Cosmarul - partea 2

Am ajuns la Baia de Aries si am spus intregii familii de acolo de intreaga asteptare. In afara de mama tanarului, am fost priviti cu scepticism.

Am urcat zi de zi pe munte, acesta nu era departe de unde locuiau ei. 

Au fost momente frumoase, de copii naivi, dar sinceri, care asteapta fara nici o indoiala ca miracolul sa se intample. 

Am vorbit multe in acele zile, mi-a povestit intreaga lui viata, bucuriile si indoielile sale, visurile, dezamagirile, greselile si cam ce isi dorea de la viata dupa ce "va fi vindecat" etc. Eram 100% siguri ca vom avea o experienta reala cu Domnul.

Dupa ce am stat pe munte si a treia zi, pana noaptea tarziu, nimic nu s-a intamplat. Am coborat plangand de frustrare. Eram bulversati si dati complet peste cap.

Traiam un amestec de dezamagire, cu falsa speranta. Inca speram, inca speram, dar aveam si sentimentul acela rational, echilibrat care ne spunea adevarul. Ca nu va fi nimic. Era lupta in gandirea noastra intre minciuna si adevar.

Am povestit si familiei lui care nu a fost surprinsa. Tatal lui Sorin, era si el proroc si era in Cluj nu era aici. Aici era mama lui si intreaga familia a fratelui sau.

Toti s-au culcat. 

In timp ce stateam in camera lui, s-au auzit ca niste voci infundate si dintr-o data prin usa de la intrare, a venit o prezenta diabolica incredibila, acolo in camera. Ne-am speriat tare. Eram constienti. Era real.

Stiam ca "sosise" acel "preot" din vis. Era exact acelasi sentiment ca si in vis. Groaza. Groaza s-a raspandit este tot.

Sorin a inceput sa devina foarte ciudat. Iesea, venea, vorbea incoerent, urat. Eu ma rugam. Gura mi se bloca.

Sorin repeta speriat: "Voi muri, voi muri. Ti-am zis ca voi muri". Se auzeau trosnituri, deasupra in pod, prin pereti. Iesea din camera revenea, vorbea continuu. Am vrut sa il calmez si dintr-o data ma simt "legat" de o forta invizibila si trantit la pat ca si paralizat.

Eram in aceeasi ipostaza ca si inainte cu cateva zile, in vis. Dar acum in mod real. Printre altele il strig, cu greu, pe Sorin sa ma ajute. 

El vine langa pat. Se apleaca deasupra mea, se uita in ochii mei, si imi spune cu o voce groasa, total schimbata, si cu un ranjet: "Cum e sa nu poti face ce vrei sa faci? Cum e sa fii prins si neputincios?" M-am ingrozit. Traiam un cosmar. Am tipat la el sa deschida Biblia. Radea. A iesit si a disparut. 

Cam asa percep ca era momentul meu de groaza de atunci.
Figura "personajului" se schimba rapid ba chiar capul i se si intorcea 180 grade,
si intreaga casa era influentata si paralizata de influenta raului.

Eu stateam acolo in pat ca paralizat, "legat" si complet inghetat de spaima. Incepusem sa am niste halucinatii, vedenii, nu stiu ce au fost. Tot felul de imagini, de voci, de tipete, urlete. 

M-am vazut si cand eram un copil de 13 ani la strand la Clujana (Herbak) si era sa ma inec. Ma vedeam cum ma scufundam. M-am vazut pe marginea la balcon cand stateam in Manastur, la et. 10, si era sa cad in gol. Halucinam, cred. Ma vedeam in perioade diferite ale vietii in anumite faze importante sau frumoase.

Ma zbateam in pat. Am inceput sa plang, sa ma rog. Am zis: "Doamne te rog iarta-ma, nu am ascultat ce mi-ai zis", plangeam, strigam, ma rugam.

Dupa un timp a aparut Sorin. I-am zis foarte autoritar, deschide Biblia si citeste. 

Incredibil, a deschis si a citit din Isaia: 

“Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.”

Cand a citit ultimul cuvant, am fost dezlegat pe loc. A aruncat Biblia si a fugit din nou afara. M-am ridicat cu greu.

Am fugit apoi dupa el. Era frig, noapte, ceata. 

Spaima inca era peste mine. Nu l-am gasit. L-am tot cautat. Fugise pe deal in sus. Era o ceata groasa. M-am intors acasa.

Ma plimbam prin camera ingrozit, stresat. Am vrut sa trezesc familia lui sa le spun tot, sa discutam, sa il cautam pe Sorin. Am renuntat.

Sorin a revenit in final. Mirosea a fum (de tigara, cred). 

Am inceput sa vorbim tot felul pana la 4-5 dimineata. Am adormit. Am visat ceva cu sotia care insarcinata fiind, ma astepta fara rabdare. Mi-a spus in vis ca nu ii place noua locuinta (nu stiu ce locuinta) si a zis sa ne mutam. 

M-am trezit. Aveam un singur gand. Sa ajung acasa la ea. Urgent.

Dimineata la masa, inainte sa spun ceva, mama lui Sorin a spus: "Nu stiu ce a fost azi noapte aici, dar parca diavolul a fost aici." 

Am zis: "Exact"

Apoi am povestit tuturor ce s-a intamplat. Am zis ca abia astept sa plec acasa. Sorin s-a ridicat de la masa si a fugit afara. 

Le-am spus tuturor sa aiba grija de Sorin, eu nu mai stau acolo o secunda, deoarece sotia ma asteapta.

Mama lui Sorin a izbucnit in plans si a zis tot felul de chestii urate, de prorocirile sotului sau si ale celorlalti care il amagisera pe Sorin.

Am plecat cu primul autobuz catre Cluj. Pe drum, imi amintesc de un gand care ma macina: "Ce caut eu cu oameni de astia, in Romania, in asemenea incurcaturi? Ce caut eu aici?"

Am ajuns la Cluj, dar am mers direct la sora lui Sorin acasa. Am povestit totul. Era muta si ingrozita. Nu-i venea sa creada. Din toata faza iesea ca ei sunt mincinosi. Nu putea accepta asa ceva.

Dupa cateva minute, intra brusc pe usa familia lui Sorin, strigand disperati: "Si-a dat foc, si-a dat foc..."

Cand am auzit, mi-am amintit imediat de visul pe care Sorin mi-l spusese. Sarpele reusise sa il scoata afara din acea garsoniera. Sorin va muri. 

Cosmarul nu se mai oprea. Dimpotriva, devenea tot mai mare.


Continuare partea a 3-a aici https://mesajul.blogspot.com/2015/12/cosmarul-continua.html