Branhamismul regasit in (anti)cultura romaneasca

Maestru Andrei Pleşu scrie un articol care spre surprinderea mea este foarte potrivit si pentru atitudinea care domina in miscarea numita "mesajul orei". 

Asadar concluzia mea este ca urmasii lui Branham nu numai ca nu au parte de "taine revelate" de "Cuvant descoperit" asa cum pretind ci nici macar o atitudine normala care Biblia o pretinde crestinilor nu o au, nici macar UMANA, dragoste fireasca nu au, dimpotriva au o atitudine care este atat de comuna celor toxici, si o gasim peste tot la cei rai din lume. 

Acestia sunt fie prosti, fie cu spirit sectant acuzativ, isteric, izolatoriu si care sunt sub influenta teoriilor conspiratiei extreme care i-au si dus aproape de moarte sufleteasca si de dementa. Sau ambele.

Iata ce scrie Plesu:

"Întîlnesc supărător de des creştini care se răfuiesc, drapaţi în suficienţă dogmatică, cu cei care nu le cîntă în strună sau care nu le recunosc îndreptăţirea. Îi văd mobilizîndu-se, răzbunători, împotriva cîte unui „netrebnic“ care i-a dezamăgit. Au mereu la îndemînă arsenalul unei teologii „penale“: îţi numără relele, îţi exaltă vinovăţia, ba chiar se oferă să-şi asume rolul gîdelui, pentru a uşura sarcina lui Dumnezeu la Judecata de Apoi. 

În orice caz, te judecă aspru şi sumar, te sermonizează încruntat, te ameninţă. Au dreptate... şi îşi savurează impudic convingerea că au dreptate, că „îl au pe Dumnezeu“ de partea lor, că, la sfîrşitul vremurilor, se vor uita la tine de sus, din fotoliul de orchestră al unui Paradis rezervat cuminţeniei lor militante şi apropiaţilor lor. Inşi pe care nu-i cunoşti şi cu care nu ai nimic de împărţit dau cu tine de pămînt prin presă şi mai ales pe bloguri (creştine, evident). 

Erau neliniştiţi, fragezi, întrebători, şi au devenit, brusc, autoritari, asfixiaţi de certitudini tăioase, nemiloşi, gata să mînuiască sabia judecăţii pînă la suprimarea „adversarului“, fie el ateu, insuficient „îmbisericit“, neconform politic, sau, pur şi simplu, antipatic. 

Alţii, pe care îi cunoşti şi cărora, din întîmplare, le-ai făcut, la un moment dat, numai bine, te detestă mărunt, cu manifestări de furie golănească: vor să te bată (la propriu!), să te evacueze, dacă se poate, de pe scena publică, să te nimicească. Creştini plini de ură, gata să mintă, să calomnieze, să practice, stilistic, necuviinţa de periferie, să te batjocorească.

Nu poţi să nu te întrebi: ce Evanghelie au citit ei? Pe ce nisipuri (luate drept stîncă) îşi construiesc casa? Cum cred că se pot salva printr-o grijulie roboteală pravoslavnică, dublată de slavă deşartă, parapon şi dispreţ faţă de aproapele? Îmi ştiu prea bine defectele, demisiile, nevrednicia, ca să îmi acord dreptul de a-i judeca. Încerc, uneori, să mă rog, neipocrit, pentru ei. Dar să mi se îngăduie, în acelaşi timp, şi această publică spovedanie: le reproşez o (cel puţin) blasfematoare lipsă de respect pentru valorile pe care pretind că le apără. Şi un mod vicios de a vinde drept “credinţă curată” orgolii, turpitudini şi impulsivităţi rudimentare" (Incheiere citat)

Multumesc maestre Plesu. Bine spus.

Articolul intreg aici:

http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/crestinism-necrestinesc

............................................................................................................

In final, se vede clar ca de fapt in viata este vorba despre felul omului de a fi, care daca e sa fie rau, prost, nesimtit, mediocru, toxic, este asa si daca este catolic si daca e branhamist sau alta ramura din crestinism sau alta religie. 

Observati asta? 
Nu numele miscarii sau religiei conteaza, ci valoarea omului ca om si ca om nascut din nou. Daca asta nu este, nimic nu mai este si nimic nu mai conteaza. Nici mesaj, nici catolicism, nici protestantism, nici ortodoxism. 

Daca nu esti un om de bun simt cu dorinta de a transmite valori celorlalti, ce importanta are ce haina religioasa imbraci? 

Traiesti degeaba asa, neroditor, traiesti ca si Ismael, salbatic, neimblanzit, atacand, lovind mereu in altii dar afland la final - ca si Branham - ca de fapt tu ai lovit in tine insuti si in destinul pe care Dumnezeu ti-l pregatise. 

Gandeste-te ca poate chiar tu, nu altii, traiesti sub sclavia unor ideologii care nu iti fac nici un bine si care ti-au luat lucrurile de valoare pe care Dumnezeu le-a asezat in tine.

Concluzia mea: Prostia, lipsa bunului simt, orbirea si ratacirea nu au religie. Au oameni. 

Sfatul meu: Fratilor, nu folositi religia ca sa va exprimati prostia, ura si toxicitatea sufleteasca.

Indemnul meu: Sa ne caim cu totii si sa incetam sa cerem altora ce sa faca si ce nu sub amenintari religioase.