In urma cu 5-6 ani am un vis de noapte in care multi frati si surori din adunarea de "frankisti" - cum li se spune- din Cluj si nu numai, erau intr-un autocar mare. Imi pare rau ca nu l-am scris atunci, dar in mare parte mi-l amintesc foarte clar.
Fratele Adrian Maris era aproximativ in mijlocul autocarului vorbea catre o parte din cei ce stateau pe scaunele din spate. Ei erau tare bucurosi mai raspundeau cu cate un Amin si aleluia. Cei mai din fata nu auzeau ce el vorbeste si nici nu erau atenti. Stiti cum e intr-un autocar. Unii mananca, altii dorm, altii citesc, altii povestesc, altii pe telefon.
La un moment dat autocarul incepea sa se zgaltaie si lovea ceva ca intrase pe un drum mai stramt. Oglinda laterala dreapta s-a spart, incepea sa se miste necontrolat tot mai mult. Apoi s-a linistit putin.
Dupa un scurt timp autocarul a lovit ceva bolovan ca s-a zguduit tare. Tot mai tare. Incepea sa cada bagaje. Soferul in loc sa reduca viteza sa opreasca si sa verifice care e problema sau daunele autocarului, continua sa apese pedala de acceleratie.
Autocar distrus. Imagine sugestiva. Se poate evita o tragedie daca luam masuri intelepte de preventie. Fratii conducatori pot sa evite scandal si dezbinari. |
Ciudat era ca cei care dormeau, nu se trezisera. Dormeau in continuare. Unele surori tipau, alti frati erau ingrijorati dar inca nu spunea si nu faceau nimic.
La un moment dat fratele Adrian Maris se oprise din ceea ce vorbea fratilor din spate si a strigat catre fratii din fata de langa sofer: "Faceti ceva fratilor ca acest autocar se distruge. Voi nu vedeti ca drumul acesta nu e cel bun? Am intrat pe un drum rau. Opriti sa vedem unde suntem ca poate ne-am ratacit."
Au fost unele situatii atat de grave ca unii frati si surori, bagaje, unii tineri, au zburat afara prin geam de la zguduiturile acelea.
A mai spus multe lucruri inca nu imi amintesc totul. Imi mai amintesc ca soferul disparuse si autocarul mergea de la sine dar din ce in ce mai rau. Cateva voci dintre cei care il ascultau pe fr. Maris au zis ceva de genul: "Fa ceva frate." sau "Ajuta-ne frate" nu imi amintesc exact.
Atunci el a strigat catre fratii care stateau in fata langa volanul fara sofer sa preia conducerea sa salveze situatia. Acei frati 3-4 la numar stateau fara sa faca nimic in fata, langa volanul fara sofer (probabil, asta a fost concluzia mea, asteptand ca autocarul sa se echilibreze singur).
Fratele Maris a continuat sa strige catre ei, "Fratilor faceti ceva ca ne prabusim, nu vedeti ca nu avem sofer?". Acei frati din fata au stat nepasatori. A mai zis ca daca ei nu fac nimic se va aseza el pe scaunul gol al soferului ca sa salveze situatia si cei din autocar sa nu moara. A mers catre volan, a preluat controlul si imediat drumul a inceput sa se faca mai neted si lucrurile au devenit mai calme insa cineva a zis ca mai e de trecut de cativa bolovani periculosi.
M-am trezit.
A fost un vis profund cum nu visasem de ani si ani de zile. Eu nu am fost niciodata prieten, sau sa am vreo relatie frateasca mai apropiata cu fratele Adrian Maris. Niciodata. L-am simpatizat mereu ca om, a fost mereu amabil si politicos cu mine, l-am apreciat intotdeauna insa atat. Ne salutam, daca ne vedeam, poate ca o data la 5-6 ani, dar nimic altceva.
A fost atat de profund visul incat nu am stiut ce sa cred. Dupa vreo doua trei zile, merg la piata in Mihai Viteazu la hala sa cumpar legume, fructe.
Acolo in piata ma intalnesc cu fratele Vasile din Baci, Gugu ii spunem noi, tot de la acesti frati din adunare. Si el un om cu bun simt ma saluta, ma intreaba de sanatate. Nu ma pot abtine si ii povestesc visul cu fr. Maris. Era foarte proaspat visul si i-am povestit cred ca mult mai multe detalii decat scriu aici.
Ulterior am aflat ca i l-a povestit si lui fr Maris. M-am bucurat ca a facut asta ca sa fie o dovada, in caz ca Dumnezeu a dat acel vis cu caracter premonitiv, profetic.
Nu stiu ce a gandit fr Maris atunci, cand fr. Vasile din Baci i-a povestit despre acel vis cu privire la el.
Cat despre interpretarea visului fiecare poate sa inteleaga ceva. Recent am aflat ca fr Adrian Maris nu mai crede multe lucruri din ceea ce Branham si fr Frank invata, si-a dat seama ca exista mult fals si minciuna si ca atare nici nu mai frecventeaza adunarea lor.
ll invit deci pe fratele Adrian Maris, daca vrea desigur, sa ne povesteasca putin intr-un comentariu ce doreste si are pe inima si desigur daca el crede ca acest vis are legatura cu faptul ca el a parasit minciunile si ideile false ale lui Branham, pastrand desigur ideile biblice, dar nu pentru ca Branham sau fratele Frank le-a spus, ci pentru ca pur si simplu sunt scrise in Cuvant.
Adrian daca esti in zona, m-as bucura sa ne scrii ceva.