Se rataceste si Ewald Frank ?

Te rog sa publici partea asta dintr-o scrisoare a fratelui Frank din octombrie 2013 sugerata de un Anonim aici. 

Se vede ca fratele Frank a inceput sa devieze extrem de grav de la Sfintele Scripturi pe care el le apara inainte. Nu doar ca aduce Apocalipsa 10 din nou in discutii dupa ce ani de zile a negat-o ca e pentru timpul cand fratele Branham era pe pamant dar a disperat acum si din cauza cu norul acela. 

Prin ce scrie dovedeste ca habar nu are de problema adevarata.

__________________________________________

Scrisoare circulara 2013 octombrie autor Ewald Frank

Doar Duhul Sfânt cãlãuzeşte în tot adevãrul

de la pagina 24

Cuvântul prorociei nu permite nicio interpretare dupã voia cuiva; totuşi, el poate avea o dublã împlinire. De exemplu, fratele Branham a vorbit de 150 de ori despre Zaharia 14:7: „...dar spre searã se va arãta lumina”. Dar împlinirea acestui Cuvânt se va petrece de fapt atunci când Domnul vine pe muntele Mãslinilor şi Îşi începe domnia peste întreg pãmântul (Zah. 14:4-9).

De peste 70 de ori s-a referit fratele Branham la Apocalipsa 10, cu privire la slujba sa ca înger al celei de a şaptea epoci a Bisericii. Dar aceasta nu anuleazã ceea ce urmeazã sã se întâmple atunci când trâmbiţa celui de al şaptelea înger va suna conform Apocalipsa 11:15, aşa cum a fost vestit în Apocalipsa 10:7. Atunci se va sfârşi „taina lui Dumnezeu”, la fel de sigur cum toate tainele, care au fost ascunse, de la Geneza la Apocalipsa, au fost descoperite prin slujba fratelui Branham şi au ajuns la încheiere. Iar toţi cei ce se ocupã de cele şapte tunete ar trebui sã ia seama la jurãmântul din Apocalipsa 10:6 şi la textul din Daniel 12:6. Întrebarea de aici este: „Cât va mai fi pânã la sfârşitul acestor minuni?” 

Apoi urmeazã o înştiinţare importantã: „Şi am auzit pe omul acela îmbrãcat în haine de in, care stãtea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptã şi mâna stângã şi a jurat pe Cel ce trãieşte veşnic cã va mai fi o vreme, douã vremuri şi o jumãtate de vreme şi cã toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobitã de tot” (vers. 7). Amin.

„Şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a fãcut cerul şi lucrurile din el, pãmântul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, cã nu va mai fi nicio zãbavã” (Apoc. 10:6). Amin.

Noi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceste texte profetice lãmuritoare: de la momentul în care îngerul jurã, mai sunt trei ani şi jumãtate pânã când Domnul Îşi începe domnia în Împãrãţia Sa (Dan. 7:25-27; Apoc. 11:15-19). Observaţi cât de precis se armonizeazã acest jurãmânt, pe care Daniel l-a vãzut şi auzit, cu desfãşurarea evenimentelor din Apocalipsa 10 care i-au fost arãtate lui Ioan! Mulţumire lui Dumnezeu pentru minunatul Lui Cuvânt scris şi descoperit, care se bazeazã pe doi sau chiar trei martori!

Cine ar îndrãzni sã nege cã Apocalipsa 10 se va împlini exact în ordinea scrisã? Îngerul legãmântului coboarã învãluit într-un nor şi înconjurat de curcubeu, cu o cãrticicã deschisã în mânã, pune piciorul drept pe mare şi pe cel stâng pe pãmânt: „...şi a strigat cu glas tare, cum rãcneşte un leu. Când a strigat el...” (Osea 11:10; Ioel 3:15-17).

Pe 17 martie 1963, fratele Branham a spus: „Dacã observaţi, acesta este Hristos, pentru cã în Vechiul Testament a fost numit Îngerul legãmântului şi El vine acum direct la evrei”.

Ewald Frank si Joseph Branham.
 In timp ce urmasii lor se cearta si se dezbina ei sunt bine mersi.

Pe 28 februarie 1963, când fratele Branham a avut acea trãire puternicã, însoţitã de apariţia norului supranatural în care a vãzut şapte îngeri aşezaţi în formã de piramidã, întreaga zonã a muntelui Sunset a fost zguduitã de un cutremur de pãmânt natural, însoţit de şapte tunete audibile. 

Fratele Branham a menţionat de 50 de ori aceste şapte tunete. Ele au însemnat foarte mult pentru el, cãci cele şapte tunete i-au atras atenţia spre norul supranatural, înainte sã predice despre peceţi. El a vorbit adesea despre acest subiect şi noi am scris de asemenea de multe ori despre el.

În timpul predicii sale din 24 martie 1963, el a bãtut în amvon pentru a sublinia cât de puternice au fost cele şapte tunete. Eu am vãzut cu ochii mei bolovanii şi stâncile care s-au rostogolit de pe munte atunci când am fost invitat de fratele Pearry Green, împreunã cu un grup de predicatori, sã vizitãm locul acela. 

Dar apoi, în legãturã cu Apocalipsa 10, fratele Branham a trebuit sã spunã: „Pe cât de sigur cã nimeni nu ştie când va veni Domnul, la fel de sigur nimeni nu ştie ce au spus cele şapte tunete”. Aceasta nu este pentru Bisericã şi de aceea nu a fost permis sã se scrie. Lucrurile care sunt destinate Bisericii şi care produc credinţa de rãpire, sunt scrise în Biblie şi ne-au fost vestite.

Cei ce neagã exactitatea Cuvântului scris şi vorbesc despre „descoperirea celor şapte tunete” – şi sunt diferite versiuni ale acesteia: cã ar fi şapte bãrbaţi deosebiţi care vor apãrea ca şapte glasuri sau cã Îngerul legãmântului ar fi venit deja pe pãmânt – astfel de predicatori sunt duşi în eroare de cãtre duhul rãtãcirii.

Pecetea a şasea marcheazã începutul zilei Domnului. Soarele se va întuneca, luna se va preface în sânge şi stelele vor cãdea din cer. Tot ceea ce este scris începând cu Apocalipsa 6:12 şi se va întâmpla, este încă la viitor.

Apariţia norului

În mod regretabil, de câţiva ani este pusă sub semnul întrebării, chiar de oameni din grupările mesajului, ziua de 28 februarie 1963, când a apărut norul supranatural cu constelaţia de şapte îngeri. Acest lucru mă umple de o mare durere. Argumentul este următorul: sezonul de vânătoare din Arizona nu a început înainte de 1 martie, aşa că evenimentul nu s-a putut petrece pe 28 februarie. Criticii au preluat şi ei argumentul şi l-au răspândit prin Internet în toată lumea, ajungând atât de departe încât să afişeze titlul: „William Branham, mincinosul!”

În acea vreme, eu am adus cu mine din SUA cele trei reviste care au descris evenimentul şi iată ce au publicat ele:

Revista Science (Ştiinţa),19 aprilie 1963:

„Un nor neobişnuit în formă de cerc a fost văzut de mulţi oameni aproape de apusul soarelui deasupra nordului Arizonei pe 28 februarie 1963”.

Revista Life (Viaţa), 17 mai 1963:

„Un nor mare a apărut la apusul soarelui plutind în aer ca un inel gigant de fum deasupra oraşului Flagstaff, Arizona, pe 28 feb...”

Ziarul The Arizona Republic, duminica, 26 martie 1967:

„Pe 28 februarie 1963, cu puţin 27 timp înainte de apusul soarelui, un nor tainic şi izbitor de frumos a trecut deasupra nordului Arizonei”.

Fratele Branham s-a referit adesea la aceste articole şi în special la cel din revista Life. El nu a făcut vreo obiecţie asupra datei, nici nu a vorbit vreodată despre două evenimente diferite, plasate la date diferite, în legătură cu acest nor. Întotdeauna el a descris apariţia norului, în care erau prezenţi cei şapte îngeri, ca pe un singur eveniment.

Eu nu mă angajez în astfel de discuţii condamnabile. Cu toate acestea, datorită responsabilităţii pe care o am înaintea lui Dumnezeu, este important pentru mine să vă atrag atenţia asupra să vă atrag atenţia asupra acestor trei articole care confirmă data de 28 februarie 1963.

Preluat:http://www.evanghelia.ro/predici/sort_sc/1/lista.html

_________________________________________________________________

Frate Frank BRANHAM NU A FOST NICIODATA IN 28 FEBRUARIE LA VANATOARE IAR NORUL ALA NU A FOST NICIODATA LA TUCSON. Dumitale esti dus in ratacire.

Fratilor, care comunicati mai usor cu el decat eu o fac, va rog nu-l lasati in ratacire. Ajutati-l cu adevarul despre nor si restul. Stiu ca e batran si e dificil dar inca mai are o sansa. 

http://mesajul.blogspot.ro/2013/04/norul-buclucas-si-lamuriri.html