luni, 28 iulie 2014

Lepădarea de credinţă (2)



Călătoria noastră începe din nou în Africa, în interiorul unei biserici branhamiste...

Observaţi delicateţea aranjamentului. Până şi cravata păstorului se asortează.

Să privim şi câteva din fotografiile postate pe Facebook de păstorul african...

„Iată-l pe fiul lui dumnezeu”, comentează cineva

 Săru’mâna şi plecăciune, profetule

 Cine se mai compară cu marele „Elohim”? 
(Stiti ca acest lucru este conform cu predicile lui Branham nu? El spune mereu de doi ingeri -Roberts si Graham si Elohim separat. Din fericire nu este conform cu Biblia. Toata idolatria asta are originea in gandirea mistica si bolnava a lui Branham din ultimii ani. -Paranteza facuta de Lica.)

 Iată-l pe domnul domnilor şi regele regilor

 Oh my God?

 Te iubesc, Doamne...

Cine este acest înflăcărat adorator al lui WMB? Ce putem afla despre el? 
Din fericire, el însuşi se prezintă...


Şi ce e cu drapelele acelea în spate? Propriile sale poze şi clipuri împreună cu Google dezvăluie cu ce se ocupă acest individ...

Trebuie că e un om foarte important... În China?

Mister vice-consilier la ambasada Rep. Congo din CHINA!

Woooow. Deci chiar că avem de a face cu un om important, un diplomat, reprezentantul celei mai mari ţări din Africa. Aceasta reiese şi din clipurile postate pe canalul său de Youtube, unde şi-a dat numele T. Jonathan...

Bine. Pare deci un om de vază, respectabil, din moment ce ţara sa l-a ales să o reprezinte. Şi nici chinezii nu par că au ceva împotriva lui... (deocamdată...) Sau?

 „Ghici cine-i în poză? Habar n-am, dar să nici nu te gândeşti să-mi vinzi şapca....”

Ok, şi ce face diplomatul, când nu îşi reprezintă ţara? Evident, concedii...
"Priviţi aici: Sunset, muntele sacru, care are gravat în el chipul Creatorului"

 Pelerinaj la „Mecca Branhamiştilor” - cartierul general VGR, în Jeffersonville USA

Pentru început, o scurtă rugăciune în Tabernacolul Branham, către idolul din tablou...


Acum ne apropiem de punctul culminant. 

Aici în Jeffersonville au avut loc o serie de evenimente de mare relevanţă...La această întâlnire au participat: Reprezentantul statului Congo, ca de obicei îmbrăcat elegant, într-un costum „Kenzo”, cu cravată şi insignă model „Branham” şi pe mână un ceas auriu ce pare scump.... Lângă el, doi americani, care, judecând după îmbrăcămintea „mai modestă”, îi putem bănui ca fiind nişte localnici sau rude ale angajaţilor. De câteva ori apar în cadru şi doi angajaţi de la VGR care intervin din când în când în discuţie...

Cel dintâi ia cuvântul unul dintre americani, care părea a fi cel mai în vârstă. El spune: „Abraham a avut acelaşi nume (cu Branham)...” Celălalt american intervine spunând: „Şapte litere...” Diplomatul întreabă apoi: „Care este Numele fratelui Branham?” la care cel în vârstă răspunde mândru: Numele Branham este numele etern al lui Dumnezeu.” Africanul râde tare: „Ha ha ha, Aleluia.” – la care angajata ce şedea doi metri mai în spate, la recepţie, întoarce curioasă capul, dar nu intervine în discuţie.

Bătrânul continuă cu o relatare: „Am un prieten care cunoaşte nişte preoţi evrei. El a scris pe un bilet numele BRANHAM şi l-a întrebat pe preotul levit ce reprezintă aceasta pentru el. Acela a răspuns: „Acest nume este prea sacru pentru mine, ca să îl pot pronunţa. Eu trebuie să îl scriu pentru că nu sunt atât de sfânt încât să-l pot rosti.” [clarificare: odată cu distrugerea Templului în anul 70 a încetat şi preoţia levitică. n.e.]

Diplomatul îl întreabă pe bătrânel cum îl cheamă şi dacă l-a cunoscut personal pe Branham. Acesta îi răspunde că îl cheamă Conger şi că l-a văzut pentru prima oara pe Branham în 1965 la predica „Unşii din timpul sfârşitului”...

Africanul îl întrerupe, revenind la ce a spus Conger mai înainte, că numele Branham este numele veşnic al lui Dumnezeu, deoarece „El a stat în spărtură”. Apoi scoate de sub tejgea o predică cu acest titlu şi începe să o răsfoiască. Conger spune între timp: „Lasă-mă să îţi arăt ceva. Uite-te la copertă. Fratele Branham a venit în numele lui Isus Cristos, nu-i aşa? Isus Cristos a venit în acest nume:” şi arată cu degetul unde scrie „WMB”.

Omul de stat exclamă plin de extaz: „Aleluiaaaa”. Apoi îl cheamă pe fr. Jonathan, unul din angajaţii de la VGR, care vine la ei şi îl salută pe Conger, schimbând apoi câteva cuvinte cu acesta pe un ton familiar.

Diplomatul se face că mai caută ceva în predică, în timp ce Conger zice: „Noe a stat în spărtură în zilele lui. Isus a stat în spărtură în zilele lui, care erau zilele sângelui. Fratele Branham a stat în spărtură în Duhul...”

Africanul îl îmbrăţişează şi îi spune „Îţi mulţumesc. Aceasta nu a venit de la tine”. Apoi deschide undeva şi citeşte: „Câte piscuri sunt acolo? Şapte. Câte litere are numele tău? Şapte B-R-A-N-H-A-M”. După care începe o argumentare foarte şubredă, dar tipic „diplomatică”: „Tu ai spus mai devreme că Isus a venit în numele lui WMB. Iar astăzi, WMB a venit în numele lui Isus. Aici este problema, pentru că Biblia spune că fiul vine în numele tatălui său şi tot Biblia spune că Duhul este tatăl lui Isus Cristos...”

În momentul acesta, angajatul Jonathan se freacă la ochi, parcă nevenindu-i să creadă ce tocmai a auzit. Apoi părăseşte iute scena discuţiei, pentru că a înţeles ce a vrut să insinueze africanul, anume că Branham este Duhul Sfânt, tatăl lui Isus Cristos. Acum acesta deja a acaparat discuţia şi este liber să-şi expună în continuare ideile debile. Deşi Jonathan mai trece pe-acolo şi nici cealaltă angajată nu este prea departe, totuşi nimeni nu îndrăzneşte sau nu doreşte să-l contrazică pe african şi pe Conger. Jonathan chiar îşi pune cotul în faţa camerei ascunse spunând că va lipsi pentru cinci minute, semn că a capitulat complet. Diplomatul îl prinde „grijuliu” de umăr, probabil încercând să-i controleze lui Jonathan cotul, ca să nu-i răstoarne din greşeală camera şi să-i strice astfel filmarea...

Discuţia se diluează uşor, pierzându-se în tot felul de subiecte, în final angajatul Jonathan reuşeşte să preia oarecum controlul asupra situaţiei...

Ar fi multe de spus şi de comentat, sunt multe lucruri pe care nu le înţeleg. Vă las însă pe voi, fraţilor, să vizionaţi un ultim clip, şi în timp ce ascultaţi la versurile acestui cântec, să vă gândiţi cum este oare posibil, ca oamenii să facă dintr-un om, un idol – ba chiar Dumnezeu suprem, Tatăl Domnului Isus Cristos? 

Şi nu e vorba de nişte „primitivi needucaţi” din junglă, care trăiesc în corturi, în mizerie, ci de oameni cu statut şi paşaport diplomatic, care au acces în locuri şi la oameni la care cei mai mulţi dintre noi nu vom ajunge niciodată. Sunt oameni influenţi, care nu se feresc să se manifeste în mândria lor idolatrică nici măcar în sediul Voice of God Recordings. 

Cei de acolo nici măcar nu încearcă să-i oprească.

Ca ei mai sunt mulţi, chiar şi americanul Conger se manifesta în acelaşi fel. Există un grup Facebook care are câteva mii de membri şi este moderat de oamenii prezentaţi în aceste articole. Am făcut peste o sută de poze cu comentariile lor, dar nu mai este loc pentru ele. 

Ei se salută cu „(Domnul) Branham să te binecuvânteze” pentru că îl numesc pe Branham „Duhul Sfânt” şi „Dumnezeu veritabil”, „Creatorul universului”.

Aveţi grijă, când mergeţi la vreo convenţie în străinătate, în România, sau poate la Jeffersonville, şi daţi mâna cu vreun frate (de culoare), care pare important şi devotat pentru mesaj, când vă îmbrăţişează călduros, gândiţi-vă că poate să fie unul complet deraiat mintal.

Urmăriţi acest clip şi vă veţi convinge singuri...

Ştiu oare chinezii că Superman le survolează teritoriul? 
Aici: Superman la Mesaj 

Articol scris de Abel, Germania

vineri, 25 iulie 2014

Avion prabusit cu tineri de la mesaj

Au venit din Tabara de tineri organizata de VGR. Din pacate nici unul din cei patru nu a supravietuit accidentului. 

Sincere condoleante famililor indurerate.



marți, 22 iulie 2014

Lepădarea de credinţă (1)


În articolul intitulat Idolatria in Mesaj, s-a arătat cum oamenii au început să devieze de la credinţa în Dumnezeul cel viu, şi în loc să se închine Domnului Isus Cristos, au început a se închina unui fals Cristos, unui viţel de aur, mai precis unei fotografii în jurul căreia circulă tot felul de mituri.

Aşa cum ortodocşii sărută cu reverenţă „Icoanele făcătoare de minuni”, tot astfel şi mulţi branhamişti ţin la loc de cinste, pe perete, pe birou, în Biblie sau în portmoneu „Icoana” Profetului cu Stâlpul de Foc deasupra capului sau imaginea „Norului Supranatural”.

Ei nu vor să creadă adevărul simplu, că există o explicaţie naturală pentru toate aceste fotografii, ci preferă să fie minţiţi în continuare, trăind într-o fantezie mistică în care îşi închipuie că acum Dumnezeu este pe scenă în mod activ şi îşi face simţită prezenţa în mod supranatural. Eu însumi am fost printre cei care ţineam o poză pe perete şi una în portofel...

Dacă consideraţi că aceste lucruri sunt exagerări, vă invit să urmăriţi câteva poze, filmări, melodii şi comentarii postate de anumiţi indivizi pe Facebook şi pe Youtube. 

Eu personal nu am crezut că s-a putut ajunge până acolo: la „Lepădarea de credinţă” – cum cred că se potriveşte titlul acestui articol.

Am mult mai mult material decât pot să prezint aici, pe care nici nu vreau să îl comentez prea mult. Voi lăsa mai degrabă imaginile să (vă) vorbească şi vă rog ca la final să trageţi voi înşivă concluziile. Judecaţi voi înşivă, dacă este normal că s-a ajuns unde s-a ajuns...

Iată deci materialul:

Pentru început redau o ştire din Africa, ce a mai fost postata undeva la comentarii cred:

O sectă „religioasă” aşteaptă în corturi lângă Oyibi întoarcerea Profetului Branham

Poate că primul vostru gând este acela că nişte africani „primitivi” şi „needucaţi” au părăsit jungla şi trăiesc acum în nişte corturi la marginea oraşului. În cele ce urmează, vom vedea şi alţi africani şi unde locuiesc ei...

Unul dintre ei are un cont Facebook intitulat „Branham Răscumpărătorul

 Răscumpărătorul cui?

Pe tricou el şi-a imprimată o icoană sub care a scris: „Dumnezeul W M Branham”. (În limba franceză „L'Eternel” este un titlu pentru Dumnezeu: „Eternul”)

                       Adorăm pe Mielul care este pe tron: WILLIAM MARRION BRANHAM

Puteţi să luaţi legătura cu el sau să vedeţi mai multe despre el aici: https://www.facebook.com/theogene.uwimana.3

Acest personaj este şi un mare iubitor de muzică. 

Printre favoriţii săi se numără şi Otakana de Branham. Îl puteţi găsi pe Youtube sau pe Facebook (aici sub alt nume): https://www.youtube.com/channel/UCzsiVdrXlhGI0XoDnv1CWyQ

 Otakana de Branham pare o persoană cu un statut social destul de ridicat.

A studiat geologia petrolului şi a gazelor naturale în Congo şi actualmente îşi continuă studiile în St. Petersburg. Probabil că Rusia, cu resursele ei enorme de petrol şi gaze îi oferă un viitor profesional şi o situaţie financiară mult superioară decât ar fi putut avea în ţara sa natală. Ce să spunem, s-a descurcat bine băiatul, bravo lui!

Otakana de Branham pare a fi şi un om deosebit de inspirat şi creativ. A compus (sau a cules?) câteva zeci de „Imnuri de slavă”, din care aş vrea să ascultăm câteva. Piesele sunt în limba franceză, şi îi mulţumesc pe această cale fratelui Adi pentru bunăvoinţa sa de a ne traduce nişte versuri.


Piesa 1: „William Marrion Branham a înviat, el trăieşte.”

Adevărat a înviat? Ori suntem Branhamişti, ori nu mai suntem...

Glorie Mielului William Marrion Branham,
Tatăl lui Billy Paul, soţul sorei Meda, descendenţii umanităţii întregi.
Fratele Branham a înviat, el este în mijlocul nostru.
Peste tot unde se invocă numele lui este acolo ca să răspundă rugăciunilor şi luptă pentru noi.
Fratele Branham este unsul unşilor, el a învins timpul.
El a înviat, este în mijlocul nostru.
Fratele Branham a învins timpul.
O ce blasfemie când cei din mesaj spun că mormântul a putut să-l ţină pe fratele Branham, pocăiţi-vă!
Preaiubiţii mei, fratele Branham nu poate să rămână în mormânt, pentru că are în el legea lui Mesia, nu putem să îl ţinem pe Mesia în mormânt.
Branham a înviat, l-au îngropat luni 11 aprilie, marţi 12, miercuri 13 1966 seara, Branham a înviat din mormânt.
E viu, e în mijlocul nostru, nu putem să-l ţinem în mormânt, 
E viu tatăl lui Billy Paul.
Dacă el a înviat pe Isus, fiul Său şi pe toţi profeţii, sunteţi orbiţi, cum puteţi voi să credeţi că Branham e în mormânt. 
Aduceţi-vă aminte că Branham a spus adesea că după cum pe Isus nu au putut să îl ţină în mormânt, nici pe el timpul nu îl poate ţine. Şi spunea: Eu voi rupe peceţile, timpul nu mai are putere să îl ţină. 
Ori sunteţi Branhamişti, ori nu sunteţi Branhamişti? 
Preaiubiţii mei, primiţi această revelaţie, că Branham a înviat şi nu mai este în mormânt.
Branham a înviat morţii ca să arate că el este învierea, mormântul nu are putere pentru că el este Cel Etern.
Figura lui este gravată în stâncă, arătând că el este creatorul.
Fratele Branham a înviat, el este în mijlocul nostru
Peste tot unde se invocă numele lui, este acolo ca să răspundă rugăciunilor şi luptă pentru noi


Piesa 2: „William Marrion Branham, incomparabilul”

 Branham Incomparabilul, Divinitatea Supremă

Branham a fost născut cu stâlpul de foc, unitatea divinităţii, cuvântul,
Regele pe pământ, Mesia naţiunilor ...
WMB, viaţa veşnică, eu am primit
Incomparabilul WMB, divinitatea supremă a zilelor noastre,
Divinitatea supremă, viaţa veşnică.
Da la Noe până în ziua noastră nu a fost nici un profet ca şi WMB,
El are slujba de infailibilitate, ...
WMB, viaţa veşnică, eu am primit
Incomparabilul WMB, divinitatea supremă a zilelor noastre,
Divinitatea supremă, viaţa veşnică.
Lăsaţi-mă să mă închin lui WMB, nu este nimeni comparabil cu el,
El a dat viata, viaţa veşnică, este Dumnezeu ...
WMB, viaţa veşnică, eu am primit
Incomparabilul WMB, divinitatea supremă a zilelor noastre,
Divinitatea supremă, viaţa veşnică.

 Piesa 3: „William Marrion Branham, cetatea mea de scăpare”

Siguranţa mea eternă, eu mă închin ţie

Domnul nostru, din generaţie în generaţie tu ai fost întotdeauna un loc de scăpare pentru mine.
Tu eşti cetatea pe care toţi profeţii au vrut să o vadă, noul Ierusalim coborât din cer, de la Dumnezeu, eşti tu, WMB, siguranţa noastră.
Tu eşti cetatea mea de scăpare, siguranţa mea eternă, siguranţa mântuirii mele, WMB.
Chiar dacă oamenii mă părăsesc, eu ştiu ca tu nu mă părăseşti, căci tu eşti lângă mine, şi tu ai grijă de mine,
Nu mi-e frica lângă tine, căci tu eşti puternic, învingător, eliberarea mea si scutul meu, WMB.
Când privesc dragostea ta, tu mi-ai dat viaţa eternă, fără bani şi fără plată, Domnul meu, eu te ador.
Lumina ta eternă, a intrat în viaţa mea, când mă încred în cuvântul tău,
 WMB singura mea speranţă.
Da Doamne, nu mi-e frică lângă tine, căci tu eşti puternic, învingător, eliberarea mea si scutul meu, WMB.
Da Doamne, tu eşti cetatea mea de scăpare, unde sunt în siguranţă, WMB, eu mă închin ţie.
Nu mi-e frica lângă tine, căci tu eşti puternic, eliberarea mea şi scutul meu, WMB.
Tu ai primit sabia regelui, deschiderea cuvântului, revelaţia tuturor tainelor, tu eşti regele regilor.
Tu eşti noul Ierusalim, ai coborât din cer, a şaptea cetate de scăpare, siguranţa mea eternă, sa fii lăudat.
Nu mi-e frica lângă tine, căci tu eşti puternic, eliberarea mea şi scutul meu, WMB.


Piesa 4: „William Marrion Branham, regele regilor”

Branham Regele Regilor?

Regele regilor a venit pe pământ, numele lui e WMB, el a venit pe un cal alb, cu sabia regelui în mână. Numele lui să fie lăudat întotdeauna, Amin
Regele regilor a venit pe pământ, numele lui e WMB, el a venit pe un cal alb, cu sabia regelui în mână. WMB e fiul veritabilul Prea Înalt.
El a venit pe un cal alb, cu sabia regelui în mână. El a venit pe un cal alb cu sabia regelui în mână pentru a mă răscumpăra.
În ziua în care îngerii sfinţi au coborât, cu stelele care s-au întâlnit,
În ziua în care îngerii sfinţi au coborât, si păsările din cer au cântat şi au adus onoare lui WMB.
El a părăsit tronul gloriei şi a devenit un om pe pământ ca să mă răscumpere pe mine pentru că eram pierdut!
El a venit să descopere cuvântul său, unde tainele erau ascunse.
El a venit să descopere cuvântul său, WMB este descoperirea mea!.
El mi-a descoperit cele şapte peceţi, marile taine erau ascunse.
El mi-a descoperit cele şapte tunete, descoperirea. ...
WMB descoperirea mea.
El mi-a descoperit numele lui care era ascuns, Mulţumesc!
Eram pierdut în această lume, dar tu mi-ai descoperit numele tău ascuns!

Exemplele ar putea continua, iată alte câteva titluri (în paranteze comentariul postat la titlu):

WMB este adorat în cifra 7” (Există matematica lui Dumnezeu şi cifra 7.)
Numele WMB” (Numele lui Branham este noul nume al lui Dumnezeu şi aceasta este viaţa veşnică.)
Nunta Mielului a venit WMB” (William Branham este mielul şi a doua venire s-a împlinit deja.)
WMB dacă tu nu veneai” (Ce fericire că WMB a venit.)
WMB este părintele etern” (Acela care a rupt peceţile este adevăratul Dumnezeu.)
WMB este siguranţa noastră” (Nu vă temeţi de nimic căci adevăratul Dumnezeu este cu noi, care este WMB.)
WMB guvernatorul mondial” (Branham este deasupra tuturor lucrurilor şi nimeni nu se compară cu el.)
WMB a împlinit totul” (Ce semn încă mai aşteptaţi? Totul este terminat. WMB a împlinit totul.)
WMB Îngerul Domnului” (Îngerul Domnului este Domnul însuşi.)
WMB este gloria Shekinah” (Iată omul pe care l-a văzut Ezechiel.)
WMB este numele nou al lui Isus” (Isus era numele lui Dumnezeu dar Branham este numele nou al lui Dumnezeu.)
Harul lui WMB” (Noi eram în întuneric dar William a venit să ne arate calea adevărului.)
Iubirea lui WMB” (Branham este iubirea veşnică.)
WMB este în viaţa mea” (El este dumnezeul meu şi eu sunt închinătorul lui.)
WMB identitatea mea” (Eu sunt Branham numele dumnezeului meu.)
WMB creatorul cerului si al pământului” (Creatorul care este WMB şi-a făcut o fotografie pentru a-şi arăta măreţia.)


Un dumnezeu care are nevoie de un selfie pentru a-şi satisface setea de grandomanie şi nevoia de a primi laude şi închinări?

Mă opresc aici deocamdată, urmând să continui într-un articol viitor prezentarea altor imagini şi filmări din care reies că lucrurile sunt mult mai grave. 

Vom prezenta din nou personaje, vom spune cu ce se ocupă, unde locuiesc şi cu cine au legături aceşti indivizi ciudaţi care par că şi-au pierdut orice simţ al raţiunii şi al realităţii. Despre buna credinţă nici nu mai poate fi vorba...


Va urma...

Abel, Germania

sâmbătă, 19 iulie 2014

"Misionarul" Ewald Frank la Brasov




Ewald Frank si traducatorul lui Ionut



Motivul caderii lui Branham

Inainte de a publica doua articole ale lui Abel doresc sa lamuresc ceva. Am aflat momentul si motivul spiritual si psihologic al caderii lui Branham. 

Dupa ce am iesit de la mesaj, in criza de identitate, am inceput sa citesc multe carti de dezvoltare personala, psihologice, de leadership. 

Pe scara vietii catre succes, fie spiritual sau de alta natura,
este necesara o pozitie potrivita, altfel suntem in dezechilibru. 
 
Si de cand am inceput sa studiez, mereu am dorit sa aflu motivul spiritual si psihologic al caderii lui Branham. 

Am vrut sa aflu ca simplu om, ce anume l-a facut sa minta si cada atat de mult. 

M-a interesat de ce a deviat si de ce si-a distrus cu mana lui slujba, renumele, chemarea si succesul?

Stiti cum e? 
Cand intelegi un lucru din mai multe perspective, nu mai judeci atat de mult persoana in cauza intr-un mod emotional, nu o urasti, te detasezi emotional de problema, dar o privesti cu multa seriozitate si maturitate. 

Te lamuresti asupra unor pericole grave la care ai fost expus. Te lamuresti asupra unor lucruri la care nu ai avut atatia ani raspuns. Eu am primit raspunsul mult cautat. Slava Domnului. Era mai simplu decat credeam.

Un anumit raspuns aveam, dar nu era luminat din toate directiile. Acum e mai ok pentru mine.

M-a surprins si este incredibil cat de perfect se leaga tipurile comportamentale omenesti cu partea duhovniceasca a Sfintelor Scripturi. 

Trebuie sa stiti si voi ca nimic din ceea ce omul simte, gandeste si actioneaza nu este inafara lui si nu este fara un anumit motiv. Fie bine fie rau. Afland motivele adevarate, in cazurile negative, putem trata si vindeca problema reala, si nu doar sa identificam anumite simptome de suprafata. Cunoasterea de sine conteaza foarte mult. 

Noi la mesaj am gresit foarte mult ca in loc sa cautam sa ne cunoastem si pe noi insine mereu, cu frumusetea pe care Dumnezeu a pus-o in noi, valorile Sale, noi am pretins ca "stim noi cine e ala, sau aia, ce  afacut ala sau celalalt". 

Iata o gandire toxica, primitiva si mediocra mostenita de la Branham si alti lideri.

Necunoscand ce a pus Dumnezeu in noi, nu am vazut nici ce a pus El in altii, iar ce credeam despre noi "bun" era doar o forma de aroganta, de aceea eram si cu altii dispretuitori.

Voi publica articolele lui Abel despre idolatria care se raspandeste tot mai mult la mesaj. Va asigur ca veti fi socati, chiar si daca sunteti cei mai infocati urmasi ai mesajului lui Branham. Asa ca, stati aproape.

Iar apoi voi scrie, cu ajutorul Domnului, un articol in care vom lamuri si problema caderii lui Branham dpdv spiritual, biblic si psihologic.

Actualizare: Am scris articolul despre care am vorbit aici si contine elemente din ideile mentionate: http://mesajul.blogspot.ro/2015/03/ruinarea-slujbei-lui-branham.html

miercuri, 16 iulie 2014

Idolatria in branhamism

John Collins a postat acest clip interesant in care Branham spune ca o femeie a inceput sa se roage la Dumnezeu in timp ce a ingenunchiat inaintea pozei cu el. 

Branham nu spune ca ar fi ceva gresit asa ceva. Inca o pune intr-un context pozitiv, al credintei. Probabil pentru ca rugaciunea ei a si avut raspuns. 

Nu ma mir deci ca numarul celor care se inchina la poza cu acea lumina este in crestere.

Daca crezi ca mesajul este adevarul, Cuvantul, si ca Branham a fost profet, trebuie sa iei si aceasta ca un model de practica, pentru a-ti dovedi credinciosia fata de mesaj.

Din fericire, in Romania acest tip de idolatrie directa nu are succes, nici chiar printre cei mai infocati sustinatori ai lui Branham. Cel putin deocamdata nu este asa, sau pana acum 3-4 ani, nu exista acest mod de inchinare exterioara catre decedatul Branham. Dar Biblia spune ca la unii idolii sunt in inima nu neaparat in afara. Asa este in multe locuri.

Inchinarea la idoli in Tabernacolul Branham in zilele noastre
Branham este noul vitel de aur la care se inchina oamenii?
Inchinarea la idoli.
Diferenta este doar ca Branham a inlocuit-o pe Maria cu Pruncul.
Ewald Frank prezinta poza. Pe cine ajuta o poza ca asta? Ce vrea sa dovedeasca cu asta?

In predica "Statura unui om mare in Cristos" Branham spune ca Dumnezeu face din slujitorul Lui "un idol viu" referindu-se la sine, ca atunci cand un om ajunge la o statura mare este deja un obiect de inchinare, adica dumnezeu, cu d - mic. El devenise deja unul. Avea vindecari. Avea vedenii. Avea darul discernamantului. Avea succes. Incepea sa creada ca el este ceva ca si cum el si-ar fi dat lui insusi acele daruri, sau le-a fabricat. (mai stii ca nu?)

Foarte des, Branham invata despre aceasta dumnezeire a omului. Ii placea sa fie confundat cu Cristos. 

Desi este o promisiune clara in Biblie ca natura noastra devine asemanatoare cu a Domnului, si ca divinul in noi este singura cale de mantuire, asta nu inseamna ca putem sa incepem sa ne indumnezeim unul pe altul dupa plac, dupa simpatie, dupa apartenenta la un anumit grup din mesaj, sau sa ne inchinam la Branham, sau Frank, ori la polul opus, sa ne demonizam unii pe altii, sa ne uram unii pe altii dupa aceleasi criterii. 

Este absolut o nebunie sa faci asa ceva. 

Eu cred ca natura divina din om il face cu mult mai bun decat era inainte si acela manifesta roadele Duhului Sfant -pace, bucurie, facerea binelui , etc- nu pentru sine, in mod egoist, sau doar pentru adunarea lui ci pentru lumea intreaga, fara partinire, fara prejudecati. 

Omul care are ceva in el aduce valoare societatii, exprima ceva bun, da ceva altor oameni, asa cum Isus si apostolii au adus lumii ceva cu totul de folos pentru suflet, minte si pentru viata prezenta si de apoi.

La mesaj toti se cred "ceva" dar ei nu inteleg ca a fi "ceva" inseamna a exprima "acel ceva" lumii intregi, cum si Isus sau alti sfinti au facut-o.

Branhamismul si urmasii sai este o secta care se inchina fals la idoli, prin faptul ca idolatrizeaza niste idei, niste lideri, nicidecum nu este o miscare, o comunitate care aduce un plus de valoare lumii si societatii prin schimbare, innoire, prin Evanghelie, prin mesajul Jertfei salvatoare de la cruce.

Ei au depasit limita bunului simt cand au inceput sa numeasca acest "mesaj", -dovedit fals- "Cuvantul". Asa ca daca mesajul este Cuvantul si acesta este Cristos, acest mesaj este "Cristos". In realitate ei se inchina la un cristos fals care i-a amagit in mai multe forme ale sale.

Unul ar fi insasi mesajul-predicile lui Branham.

Am dovedit in blog, impreuna cu alti frati, ca mesajul nu este nici pe departe Cuvantul lui Dumnezeu, nici vorba sa fie "Cuvantul descoperit" ci este o sumedenie de invataturi false, haotice, contradictorii, unele nebunesti chiar, altele pline de ura si de otrava sarpelui, dezbinatorii, sau unele care sunt cat de cat bune, corecte, sunt furate fara rusine de la altii, cum ar fi Epocile Bisericilor plagiate de la Larkin, botezul si D-zeirea de la penticostali, etc.

Acestea au creat o categorie de oameni care traiesc in cutia iluziilor lor si desi se numesc pe ei insis cu multa aroganta "Mireasa", foarte multi se urasc chiar si intre ei si nu dovedesc ca sunt macar la nivel omenesc calificati.

Alt cristos fals la mesaj, este norul acela pe care ei il numesc "Cristos, descoperit in pustiu." 


Alt idol, cristos fals, este poza cu stalpul de lumina deasupra lui Branham. 
Altul este insasi Branham. Am scris intr-un articol despre "Sarpele ranit" toata povestea cu idolatria intai respinsa apoi imbratisata chiar de catre Branham.

La mesaj, idolatria si ratacirea este mai mult decat icoane si invataturi false. 

Este o atitudine adanc inradacinata in sufletele si mintile celor care il urmeaza. Aceasta atitudine rautacioasa, plina de sine, aroganta, i-a facut pe cei mai multi dintre ei, sub-oameni si nu supra-oameni cum ei se cred si pretind ca sunt.

Spun asta deoarece am observat un comportament tipic la frati. Chiar si la D. din HD, ati observat, dar si la altii, ca ei nu vorbesc niciodata din Biblie sau predici ca sa dovedeasca adevarul mesajului lui Branham?

In micimea lor, ei ataca persoana cu care interactioneaza. Ei ignora minimul de respect si normalitatea bunului simt elementar de viata si de comunicare.

Dpdv psihologic acest tip comportamental arata deslusit ca nivelul lor spiritual, intelectual, educational este sub limita normala pe care orice fiinta umana ar trebui sa il aiba, fie religios, fie simplu om. Argumentul lor este atacul, ei nefiind niciodata interesati sa afle dovezile adevarate despre propria credinta deoarece acestea le-ar rasturna universul imaginar pe care si l-au creat citind si ascultand pe Branham sau pe alti lideri.

Ei ne transmit prin asta ca jignirea, atacul, etichetarea noastra cu nume negative din Biblie este tot ce stiu. Jignire, atac, rautate, fuga de responsibilitate, ignoranta, lipsa de interes pentru adevar. Aceasta este toata comoara si toata mostenirea lasata de Branham lor.

Sa o spiritualizez un pic.



Iata cum il numeste Isus direct in fata pe ingerul laodicean: "Sarac, orb, gol, ticalos si nenorocit."

Iata mostenirea de la "ingerul" Bisericii din Laodicea. Mostenirea lor este: saracie spirituala, sufleteasca, orbire, goliciune, ticalosenie si multa nenorocire.

STATI PUTIN SI NU MANATI: Si in toate acestea, ei se dau mari si sunt aroganti in fata noastra si a lumii intregi, ca ei au de toate si nu le trebuie nimic... lor sa nu le spuna nimeni nimic, ca ei stiu, totul, ei au totul, EI SINGURII SUNT MIREASA, toti ceilalti sunt prosti, toti ceilalti sunt pierduti, etc. Dar ei nu stiu ca ei sunt de fapt nu cum crede ingerul orb laodicean, ci ei sunt asa cum Isus le spune ca sunt.


De exemplu, daca ei gasesc la altii o invatatura gresita, fac mult tam tam si le arata si uneori chiar insista si poate chiar acuza. Dar cand e vorba de ei insisi, sa dea dreptate adevarului atunci cand ei insisi cred ceva fals si vad ca Branham minte ceva anume, atunci ei tac. Atunci ei se fac ca ploua.

Ce arata aceasta atitudine? Este doar ipocrizie? Nu.

Este o prostie uriasa dar si o gandire infantila, naiva.

Este idolatria care o au fata de mesaj si Branham. Frica pe care idolul o pune in oameni ii tine legati de el, caci Dumnezeu pune in om chemare, iubire, pune adevar, pune bunatate, lumina, nu aduce groaza si nu manipuleaza pe copiii si urmasii Lui, asa cum idoli o fac.

Dumnezeu doreste sa il urmam pentru ca IUBIM SI ALEGEM PRIN IUBIRE SA IL URMAM, nicidecum prin lanturile fricii.

Aici in blog, in email, in discutii telefonice, particulare, mie cel putin, zeci, sute de frati in timp, mi-au dovedit ca pentru ei mesajul este un idol, ca Branham este un idol, deoarece NU AU DAT DREPTATE BIBLIEI SI MESAJULUI EVANGHELIEI ATUNCI CAND AU AVUT DE ALES, CI DOAR AU ARATAT INTERES SA APERE IDEI FALSE, MINCINOASE ALE BRANHAMISMULUI.

Inainte sa moara in teribilul accident, Branham a spus: "Daca un om incepe sa se creada Dumnezeu, Dumnezeu il va lua de pe scena...daca oamenii il vor considera Dumnezeu, Dumnezeu il va indeparta".

Asa a si fost. Biblia ne da cateva indemnuri importante si de neuitat.

Sper sa alegeti din nou ASTAZI CUI VRETI SA SLUJITI:


"Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti” Matei 4:9 

"Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău." Deuteronom 18:13

"Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.



Dar acelora a căror inimă simte plăcere faţă de idolii şi urâciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu."


După aceea, heruvimii şi-au întins aripile, însoţiţi de roţi, şi slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.

Slava Domnului s-a înălţat din mijlocul cetăţii şi s-a aşezat pe muntele de la răsăritul cetăţii." Ezechiel 11:19-23

Slava lui Dumnezeu vine in viata noastra dupa ce lepadam toti idoli. Domnul sa ajute pe fiecare in acest sens. 

Shalom tuturor

sâmbătă, 12 iulie 2014

Se rataceste si Ewald Frank ?

Te rog sa publici partea asta dintr-o scrisoare a fratelui Frank din octombrie 2013 sugerata de un Anonim aici. 

Se vede ca fratele Frank a inceput sa devieze extrem de grav de la Sfintele Scripturi pe care el le apara inainte. Nu doar ca aduce Apocalipsa 10 din nou in discutii dupa ce ani de zile a negat-o ca e pentru timpul cand fratele Branham era pe pamant dar a disperat acum si din cauza cu norul acela. 

Prin ce scrie dovedeste ca habar nu are de problema adevarata.

__________________________________________

Scrisoare circulara 2013 octombrie autor Ewald Frank

Doar Duhul Sfânt cãlãuzeşte în tot adevãrul

de la pagina 24

Cuvântul prorociei nu permite nicio interpretare dupã voia cuiva; totuşi, el poate avea o dublã împlinire. De exemplu, fratele Branham a vorbit de 150 de ori despre Zaharia 14:7: „...dar spre searã se va arãta lumina”. Dar împlinirea acestui Cuvânt se va petrece de fapt atunci când Domnul vine pe muntele Mãslinilor şi Îşi începe domnia peste întreg pãmântul (Zah. 14:4-9).

De peste 70 de ori s-a referit fratele Branham la Apocalipsa 10, cu privire la slujba sa ca înger al celei de a şaptea epoci a Bisericii. Dar aceasta nu anuleazã ceea ce urmeazã sã se întâmple atunci când trâmbiţa celui de al şaptelea înger va suna conform Apocalipsa 11:15, aşa cum a fost vestit în Apocalipsa 10:7. Atunci se va sfârşi „taina lui Dumnezeu”, la fel de sigur cum toate tainele, care au fost ascunse, de la Geneza la Apocalipsa, au fost descoperite prin slujba fratelui Branham şi au ajuns la încheiere. Iar toţi cei ce se ocupã de cele şapte tunete ar trebui sã ia seama la jurãmântul din Apocalipsa 10:6 şi la textul din Daniel 12:6. Întrebarea de aici este: „Cât va mai fi pânã la sfârşitul acestor minuni?” 

Apoi urmeazã o înştiinţare importantã: „Şi am auzit pe omul acela îmbrãcat în haine de in, care stãtea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptã şi mâna stângã şi a jurat pe Cel ce trãieşte veşnic cã va mai fi o vreme, douã vremuri şi o jumãtate de vreme şi cã toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobitã de tot” (vers. 7). Amin.

„Şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a fãcut cerul şi lucrurile din el, pãmântul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, cã nu va mai fi nicio zãbavã” (Apoc. 10:6). Amin.

Noi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceste texte profetice lãmuritoare: de la momentul în care îngerul jurã, mai sunt trei ani şi jumãtate pânã când Domnul Îşi începe domnia în Împãrãţia Sa (Dan. 7:25-27; Apoc. 11:15-19). Observaţi cât de precis se armonizeazã acest jurãmânt, pe care Daniel l-a vãzut şi auzit, cu desfãşurarea evenimentelor din Apocalipsa 10 care i-au fost arãtate lui Ioan! Mulţumire lui Dumnezeu pentru minunatul Lui Cuvânt scris şi descoperit, care se bazeazã pe doi sau chiar trei martori!

Cine ar îndrãzni sã nege cã Apocalipsa 10 se va împlini exact în ordinea scrisã? Îngerul legãmântului coboarã învãluit într-un nor şi înconjurat de curcubeu, cu o cãrticicã deschisã în mânã, pune piciorul drept pe mare şi pe cel stâng pe pãmânt: „...şi a strigat cu glas tare, cum rãcneşte un leu. Când a strigat el...” (Osea 11:10; Ioel 3:15-17).

Pe 17 martie 1963, fratele Branham a spus: „Dacã observaţi, acesta este Hristos, pentru cã în Vechiul Testament a fost numit Îngerul legãmântului şi El vine acum direct la evrei”.

Ewald Frank si Joseph Branham.
 In timp ce urmasii lor se cearta si se dezbina ei sunt bine mersi.
Pe 28 februarie 1963, când fratele Branham a avut acea trãire puternicã, însoţitã de apariţia norului supranatural în care a vãzut şapte îngeri aşezaţi în formã de piramidã, întreaga zonã a muntelui Sunset a fost zguduitã de un cutremur de pãmânt natural, însoţit de şapte tunete audibile. 

Fratele Branham a menţionat de 50 de ori aceste şapte tunete. Ele au însemnat foarte mult pentru el, cãci cele şapte tunete i-au atras atenţia spre norul supranatural, înainte sã predice despre peceţi. El a vorbit adesea despre acest subiect şi noi am scris de asemenea de multe ori despre el.

În timpul predicii sale din 24 martie 1963, el a bãtut în amvon pentru a sublinia cât de puternice au fost cele şapte tunete. Eu am vãzut cu ochii mei bolovanii şi stâncile care s-au rostogolit de pe munte atunci când am fost invitat de fratele Pearry Green, împreunã cu un grup de predicatori, sã vizitãm locul acela. 

Dar apoi, în legãturã cu Apocalipsa 10, fratele Branham a trebuit sã spunã: „Pe cât de sigur cã nimeni nu ştie când va veni Domnul, la fel de sigur nimeni nu ştie ce au spus cele şapte tunete”. Aceasta nu este pentru Bisericã şi de aceea nu a fost permis sã se scrie. Lucrurile care sunt destinate Bisericii şi care produc credinţa de rãpire, sunt scrise în Biblie şi ne-au fost vestite.

Cei ce neagã exactitatea Cuvântului scris şi vorbesc despre „descoperirea celor şapte tunete” – şi sunt diferite versiuni ale acesteia: cã ar fi şapte bãrbaţi deosebiţi care vor apãrea ca şapte glasuri sau cã Îngerul legãmântului ar fi venit deja pe pãmânt – astfel de predicatori sunt duşi în eroare de cãtre duhul rãtãcirii.

Pecetea a şasea marcheazã începutul zilei Domnului. Soarele se va întuneca, luna se va preface în sânge şi stelele vor cãdea din cer. Tot ceea ce este scris începând cu Apocalipsa 6:12 şi se va întâmpla, este încă la viitor.

Apariţia norului

În mod regretabil, de câţiva ani este pusă sub semnul întrebării, chiar de oameni din grupările mesajului, ziua de 28 februarie 1963, când a apărut norul supranatural cu constelaţia de şapte îngeri. Acest lucru mă umple de o mare durere. Argumentul este următorul: sezonul de vânătoare din Arizona nu a început înainte de 1 martie, aşa că evenimentul nu s-a putut petrece pe 28 februarie. Criticii au preluat şi ei argumentul şi l-au răspândit prin Internet în toată lumea, ajungând atât de departe încât să afişeze titlul: „William Branham, mincinosul!”

În acea vreme, eu am adus cu mine din SUA cele trei reviste care au descris evenimentul şi iată ce au publicat ele:
Revista Science (Ştiinţa),19 aprilie 1963:
„Un nor neobişnuit în formă de cerc a fost văzut de mulţi oameni aproape de apusul soarelui deasupra nordului Arizonei pe 28 februarie 1963”.

Revista Life (Viaţa), 17 mai 1963:
„Un nor mare a apărut la apusul soarelui plutind în aer ca un inel gigant de fum deasupra oraşului Flagstaff, Arizona, pe 28 feb...”

Ziarul The Arizona Republic, duminica, 26 martie 1967:
„Pe 28 februarie 1963, cu puţin 27 timp înainte de apusul soarelui, un nor tainic şi izbitor de frumos a trecut deasupra nordului Arizonei”.
Fratele Branham s-a referit adesea la aceste articole şi în special la cel din revista Life. El nu a făcut vreo obiecţie asupra datei, nici nu a vorbit vreodată despre două evenimente diferite, plasate la date diferite, în legătură cu acest nor. Întotdeauna el a descris apariţia norului, în care erau prezenţi cei şapte îngeri, ca pe un singur eveniment.

Eu nu mă angajez în astfel de discuţii condamnabile. Cu toate acestea, datorită responsabilităţii pe care o am înaintea lui Dumnezeu, este important pentru mine să vă atrag atenţia asupra să vă atrag atenţia asupra acestor trei articole care confirmă data de 28 februarie 1963.

_________________________________________________________________

Frate Frank BRANHAM NU A FOST NICIODATA IN 28 FEBRUARIE LA VANATOARE IAR NORUL ALA NU A FOST NICIODATA LA TUCSON. Dumitale esti dus in ratacire.

Fratilor, care comunicati mai usor cu el decat eu o fac, va rog nu-l lasati in ratacire. Ajutati-l cu adevarul despre nor si restul. Stiu ca e batran si e dificil dar inca mai are o sansa.