să mişte Mireasa. Vedeţi? Noi aşteptăm aceasta acum. Va fi nevoie de acele Şapte Tunete necunoscute înapoi acolo, să O trezească din nou, vedeţi." (Branham, Pecetea a Treia, 183)

„Atunci acolo vor veni înainte şapte Tunete misterioase care nici măcar nu sunt scrise deloc. Asta-i adevărat. Şi eu cred că, prin acele şapte Tunete, va fi descoperit în zilele din urmă pentru ca să aducă Mireasa împreună pentru credinţa de răpire.” (Branham, Pecetea Întâia, 75)

Oricare traducere ar fi cea corectă, Frank se distanţează foarte mult de mesajul celor şapte tunete („nu ne priveşte!), aceasta observându-se deseori în predicile sale.

Erezia 7 - „Domnul îşi va pune picioarele pe pământ şi pe mare după slujba celor doi profeţi”

Atunci când Domnul va pune picioarele Lui pe mare şi pe pământ după încheierea slujbei celor doi prooroci şi glasul Lui va răsuna, cei 144.000 de pecetluiţi se vor afla pe muntele Sionului (Apoc. 14, 1). Abia în momentul în care Domnul va răcni ca un leu, cele şapte tunete - nu şapte predicatori -vor face să se audă glasurile lor.” (Frank, Apocalipsa, pag. 55)

„Şi aici, când Pecetea a Şaptea, când El a deschis-O... Astfel noi vedem că Aceasta este o taină completă, de aceea încă nu este ceasul ca taina să fie cunoscută. De aceea, noi suntem până aici, iar restul din Aceasta va fi cunoscut chiar cam în jurul timpului în care Isus apare din nou pe pământ, pentru Mireasa Lui” (Branham, Pecetea a Şaptea, 399)

„Acum, voi observaţi? La deschiderea acestei Peceţi a Şaptea, aceasta este de asemeni într-o taină triplă. Aceasta una, eu voi vorbi şi am vorbit, că aceasta este taina celor Şapte Tunete. Cele Şapte Tunete în Cer vor desfăşura această taină. Aceasta va fi chiar la Venirea lui Cristos, deoarece Cristos a spus că nimeni nu ştia cînd El o să se întoarcă .... Dar acolo va fi un--acolo va fi un--un şapte Glasuri, ale acestor Tunete, care vor descoperi marea revelaţie la timpul acela.” (Branham, Pecetea a Şaptea, 391)

Acum nici pentru Branham lucrurile nu sunt prea clare şi se contrazice. Ba vorbeşte despre pecetea a şaptea că a fost deschisă, ba că va fi deschisă. Odată cu peceţile vin şi tunetele. Din cauza acestor incertitudini au apărut diverse ramuri care susţin fie că peceţile (tunetele) au fost descoperite, fie că urmează să fie descoperite. Unii zic chiar, că pecetea a Şaptea a fost „întredeschisă”...

Ewald Frank se dezice total de orice fel de idee de „tunetism”. Nu doar atât, el le şi detaşează complet de Biserică şi de vreuna din venirile lui Isus Cristos şi afirmă că nu vor fi niciodată descoperite. Aceasta însă este total contrar la tot ce a spus Branham.

De fapt, Frank a remarcat de mult contradicţiile şi faptul că „ereziile tunetiste” sau „paroussia” au fost plantate de însuşi Branham, care prin ceea ce am citat mai sus, deşi vorbeşte la timpul viitor, a spus de fapt, că odată cu deschiderea Peceţilor (în martie 1963), sunt descoperite şi tunetele şi are loc Venirea lui Cristos. În timp ce pentru unii această venire (invizibilă) poate fi o „mare taină” şi o „revelaţie”, Frank strigă mereu sus şi tare: „Când vine Cristos, plec eu!” – cu alte cuvinte, că venirea lui Cristos nu a fost nici în 1963, nici în 1977, nici în alt an, ci va avea loc odată cu Răpirea. Astfel Frank trebuie să devină „eretic” şi să îl contrazică pe bietul Branham care a fost atât de „uns” încât a luat-o rău de tot pe ulei...

Cele şapte tunete nu răsună acum, cum cred unii, ci abia în contextul în care ne este descris aici. Nici descoperirea şi nici împlinirea lor nu are nimic de-a face cu Biserica-Mireasă. Ceea ce au vorbit cele şapte tunete nu va fi descoperit, ci va fi împlinit de Dumnezeu. Este imposibil să se refere la una din venirile sau revenirea lui Isus Hristos. Timpul exact, ora şi ziua nu le va afla nimeni, dar cei ce aparţin de Biserica-Mireasă Îl vor întâmpina pe Mire. Toate discuţiile şi predicile despre cele şapte tunete nu sunt de la Dumnezeu.” (Frank, Apocalipsa, pag. 54)

Şi eu zic că nu sunt de la Dumnezeu, ci de la Branham

În continuare, Frank, în manieră Branhamistă, recurge la măsuri dure pentru a se asigura că ceea ce au spus tunetele va rămâne pe veci pecetluit şi ascuns: Ameninţarea. Atitudine moștenită de la Branham. 

Celor ce vor vorbi sau specula despre aceasta li se aminteşte de urgiile necazului cel mare prin care vor trece dacă nu vor tăcea...

Cei ce adaugă ceva la mărturia încheiată a Scripturii, chiar şi la Apocalipsa, sunt ameninţaţi că vor trece prin necazul cel mare şi vor trebui să sufere urgiile care vor veni peste ei (Apoc. 22, 18-19). Fiecare speculaţie — şi aceea despre cele şapte tunete - rămâne ceea ce este, şi anume o presupunere. Tot ce este predicat şi scris despre această temă este inutil şi rezultă din închipuirea proprie. În realitate nu ştie nimeni ce conţinut au cele şapte tunete. Domnul Dumnezeu a rânduit totul astfel, şi evenimentul acesta l-a ţinut ascuns în ştiinţa Lui dinainte.” (Frank, Apocalipsa, pag. 56)

Erezia 8 - „Taina celor şapte tunete nu poate fi cunoscută nici măcar de profeţi”

„În realitate nu ştie nimeni ce conţinut au cele şapte tunete. ... Şi în cazul acesta Dumnezeu va fi propriul Său interpret:” (Frank, Apocalipsa, pag. 56)

„Acum, noi aflăm stricăciunea care loveşte în cele şapte epoci ale bisericii. Dar Pecetea a Şaptea nu descoperă nimic, ce urmează să i se întâmple. Vedeţi? Deoarece, la sfârşitul acelei epoci a bisericii urmează să vină un dar profetic să descopere aceste lucruri. Vedeţi? Urmăriţi voi aceasta?” (Branham, Întrebări şi Răspunsuri asupra Peceţilor, 67)

Conform lui Frank, un profet nu primeşte descoperirea tunetelor, în schimb Cristos vine jos şi împinge aceasta direct în inimile celor 144.000. Pentru Branham e clar că Tunetele sunt Peceţile, şi acestea sunt sau vor fi (aici nu e prea hotărât) descoperite la sfârşitul epocii a Şaptea (de către el, fireşte).


Erezia 9 - „Îngerul Legământului din Apoc. 10 vine pentru Israel”

„Este de observat că Domnul nu este denumit îngerul legământului în nici un text din Vechiul sau Noul Testament în legătură cu Biserica nou-testamentară, ci numai în legătură cu poporul Israel cu care a încheiat legământul pe muntele Sinai” (Frank, Apocalipsa, pag. 52)

La sfârşitul acestui capitol se scoate în evidenţă încă o dată ca dovadă legământul cu Israelul. În cap. 10 îngerul legământului s-a pogorât.” (Frank, Apocalipsa, pag. 68)

„Eu am văzut un alt înger puternic coborând din cer, îmbrăcat cu un nor: şi un curcubeu pe capul lui, ... Dacă voi observaţi, acela este Cristos, vedeţi. Pentru că, El, în Vechiul Testament, era numit Îngerul Legământului. Iar El vine direct la Iudei acum, deoarece Biserica este sfârşită. Vă amintiţi Îngerul acela în Apocalipsa 1? Acelaşi lucru. Înger este un mesager. Iar El este Mesagerul la Israel. Înţelegeţi? Biserica a fost răpită, vedeţi, acum, sau este gata să fie răpită. El vine după Biserica Lui.” (Branham, Intervalul, 29-31)

Când Peceţile sunt rupte, şi taina este descoperită, Îngerul vine jos, Mesagerul, Cristos, punând piciorul Lui pe pământ şi pe mare, cu un curcubeu deasupra capului Lui. Acum, ţineţi minte, că acest înger al şaptelea este pe pământ la timpul acestei Veniri.” (Branham, Intervalul, 41)

Peceţile au fost rupte (de ce?) în ultima epocă a bisericii, să descopere aceste Adevăruri. De ce? Mielul a rupt Peceţile şi le-a descoperit la Biserica Lui, pentru ca să colecteze supuşii Lui pentru Împărăţia Lui. Mireasa Lui, vede şi! Oh, doamne! El vrea să aducă pe supuşii Lui la El acum.” (Branham, Intervalul, 266)

Atunci pretinde moştenirea Lui; aceea este Biserica, Mireasa. El O pretinde.” (Branham, Intervalul, 279)

Branham asociază descoperirea peceţilor cu Apocalipsa 10, în timp ce Frank o plasează în viitor, în legătură cu Israel...

Erezia 10 - „Domnul îşi va pune picioarele pe pământ şi pe mare chiar înainte de Împărăţia de 1000 de ani”

„Domnul este proprietarul de drept al tuturor lucrurilor create de El. EL este denumit şi proprietar-moştenitor peste toate neamurile. Aici în cap. 10 El vine şi pretinde înaintea începerii împărăţiei de o mie de ani tot ce-I aparţine. Deja la Iosua putem citi despre această importanţă simbolică: ‚Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise.’ ... Domnul, căruia Îi aparţine pământul şi marea, Îşi aşează deci picioarele Lui pe acestea, pentru a arăta că El începe să domnească.” (Frank, Apocalipsa, pag. 53,54)

„Acea ultimă trâmbiţă va sufla înainte, în acelaşi timp în care ultimul înger îşi dă Mesajul lui şi ultima Pecete este deschisă. Acea ultimă trâmbiţă va suna, şi Răscumpărătorul vine înainte să ia posesiunile Lui răscumpărate, Biserica Lui, spălată cu Sânge” (Branham, Intervalul, 248)

Lui Frank se pare că nu îi este „descoperit” că marile posesiuni ale Domnului sunt Mireasa Sa, nu pământul şi marea? Din nou Frank face referire la Evrei, atunci când se referă la Iosua şi luarea în stăpânire a ţării Canaan.

Erezia 11 - „Îngerul din Apoc. 10:7 este acelaşi cu cel din 11:15 (al şaptelea din seria îngerilor trâmbiţaşi”

„După aceasta mai sunt trei ani şi jumătate din necazul cel mare până la sfârşitul acestei epoci. Conform Apoc. 11:15, trâmbiţa îngerului al şaptelea despre care se spune în cap. 10, conţine vestirea domniei împărăteşti, de aceea este vorba despre „glasul” îngerului al şaptelea. Primele şase conţin numai judecăţi - nici o vestire, nici un glas.” (Frank, Apocalipsa, pag. 537)

În zilele celui de-al şaptelea înger, sunând Mesajul Său... Acesta este un înger pământesc acum. Deoarece Îngerul a venit jos din cer şi era pe pământ. Înger însemnă mesager, un mesager către epocă” (Branham, Mesagerul de seară, 63-0116, 74)”

Şi Branham dă aici dovadă de o imbecilitate rar întâlnită, când spune că un înger care vine din cer pe pământ, este „înger pământesc”. De parcă dacă eu aş merge în China aş fi chinez? Sau, Branham se credea mai degrabă Divin, din moment ce credea că e îngerul care a venit din Cer cu un Mesaj către epocă?

Concluzie:

Frank nu doar „corectează” anumite afirmaţii omeneşti, greşite ale Profetului ci îl contrazice făţiş şi îl atacă în însuşi măduva Mesajului său: cele şapte Peceţi; mai precis, într-a Şaptea. El o goleşte de orice conţinut, o demistifică, spune că e clară, simplă de înţeles şi nu e nevoie de nici un profet ca să o descopere, pentru că oricum nu conţine nici o taină.

În plus, Frank este acuzat de către branhamiști că ia toate promisiunile pentru Biserica-Mireasă şi le atribuie lui Israel. Mireasa are deja totul (Cuvântul) şi aşadar nu mai are nevoie de nici o „descoperire specială”. Nu îl veţi auzi niciodată pe Frank sau oamenii lui predicând un mesaj gen „Intervalul” şi despre Cristos care vine sau a venit să-şi pretindă (în acest timp!) posesiunea Sa înapoi, şi anume Mireasa. Pentru Frank, Mireasa a dispărut din peisaj în capitolul 4 şi nu mai apare decât în cap. 19. Tot ce are loc între aceste capitole, are legătură cu Evreii sau restul necredincioşilor rămaşi pe pământ.

Întrebare pentru cei ce-l urmează pe Frank: Chiar dacă Branham a făcut greşeli „omeneşti” – şi chiar el spune în Peceţi că până să i se descopere acestea, el le vedea altfel – cum de este posibil ca tocmai „Descoperirea celor Şapte Peceţi” să fie fundamental greşită, din moment ce un înger îl vizita zi de zi şi îi explica în detaliu „adevărul despre Peceţi” şi Branham îşi lua notiţe conştiincios? 

Cum de mai îndrăzneşte cineva să vină şi să spună ceva împotriva descoperirii Peceţilor?

Un lucru e clar, ori e albă ori e neagră: Dacă Branham este un Profet şi are dreptate, atunci Ewald Frank e definitiv un eretic după standardele Mesajului Orei. De ce îl mai urmaţi?

Dacă Frank are totuşi dreptate în interpretarea sa strict Scripturală (fără Mesaj) a Apocalipsei lui Ioan, atunci trebuie că Branham şi-a luat notiţele greşite de la înger, sau, ceea ce este mai aproape de adevăr, nu a fost nici un înger, ci propria sa minte cea care i-a „descoperit” lui Branham aceste peceţi.

În cazul acesta, Ewald Frank este un escroc fiindcă îl foloseşte pe Branham şi faima sa din anii '50, dar îl sabotează pe la spate prin teologia sa.

Frank cunoaşte mesajul haotic mai bine ca oricine şi ştie de toate contrazicerile şi minciunile lui Branham de care am aflat şi noi de ceva timp.

Poate că teologia lui Frank este mai aproape de Scriptură decât „descoperirile” lui Branham, eu nu ştiu. Așa pare.

El respinge tunetismul şi alte curente branhamiste, dar nu recunoaşte că îl neagă chiar pe Branham, care a plantat aceste seminţe de învățătura falsă. 

În schimb şi-a creat propria-i aură mistică şi propria „însărcinare divină” cu care se laudă în fiecare predică pe care eu am auzit-o sau scrisoare circulară care am citit-o. Ceea ce practică Frank nu este doar o respingere a Mesajului, pentru care poate fi considerat pe bună dreptate eretic, ci şi cea mai mare spălare a creierelor după cea făcută de Branham.

Când Ewald Frank spune ca el introduce învățătura din mesaj în Scriptura, el spune de fapt ca Branham a învățat fals respectiva învățătură. Deci îl face învățător fals pe Branham dar totuși îl urmează. Nu se dezice de el.

Ewald Frank, zis „Robul Credincios” nu vrea sau nu poate să se dezică total de Branham şi de mesajul său pe care încearcă să-l „cârpească” cum poate, numind aceasta „Aşezare corectă în Scriptură a ceea ce a spus Profetul” şi o face printr-o slujbă „Biblică, Apostolică şi Profetică” ca să sune evlavios... (N.b. „profetică” e pe ultimul loc pentru Frank!)

Adevărul, fraţilor, este că Frank nu mai poate da înapoi şi să o rupă cu Branham, din moment ce a predicat 50 de ani că el este urmaşul acestei slujbe. Deşi ştie că Branham era greşit, nu îşi mai poate respinge înaintaşul, pentru că aceasta ar însemna să-şi taie însuşi craca de sub picioare. Şi atunci, ar fi nevoit să îşi retragă nu doar una din afirmaţii, ceea ce însă, după cum declară, nu a făcut niciodată, ci să se retragă cu totul de pe scenă...

Alte articole despre Ewald Frank:

https://mesajul.blogspot.ro/2018/01/de-ce-nu-au-titluri-predicile-lui-ewald.html


Va urma...

Articol scris de Abel ben Adam