Ziua Independentei

Si pentru ca sunt mai optimist, imi amintesc si de lucruri care m-au inspirat si au avut o oarecare influenta pozitiva in viata mea. Probabil toti ati avut.

Dar asta nu s-a intamplat datorita mesajului lui Branham ci datorita calitatii unor oameni, nu ca urmasi ai mesajului.

In miscarea "desprinsa" din mesaj, numita "7 tunete" se punea accentul mult pe Duhul Sfant, pe Viata, pe Virtutile din Piramida, etc  

In fiecare an era conventie in SUA in acest timp de inceput de iulie. Am fost de doua ori, si in anumite circumstante chiar am avut un timp bun.

In plus am avut cateva experiente eu insumi. Sa fie vorba de emotii pozitive sau sa fi fost o ungere si inchinare in Duh, dar nu in adevar, atunci cand insistau cu doctrine care acum le vad clar ca nu sunt biblice? 

Poate fi inchinare in adevar dar fara duh si in duh dar fara adevar? Cum vedeti voi asta?

Jesse Robledo, ginerele lui Coleman, a predicat un mesaj special de Ziua Independentei in 2003. 

Imi placea stilul lui de predicare libera, stil evanghelistic ca exprimare -fata de alti predicatori care pareau uneori constipati- si desi exagera cateodata in zelul sau, sentimentul ca bucuria poate fi reala la mesaj ma facea sa ma simt bine, vitaminizat spiritual sau sufleteste. Se apropia mai mult ca oricare, de ceea ce credeam ca era si felul meu, de a transmite ceva prin predica. Dinamica, optimism, viata...

Vazusem zeci de ani la mesaj multi, aproape toti, oameni incruntati, nervosi, acuzatori, badarani, care nu exprimau niciodata nimic din bucuria cereasca, a mantuirii. Doar certuri. Doar dezbinari. Doar anatemizari peste altii care nu erau asa cum Mera sau altii vroiau sa fie.

Dupa un timp ei s-au despartit, Robledo fiind dat afara de Coleman. Se zvonea ca doreste sa preia functia de pastor atunci cand Coleman, pastor senior, era grav bolnav. Poate ca era mai bine deoarece Coleman nu mai facea fata si deviase tot mai mult in misticism ingust si toxic.

A urmat apoi dupa cam 3 ani, prabusirea New Yorkului...nu a  avioanelor din 2001 ci a adunarii lui Coleman. Apoi scandalul cu cei 10 milioane de dolari ai fratilor si adunarii pierduti de Issac Ovid la bursa...apoi moartea lui Coleman care a dus dezbinarea adunarii in inca 4 directii. 

Pacat ca oameni minunati cu potential extraordinar, cu daruri, cu carisma, cu dorinta sincera de a sluji pe Dumnezeu au stat in branhamism zeci si zeci de ani. 

Si Coleman predica uneori exploziv, dinamic, dar nu fortat, se vedea ca e si negru talentat si ca stapaneste bine arta de a vorbi in public. Se simtea bazat ca era ordinat de Branham, dar acest lucru oricum nu i-a adus multa trecere inaintea fratilor de la mesaj. Dimpotriva a fost criticat dur...cred ca si pe drept, nu numai pe nedrept.

Si dupa ce Ewald Frank pleaca la cele vesnice, adunarile care il urmeaza se vor dezbina. E previzibil asa ceva. Lidershipul este catastrofal la mesaj.

Daca fratii lideri, imi cer ajutorul acum, inainte de ceea ce urmeaza, ii pot ajuta cu draga inima. Nu vreau sa para a lauda de sine, dar chiar stiu ce am de facut ca sa ajut. Si nu va costa.

O urare asa simpla, nereligioasa foarte mult e... 

Fie ca Ziua Independentei sa vina sa elibereze captivii de la mesaj si din afara lui, in orice domeniu al vietii fiecare sa fie dezlegat de orice puteri ale intunerecului si ale celui rau pentru a deveni creativi si in voia perfecta a lui Dumnezeu, inspirati, condusi si umpluti de Duhul Adevarului. 

(Percepeti spiritual lucrurile va rog.)