Am vazut si am citit dovezi cum Branham a mintit foarte mult incepand cu lumina care ar fi fost deasupra sa la nastere si pana la norul acela fotografiat in 28 februarie 1963. Branham detine multe multe minciuni in repertoriul sau, unele de o tembelitate si prostie crasa si chiar nesimtita prin faptul ca NE MINTE PE FATA NEAVAND NICI UN RESPECT NICI FATA DE NOI DAR NICI FATA DE DUMNEZEU SI EL INSUSI.
Am gasit un articol din care am extras anumite lucruri interesante care sunt in contextul tuturor articolelor din blog care au dovedit fara nici o urma de indoiala ca Branham a mintit enorm de mult. Intrebarea noua a mea este de ce a mintit? Am dai dat pe ici pe colo anumite explicatii insa am mai gasit ceva.
Iata mai jos cateva explicatii, posibile raspunsuri la multe din intrebarile puse sau inca nepuse de o seama de cititori din cauza fricii. Desi cartea se adreseaza relatiei din cuplu in general putem sa credem ca Branham a fost sotul spiritual al adunarii si comportamentul lui este extrem de asemanator cu al studiului. Multe detalii se potrivesc 100% lui Branham. Sa citim:
Iata mai jos cateva explicatii, posibile raspunsuri la multe din intrebarile puse sau inca nepuse de o seama de cititori din cauza fricii. Desi cartea se adreseaza relatiei din cuplu in general putem sa credem ca Branham a fost sotul spiritual al adunarii si comportamentul lui este extrem de asemanator cu al studiului. Multe detalii se potrivesc 100% lui Branham. Sa citim:
Psihopaţii îi mint în mod patologic pe ceilalţi în legătură cu aproape orice ţine de trecutul, prezentul şi viitorul lor. Este posibil ca fiecare minciună pe care o descoperiţi la psihopatul din viaţa voastră să fie doar vârful aisbergului. Pregătiţi-vă pentru scufundarea Titanicului.
Pentru a explica mai departe de ce şi cum mint psihopaţii în mod compulsiv şi cu o atât de mare lejeritate, voi face apel la cartea scrisă de Dr. Susan Forward, When your lover is a liar.
Cartea ei face referire la multe tipologii de mincinoşi, dar un capitol este dedicat psihopaţilor. Autoarea îi descrie pe aceştia ca fiind cel mai dăunători mincinoşi şi confirmă că sunt singurii care nu pot fi schimbaţi. Psihopaţii nu spun minciuni simple, ci unele care fac cu adevărat rău.
Minciunile care ne dăunează sunt spuse fie prin omisiune, fie cu intenţia voită de a face rău. Forward defineşte o minciună dăunătoare ca fiind „un comportament voluntar prin care o persoană fie prezintă informaţii importante într-un mod eronat, fie omite să le prezinte, cu intenţia de a ascunde adevărul referitor la anumite aspecte din trecutul, prezentul şi chiar viitorul său”.
Autoarea scrie că atunci când un bărbat minte în legătură cu detalii importante care ţin de identitatea sau de intenţiile şi acţiunile sale, implicaţiile sunt următoarele:
1) el devine singurul deţinător al adevărului;
2) deţine controlul asupra evenimentelor din viaţa celuilalt;
3) cei care sunt păcăliţi nu cunosc informaţii importante, care ar putea avea un impact major asupra vieţii lor;
4) în consecinţă, cei pe care îi păcăleşte nu pot lua hotărâri în baza informaţiilor pe care el le furnizează (spre exemplu, nu îl pot părăsi) şi
5) cei pe care îi păcăleşte nu ştiu cine este el cu adevărat.
Psihopaţii încearcă să-şi nege sau să-şi minimalizeze înşelătoria atunci când sunt descoperiţi.
Aceste tehnici de negare a minciunilor sunt la fel ca aruncatul gazului pe foc. O fac pe victimă să creadă că „a luat-o razna”... (că sunt pierduti...etc). Iar asta întoarce realitatea pe dos şi substituie adevărul cu minciuna. Mai mult, duce la schimburi ai polilor de putere între partenerul onest şi partenerul mincinos.
Mincinosul deţine controlul asupra relaţiei şi asupra percepţiei pe care partenerul o are asupra realităţii.
Prin urmare, minciunile dăunătoare sunt un joc al puterii, aşadar nu ar trebui să ne surprindă că psihopaţii, care trăiesc pentru a-i controla şi manipula pe ceilalţi, sfârşesc prin a deveni mincinoşi patologici, fără şanse de scăpare. Spre deosebire de celelalte capitole ale cărţii, în care Forward sugerează că o relaţie poate fi îmbunătăţită chiar şi în ciuda minciunii, în cazul psihopaţilor are un singur sfat – părăsiţi-i.
Forward explică mai departe că, din moment ce psihopaţii văd viaţa ca pe o luptă pentru putere, devin incurabil dependenţi de minciună ca de o formă de viaţă.
Toţi experţii în psihopatie şi sociopatie sunt de acord că aceşti indivizi mint chiar şi atunci când adevărul i-ar ajuta să lase o impresie mai bună sau când ceea ce spun ar suna mai plauzibil.
Spre deosebire de oamenii obişnuiţi (care mint uneori), psihopaţii nu se schimbă.
Iar explicaţia simplă pentru care se întâmplă acest lucru este aceea că nu vor să se schimbe şi nici nu pot să o facă.
Forward explică şi de ce psihopaţii nu îşi schimbă comportamentul:
1) nu simt ruşinea şi suferinţa, care pe alţi oameni îi motivează să fie cinstiţi;
2) nu respectă regulile niciodată şi, prin urmare, nu consideră că ar greşi cu ceva;
3) nu au suficientă profunzime emoţională pentru a-şi schimba în bine caracterul;
4) în căutarea neîncetată a stimulării, trăiesc pentru a încălca regulile, nu pentru a le respecta;
5) cred că sunt superiori celor pe care îi păcălesc.
Aş mai adăuga încă un punct la această listă:
6) psihopaţii cred că şi restul oamenilor sunt la fel ca ei, adică manipulează şi înşală, doar că sunt mai puţin inteligenţi şi adaptativi decât ei.
Concluzia lui Forward este aceea că oricine îţi spune că un psihopat poate să devină un om cinstit şi fidel te minte.
Tocmai de aceea, este foarte probabil ca psihopatul însuşi să promită unei alte persoane că se va schimba, cu atât mai mult cu cât încă mai are de câştigat de pe urma ei.
(Articol trunchiat. Sursa https://www.catchy.ro/de-ce-mint-psihopatii/35079)
