Richard Wurmbrand
şi „Subconştientul Colectiv”
Iată, în cele ce urmează, un exemplu practic despre cum funcţionează
„Subconştientul Colectiv” sau „Conştiinţa Universală”.
Richard Wurmbrand a
experimentat aceste lucruri în timp ce era încarcerat într-o celulă
singuratică. El a predicat unor „ascultători nevăzuţi”, care nu erau prezenţi
în acel loc. Predicile sale au fost recepţionate din subconştientului colectiv de
un alt deţinut dar şi în alte părţi în lume. Să-l lăsăm însă pe Richard
Wurmbrand să ne relateze personal despre aceste lucruri:
„PREDICÂND UNUI
AUDITORIU NEVĂZUT”
Din cartea „DE
LA SUFERINŢĂ LA BIRUINŢĂ” a pastorului Richard Wurmbrand
Care au fost momentele
luminoase ale călătoriei noastre în România?
Sabina şi cu mine ne aflam
în faţa fastuosului palat al lui Ceauşescu, faţă de care Buckingham Palace (reşedinţa
reginei Angliei) este mic. Se spune că până şi robinetele de la baie sunt din
aur, dar „dumnezeul laic” nu ar fi avut niciodată plăcerea de a le fi folosit.
Palatul este construit pe locul unde fusese înainte închisoarea Uranus, a Securităţii. Această
închisoare a fost dărâmată, pentru a face loc reşedinţei dictatorului. Am stat
în temniţa subterană. Îndrăznesc chiar să afirm că am predicat din celula mea,
chiar dacă acest lucru poate semăna a laudă de sine. Daţi-mi voie să vă explic!
.jpg) |
| Departe de familie si inchis pentru Cristos |
În fiecare noapte, în
celula întunecoasă, eu predicam unui auditoriu nevăzut. Eram obişnuit cu
acest auditoriu, chiar atunci când fusesem liber. În 1 Petru 1:12 stă scris că
îngerii doresc să privească la predicarea Evangheliei. Ori de câte ori predicam
în biserici, eram conştient că erau de fată nu numai oameni, ci si îngeri (căci
unde s-ar putea afla îngerii noştri păzitori atunci când noi suntem în biserică?).
Întotdeauna m-am străduit să rostesc un cuvânt bun si pentru ei. Dar am făcut
greşeala de a crede că numai îngerii se aflau în auditoriul meu nevăzut. Nu a
fost aşa.
După ce am sosit în Vest,
am publicat trei cărţi cu predicile pe care le-am compus în celula mea solitară:
„Sermons in Solitary Confinement” (Predici din celula singuratică), „If
Prison Walls Could Speak” (Dacă zidurile ar putea vorbi) şi „Alone with God” (Singur cu
Dumnezeu).
Si atunci s-a întâmplat un
lucru foarte ciudat.
Am primit o scrisoare de
la un bărbat din Canada care îmi scria că făcuse parte dintr-o familie bună de
creştini, dar ca tânăr a luat-o razna în viată si a sfârşit-o în închisoare.
Aici el s-a purtat rău si a fost dus singur într-o celulă. În disperare, se
gândea cât de trişti trebuie să fie părinţii săi evlavioşi. Ar fi dorit să se
întoarcă la Dumnezeu dar nu ştia cum. Atunci s-a rugat: Doamne, dacă există
undeva în această lume un alt prizonier care este singur ca si mine si care Te
cunoaşte, adu-mi Te rog gândurile lui. Apoi a auzit o voce lăuntrică care
i-a spus: Dumnezeu te caută cu si mai multă sârguinţă decât Îl cauţi tu.
Dorinţa unei vaci de a fi mulsă e mai mare decât a unui viţel de a suge. El te
caută şi ştie cum să găsească ceea ce caută. Stai liniştit si încrezător! El va
ajunge la tine.
Si apoi, seară de
seară, de undeva de departe, el a auzit acest fel de predică.
Omul s-a pocăit. Din milă,
termenul întemniţării sale a fost scurtat si a fost eliberat. Anii au trecut,
el s-a căsătorit, are o familie si a ajuns diacon într-o biserică.
Într-o zi el a intrat
într-o librărie creştină si a văzut un titlu ciudat pe coperta unei cărţi: Predici din celula singuratică.
Pentru că El însuşi fusese singur într-o celulă de închisoare, a început să se
întrebe: Cui ar putea predica cineva care se află singur în închisoare? El
a citit cartea si mai târziu mi-a scris: Domnule Wurmbrand, dumneavoastră
nu aţi predicat în zadar. Eu am fost închis singur în acelaşi timp cu
dumneavoastră, unul în România, unul în Canada. Am recunoscut predicile. Totuşi
eu am auzit predicile dumneavoastră acolo în închisoare si ele m-au adus înapoi
la Cristos. Vă mulţumesc că le-aţi compus.
Poate n-as fi acordat prea
multă atenţie acestei scrisori dacă n-as fi primit încă una de la o doamnă din
Anglia care mi-a descris acelaşi efect.
Apoi am întâlnit un pastor
francez. Mi-a spus că el era necredincios când i-a apărut într-o vedenie un
pastor care îi vorbea despre Cristos. El s-a convertit si cu timpul a
devenit un slujitor al Bisericii, care a câştigat multe suflete pentru Stăpânul
său. si acest om a văzut într-o zi cartea Predici
din celula singuratică. Pe coperta ediţiei franceze se află o
fotografie a mea. El m-a recunoscut de îndată ca fiind omul din vedenia sa.
„PREDICÂND DINCOLO
DE TIMP ŞI SPAŢIU”
Din cartea „DE
LA SUFERINŢĂ LA BIRUINŢĂ” a pastorului Richard Wurmbrand
Evreii au trei cuvinte
pentru „suflet”: Nefesh, Ruach şi Neshamah. Neshamah reprezintă stadiul cel mai
înalt. Kabbalah, cea mai de seamă carte de misticism iudaică îl denumeşte pe
acesta „supersuflet”.
 |
| Torturat fizic |
„Credinţa voastră este
vestită în toată lumea.” (Romani 1:8), şi aşa mai departe. Cuvintele
acestea îmi păreau exagerări aşa de mari, încât ar fi putut fi considerate de-a
dreptul minciuni. Pavel nu ştia de Japonia sau America. Chiar cu lumea
cunoscută atunci, Evanghelia n-ajunsese departe. Dar omul ascuns al inimii,
omul dinăuntru, Neshamah, poate comunica în ciuda graniţelor existente. Omului
dinăuntru i se întâmplă lucruri de care omul din afară, cel conştient, nu ştie
nimic.
Stă scris că toţi evreii,
care au trecut prin Marea Roşie în timpul ieşirii lor din Egipt, „au fost botezaţi” (1 Corinteni 10:2).
Erau poate două sau trei milioane de persoane. Nici unul nu ştia că acest lucru
li se întâmplă. „Toţi cei care au fost
botezaţi în Cristos Isus au fost botezaţi în moartea Lui” (Romani 6:3).
Dintre cei botezaţi, 90% nu au ştiut acest lucru. Soţia mea şi cu mine, când am
fost botezaţi, n-am ştiut că „noi am fost
înmormântaţi împreună cu El” (versetul 4), sau că vechea noastră fiinţă „a fost răstignită cu El” (versetul 6).
Un om şi-ar aminti dacă ar fi fost răstignit. Nici unul din noi nu-şi aminteşte
aşa ceva. În Neshamah-ul nostru
se petrec lucruri pe care conştientul, o mică parte a minţii noastre, nu ştie.
 |
| Torturat pentru Cristos |
Personal, eu n-am avut
niciodată experienţa de a-L accepta pe Cristos ca o noutate. Atunci când, la
vârsta de 27 de ani, am auzit Evanghelia de la un dulgher, am avut mai degrabă
impresia că am recunoscut ceva ce întotdeauna am dorit. Ceva ce întotdeauna
am căutat.
Platon a scris: „A şti
înseamnă a recunoaşte.”
O predică reală, care
curge din castelul lăuntric al inimii, o predică pe care însuşi predicatorul o
ascultă cu uimire, neştiind că el a cunoscut aceste lucruri înainte, constituie
un adevăr existenţial, pe care ascultătorii şi-l reamintesc chiar după zeci de
ani. Aceasta ajunge la marginile pământului şi produce un efect impalpabil. În
cartea sa „The Peace Child” (Copilul
Păcii), Richardson spune că mulţi misionari au descoperit triburi care
cunoşteau principiile credinţei creştine, pe care nu le învăţaseră de la
predicatori văzuţi. Predicile ajunseseră de departe până la ei.
 |
| Wurmbrand si sotia lui Sabina |
Pe când mă aflam împreună
cu soţia mea în faţa imensului palat al lui Ceauşescu, mi-am amintit aceste lucruri
şi am cugetat asupra lor. În celula mea de sub pământ am avut mai multă bucurie
decât ar fi putut visa el vreodată, chiar atunci când se afla în culmea puterii
sale. Lucrarea n-a fost în zadar. Din acest palat, ca şi din altele, într-o zi
nu va mai rămâne piatră pe piatră. Dar sufletele câştigate pentru Cristos vor
rămâne pentru vecii vecilor şi ele vor trece din slavă în slavă.
Sabina şi cu mine ne-am
îmbrăţişat de bucurie că am revăzut aceste locuri şi am rostit o rugăciune de
mulţumire."
Abel, Germania
Abel, Germania
