Se rataceste si Ewald Frank ?

Te rog sa publici partea asta dintr-o scrisoare a fratelui Frank din octombrie 2013 sugerata de un Anonim aici. 

Se vede ca fratele Frank a inceput sa devieze extrem de grav de la Sfintele Scripturi pe care el le apara inainte. Nu doar ca aduce Apocalipsa 10 din nou in discutii dupa ce ani de zile a negat-o ca e pentru timpul cand fratele Branham era pe pamant dar a disperat acum si din cauza cu norul acela. 

Prin ce scrie dovedeste ca habar nu are de problema adevarata.

__________________________________________

Scrisoare circulara 2013 octombrie autor Ewald Frank

Doar Duhul Sfânt cãlãuzeşte în tot adevãrul

de la pagina 24

Cuvântul prorociei nu permite nicio interpretare dupã voia cuiva; totuşi, el poate avea o dublã împlinire. De exemplu, fratele Branham a vorbit de 150 de ori despre Zaharia 14:7: „...dar spre searã se va arãta lumina”. Dar împlinirea acestui Cuvânt se va petrece de fapt atunci când Domnul vine pe muntele Mãslinilor şi Îşi începe domnia peste întreg pãmântul (Zah. 14:4-9).

De peste 70 de ori s-a referit fratele Branham la Apocalipsa 10, cu privire la slujba sa ca înger al celei de a şaptea epoci a Bisericii. Dar aceasta nu anuleazã ceea ce urmeazã sã se întâmple atunci când trâmbiţa celui de al şaptelea înger va suna conform Apocalipsa 11:15, aşa cum a fost vestit în Apocalipsa 10:7. Atunci se va sfârşi „taina lui Dumnezeu”, la fel de sigur cum toate tainele, care au fost ascunse, de la Geneza la Apocalipsa, au fost descoperite prin slujba fratelui Branham şi au ajuns la încheiere. Iar toţi cei ce se ocupã de cele şapte tunete ar trebui sã ia seama la jurãmântul din Apocalipsa 10:6 şi la textul din Daniel 12:6. Întrebarea de aici este: „Cât va mai fi pânã la sfârşitul acestor minuni?” 

Apoi urmeazã o înştiinţare importantã: „Şi am auzit pe omul acela îmbrãcat în haine de in, care stãtea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptã şi mâna stângã şi a jurat pe Cel ce trãieşte veşnic cã va mai fi o vreme, douã vremuri şi o jumãtate de vreme şi cã toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobitã de tot” (vers. 7). Amin.

„Şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a fãcut cerul şi lucrurile din el, pãmântul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, cã nu va mai fi nicio zãbavã” (Apoc. 10:6). Amin.

Noi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceste texte profetice lãmuritoare: de la momentul în care îngerul jurã, mai sunt trei ani şi jumãtate pânã când Domnul Îşi începe domnia în Împãrãţia Sa (Dan. 7:25-27; Apoc. 11:15-19). Observaţi cât de precis se armonizeazã acest jurãmânt, pe care Daniel l-a vãzut şi auzit, cu desfãşurarea evenimentelor din Apocalipsa 10 care i-au fost arãtate lui Ioan! Mulţumire lui Dumnezeu pentru minunatul Lui Cuvânt scris şi descoperit, care se bazeazã pe doi sau chiar trei martori!

Cine ar îndrãzni sã nege cã Apocalipsa 10 se va împlini exact în ordinea scrisã? Îngerul legãmântului coboarã învãluit într-un nor şi înconjurat de curcubeu, cu o cãrticicã deschisã în mânã, pune piciorul drept pe mare şi pe cel stâng pe pãmânt: „...şi a strigat cu glas tare, cum rãcneşte un leu. Când a strigat el...” (Osea 11:10; Ioel 3:15-17).

Pe 17 martie 1963, fratele Branham a spus: „Dacã observaţi, acesta este Hristos, pentru cã în Vechiul Testament a fost numit Îngerul legãmântului şi El vine acum direct la evrei”.

Ewald Frank si Joseph Branham.
 In timp ce urmasii lor se cearta si se dezbina ei sunt bine mersi.

Pe 28 februarie 1963, când fratele Branham a avut acea trãire puternicã, însoţitã de apariţia norului supranatural în care a vãzut şapte îngeri aşezaţi în formã de piramidã, întreaga zonã a muntelui Sunset a fost zguduitã de un cutremur de pãmânt natural, însoţit de şapte tunete audibile. 

Fratele Branham a menţionat de 50 de ori aceste şapte tunete. Ele au însemnat foarte mult pentru el, cãci cele şapte tunete i-au atras atenţia spre norul supranatural, înainte sã predice despre peceţi. El a vorbit adesea despre acest subiect şi noi am scris de asemenea de multe ori despre el.

În timpul predicii sale din 24 martie 1963, el a bãtut în amvon pentru a sublinia cât de puternice au fost cele şapte tunete. Eu am vãzut cu ochii mei bolovanii şi stâncile care s-au rostogolit de pe munte atunci când am fost invitat de fratele Pearry Green, împreunã cu un grup de predicatori, sã vizitãm locul acela. 

Dar apoi, în legãturã cu Apocalipsa 10, fratele Branham a trebuit sã spunã: „Pe cât de sigur cã nimeni nu ştie când va veni Domnul, la fel de sigur nimeni nu ştie ce au spus cele şapte tunete”. Aceasta nu este pentru Bisericã şi de aceea nu a fost permis sã se scrie. Lucrurile care sunt destinate Bisericii şi care produc credinţa de rãpire, sunt scrise în Biblie şi ne-au fost vestite.

Cei ce neagã exactitatea Cuvântului scris şi vorbesc despre „descoperirea celor şapte tunete” – şi sunt diferite versiuni ale acesteia: cã ar fi şapte bãrbaţi deosebiţi care vor apãrea ca şapte glasuri sau cã Îngerul legãmântului ar fi venit deja pe pãmânt – astfel de predicatori sunt duşi în eroare de cãtre duhul rãtãcirii.

Pecetea a şasea marcheazã începutul zilei Domnului. Soarele se va întuneca, luna se va preface în sânge şi stelele vor cãdea din cer. Tot ceea ce este scris începând cu Apocalipsa 6:12 şi se va întâmpla, este încă la viitor.

Apariţia norului

În mod regretabil, de câţiva ani este pusă sub semnul întrebării, chiar de oameni din grupările mesajului, ziua de 28 februarie 1963, când a apărut norul supranatural cu constelaţia de şapte îngeri. Acest lucru mă umple de o mare durere. Argumentul este următorul: sezonul de vânătoare din Arizona nu a început înainte de 1 martie, aşa că evenimentul nu s-a putut petrece pe 28 februarie. Criticii au preluat şi ei argumentul şi l-au răspândit prin Internet în toată lumea, ajungând atât de departe încât să afişeze titlul: „William Branham, mincinosul!”

În acea vreme, eu am adus cu mine din SUA cele trei reviste care au descris evenimentul şi iată ce au publicat ele:

Revista Science (Ştiinţa),19 aprilie 1963:

„Un nor neobişnuit în formă de cerc a fost văzut de mulţi oameni aproape de apusul soarelui deasupra nordului Arizonei pe 28 februarie 1963”.

Revista Life (Viaţa), 17 mai 1963:

„Un nor mare a apărut la apusul soarelui plutind în aer ca un inel gigant de fum deasupra oraşului Flagstaff, Arizona, pe 28 feb...”

Ziarul The Arizona Republic, duminica, 26 martie 1967:

„Pe 28 februarie 1963, cu puţin 27 timp înainte de apusul soarelui, un nor tainic şi izbitor de frumos a trecut deasupra nordului Arizonei”.

Fratele Branham s-a referit adesea la aceste articole şi în special la cel din revista Life. El nu a făcut vreo obiecţie asupra datei, nici nu a vorbit vreodată despre două evenimente diferite, plasate la date diferite, în legătură cu acest nor. Întotdeauna el a descris apariţia norului, în care erau prezenţi cei şapte îngeri, ca pe un singur eveniment.

Eu nu mă angajez în astfel de discuţii condamnabile. Cu toate acestea, datorită responsabilităţii pe care o am înaintea lui Dumnezeu, este important pentru mine să vă atrag atenţia asupra să vă atrag atenţia asupra acestor trei articole care confirmă data de 28 februarie 1963.

Preluat:http://www.evanghelia.ro/predici/sort_sc/1/lista.html

_________________________________________________________________

Frate Frank BRANHAM NU A FOST NICIODATA IN 28 FEBRUARIE LA VANATOARE IAR NORUL ALA NU A FOST NICIODATA LA TUCSON. Dumitale esti dus in ratacire.

Fratilor, care comunicati mai usor cu el decat eu o fac, va rog nu-l lasati in ratacire. Ajutati-l cu adevarul despre nor si restul. Stiu ca e batran si e dificil dar inca mai are o sansa. 

http://mesajul.blogspot.ro/2013/04/norul-buclucas-si-lamuriri.html

Ziua Independentei

Si pentru ca sunt mai optimist, imi amintesc si de lucruri care m-au inspirat si au avut o oarecare influenta pozitiva in viata mea. Probabil toti ati avut.

Dar asta nu s-a intamplat datorita mesajului lui Branham ci datorita calitatii unor oameni, nu ca urmasi ai mesajului.

In miscarea "desprinsa" din mesaj, numita "7 tunete" se punea accentul mult pe Duhul Sfant, pe Viata, pe Virtutile din Piramida, etc  

In fiecare an era conventie in SUA in acest timp de inceput de iulie. Am fost de doua ori, si in anumite circumstante chiar am avut un timp bun.

In plus am avut cateva experiente eu insumi. Sa fie vorba de emotii pozitive sau sa fi fost o ungere si inchinare in Duh, dar nu in adevar, atunci cand insistau cu doctrine care acum le vad clar ca nu sunt biblice? 

Poate fi inchinare in adevar dar fara duh si in duh dar fara adevar? Cum vedeti voi asta?

Jesse Robledo, ginerele lui Coleman, a predicat un mesaj special de Ziua Independentei in 2003. 

Imi placea stilul lui de predicare libera, stil evanghelistic ca exprimare -fata de alti predicatori care pareau uneori constipati- si desi exagera cateodata in zelul sau, sentimentul ca bucuria poate fi reala la mesaj ma facea sa ma simt bine, vitaminizat spiritual sau sufleteste. Se apropia mai mult ca oricare, de ceea ce credeam ca era si felul meu, de a transmite ceva prin predica. Dinamica, optimism, viata...

Vazusem zeci de ani la mesaj multi, aproape toti, oameni incruntati, nervosi, acuzatori, badarani, care nu exprimau niciodata nimic din bucuria cereasca, a mantuirii. Doar certuri. Doar dezbinari. Doar anatemizari peste altii care nu erau asa cum Mera sau altii vroiau sa fie.

Dupa un timp ei s-au despartit, Robledo fiind dat afara de Coleman. Se zvonea ca doreste sa preia functia de pastor atunci cand Coleman, pastor senior, era grav bolnav. Poate ca era mai bine deoarece Coleman nu mai facea fata si deviase tot mai mult in misticism ingust si toxic.

A urmat apoi dupa cam 3 ani, prabusirea New Yorkului...nu a  avioanelor din 2001 ci a adunarii lui Coleman. Apoi scandalul cu cei 10 milioane de dolari ai fratilor si adunarii pierduti de Issac Ovid la bursa...apoi moartea lui Coleman care a dus dezbinarea adunarii in inca 4 directii. 

Pacat ca oameni minunati cu potential extraordinar, cu daruri, cu carisma, cu dorinta sincera de a sluji pe Dumnezeu au stat in branhamism zeci si zeci de ani. 

Si Coleman predica uneori exploziv, dinamic, dar nu fortat, se vedea ca e si negru talentat si ca stapaneste bine arta de a vorbi in public. Se simtea bazat ca era ordinat de Branham, dar acest lucru oricum nu i-a adus multa trecere inaintea fratilor de la mesaj. Dimpotriva a fost criticat dur...cred ca si pe drept, nu numai pe nedrept.

Si dupa ce Ewald Frank pleaca la cele vesnice, adunarile care il urmeaza se vor dezbina. E previzibil asa ceva. Lidershipul este catastrofal la mesaj.

Daca fratii lideri, imi cer ajutorul acum, inainte de ceea ce urmeaza, ii pot ajuta cu draga inima. Nu vreau sa para a lauda de sine, dar chiar stiu ce am de facut ca sa ajut. Si nu va costa.

O urare asa simpla, nereligioasa foarte mult e... 

Fie ca Ziua Independentei sa vina sa elibereze captivii de la mesaj si din afara lui, in orice domeniu al vietii fiecare sa fie dezlegat de orice puteri ale intunerecului si ale celui rau pentru a deveni creativi si in voia perfecta a lui Dumnezeu, inspirati, condusi si umpluti de Duhul Adevarului. 

(Percepeti spiritual lucrurile va rog.)

Raspunsul lui Jorgensen catre Jenkins

Extrem de slab, autorul seriei de succes la mesaj "Supranatural" fuge departe de adevaratele probleme aparute in slujba si viata lui Branham dupa 1960

In fapt, tot ce poate replica este ca Branham s-a rugat mult pentru oameni, i-a iubit, le-a slujit si a demonstrat o iubire crestina veritabila, inca chiar se referea la 1947.

Problema lui Jenkins si a noastra nu este nici una din acelea. Problema este mult mai grava, dar Jorgensen se face ca ploua si incearca sa ne vanda gogosi. 

Problema lui este foarte grava: NU RASPUNDE LA NICI O INTREBARE RIDICATA DE JEFF pe Youtube cu privire la demisia lui si la nici una pe care noi le-am ridicat atunci cand am decis sa parasim branhamismul.

Si eu  consider ca Jeff este inca foarte ingaduitor, nu e "badaran" ca noi romanii care uneori mai taiem, mai spintecam problema. El e finut. Dar nici asa nu i s-a dat un raspuns serios, de om mare in Cristos, matur la mesaj, documentat timp de 44 de ani, sa poata raspunde "acuzatiilor" celor care critica pe Branham si invataturile lui false.

Nu zice nimic nici de faptul ca Branham ne-a mintit ca a fost baptist, de vocea de la Ohio, tatal sau, munca lui, vedeniile lui, de 14 convertiti, de Tabernacolul Penticostal, de faptul ca atunci sotia lui era lider de lauda si inchinare penticostala nicidecum ca a fost ucise, cu micuta Sharon impreuna ca Branham ar fi ascultat de soacra lui respingand penticostalismul...plus de Epocile plagiate de la Larkin, de Peceti, de Ilie, de Inger, de Cadillac, de vindecarile exagerate, de contradictiile fara numar, de ura, de esec, de haos, de dezbinare, de nesupunerea lui Branham fata de Biblie, fata de nici un alt frate, sau comitet, organizatie, unde sa dea socoteala asa cum Biblia cere, de toate invataturile dovedite nebiblice, de filoanele alea nu de aur ci de OTRAVA...

Aceasta scrisoare este un esec total. Arata faptul ca suntem pe calea buna cand iesim din secta lor deoarece dam ascultare Cuvantului lui Dumnezeu nu ideilor false ale lui Branham.

El spune ca Branham nu fost nici Jesus Only nici Oneness dar nu spune ca de la ei a luat "tainele" si ca Branham a fost pastor penticostal. INCREDIBIL cata ignoranta si fuga de responsabilitate fara de Biblie si fata de oameni au cei de la mesaj, care chiar ei tipa ca au adevarul absolut.

Iata ca nu au nimic. Nimic din adevar care sa ne ajute sa ne pocaim de "necredinta" si sa revenim la ceva de valoare dovedit biblic si din viata lui Branham. DAR NU AU NIMIC! Nu aveti nimic fratilor nu vedeti? 

Sunteti complet goi dpdv al ADEVARULUI BIBLIC.

Dimpotriva fratilor, sunteti foarte slabi si complet nepregatiti sa dati socoteala de nadejdea voastra in mesajul lui Branham. 

Incompetenta si iresponsabilitatea isi face puternic vazuta prezenta in explicatiile seci si fara continut.

Pur si simplu NU VA INTERESEAZA CE SPUNE CUVANTUL LUI DUMNEZEU si tot ce aveti este cativa ani de semne si minuni multe neadevarate, dar pe care Biblia spune ca si profetii mincinosi le fac.

E scrisa astazi si deja am ajuns in posesia ei datorita unui prieten din SUA.

Autorul celei mai de succes serii de carti cu zeci de "dovezi" ca "Dumnezeu a vindecat oamenii prin slujba si rugaciunea lui Branham" nu poate dovedi cu nimic mai mult ca chemarea lui Branham a fost mai mult decat "rugaciune si darul de vedenie pentru incurajarea bolnavilor". 

Dupa 44 de ani la mesaj si cunoscand mesajul mai bine decat noi toti, raspunsul lui catre Jeff Jenkins este groaznic de slab fata de adevaratele probleme existente si ridicate de cei care au parasit mesajul in ultimi ani. 

In fapt Jenkins niciodata nu a negat ca Branham a avut succes in vindecarea divina fizica a oamenilor, sau ca au avut loc si minuni, nu inteleg de ce Jorgensen insista pe subiecte care nu au fost negate neaparat de noi sau Jenkins. 

Eu personal, am intalnit in SUA o doamna care este fetita pentru care Braham se roaga in predica "Cine este acest Melhisedec" si mi-a povestit miracolul pe care Dumnezeu i la dat ei dupa ce Branham s-a rugat pentru ea. Ei si? Asta il face pe Branham Ilie? Inger? Cristos? Nicidecum. 

Asta arata ca oamenii care cred si se roaga cu credinta pot beneficia de vindecare, eliberare, sanatate, binecuvantari spirituale, materiale, pentru ei insisi sau pentru altii. 

Si ca sa faca raul si mai mare, mereu il compara pe Domnul Isus cu Branham.

After 44 Years of Believing William Branham’s  Message, 

Here Is Why I’m Staying With It!

By Owen Jorgensen,  July 1 2014

Brother Branham said his Message was: Come into Christ.

I became a Christian in 1968 when I was 16, and I first heard William Branham’s message when I was 18. Listening to his sermons brought me closer to Jesus Christ—and they continue to encourage me in the Lord to this day. Here are some of the wonderful things His Message has done for me.

First of all, William Branham elevated Jesus Christ higher than anyone else I have ever heard (outside of The Message). Oh, the other Christians say “Jesus is Lord” and they hail Him as “God in flesh”, and give him other fancy titles; but if you listen to them for a while, eventually they demote Jesus to some lesser position, like “the second person” or some other such thing. William Branham taught me that Jesus Christ is “Supreme Deity.”  There is no one higher.  You might ask, “But what about God the Father?” Brother Branham taught me that God (the Father) is Spirit, and Jesus (the Son) is that Spirit become human. (John 1:18; 4:24; 14:8-10, and many other scriptures).  That makes Jesus fully God, and fully human.

William Branham taught me how Jesus is human. God the Spirit created a human egg and sperm inside the womb of Mary when she was still a virgin. These connected. From that point on, Jesus developed naturally like every other human embryo. But there is more to this equation. How did Jesus recognize His uniqueness even at the age of 12, whereas the rest of us are still floundering at that age? Each son and daughter of God has a spiritual representation in the mind of God, which Brother Branham called a theophany, or spiritual body. When you and I were born, we by-passed our theophany, so we have had to struggle to see God. But Jesus was born with His theophany united to his physical body, so by the time He turned 12 he knew who He was. Understanding that distinction has helped me as I try to live for Christ, and sometimes fail Him.

Brother Branham was not “Oneness” or “Jesus Only”. He taught me that there is a difference between “The Father” and “The Son”. The New Testament often refers to this difference, which many people have misconstrued into a “Two-in-One” or a “Three-in-One” doctrine of God. But there is only one God. Remember the first commandment is, “Hear O Israel the Lord our God is One Lord (Mark 12:29).” Brother Branham clarified this for me. He told me that God is a Spirit, and since we don’t know exactly what a spirit is, none of us can know God in His Spirit form. Therefore God became a man, so we could know Him. (John 1: “No man has seen God AT ANY TIME, but the only begotten Son… he hath declared Him.” Thomas said to Jesus, “Show us the Father… Jesus answered Thomas, “When you’ve seen me, you’ve seen the Father. John 14:8-10.)  In John 21:21 Thomas called Jesus, “My Lord and my God.”

Before I heard of William Branham, I had already accepted Jesus Christ as my Lord and Savior. But Brother Branham showed me exactly who Jesus is. What greater gift could any minister give to people? And if that wasn’t enough, he then showed me the attributes of Jesus Christ—everything from holiness to the real nature of sin. He said there is only one basic sin, and that is—disbelieving God’s Word. Every other bad thing we do is just manifesting different aspects of unbelief.

He taught me why there is evil in the world. God had attributes that He wanted to express—attributes like “healer”, “ comforter” and “savior”.  He created this world so He could express those attributes. He did not create evil—no, He could not do that, because He is all good. But he created a man and a woman with this amazing ability we call “free will”; and then God allowed a situation to occur knowing that Adam and Eve would fail. It wasn’t eating a piece of fruit that caused their fall. God is not that arbitrary. No, it was adultery, which God still considers a sin today. Once I understood that the serpent was at first a mammal similar to man, then the Garden of Eden story changed from an allegorical fairy tale to one rooted in our modern understanding of genetics. Knowing that the serpent left a genetic imprint in mankind’s genetic code helped me to understand the animal-like brutality of human history and the conflicts I see on the nightly news.

I have not yet mentioned the decades of miracles that Jesus did through Brother Branham’s ministry—hundreds of thousands of miracles, some that boggle my mind because they are so utterly fantastic—and many of these miracles are recorded, originally on magnetic tape and now in digital formats. I listen to his prayer-lines with awe—and my faith rises as I contemplate the power of this great Christ whom I serve. More than any other minister of our day, William demonstrated the Gospel, bringing the reality of Jesus Christ visibly before us.

Furthermore, God gave Brother Branham a glimpse of paradise, which he called “beyond the curtain of time”. I have never heard anything more beautiful that his description of that sublime place. To me it was the spiritual equivalent of Joshua and Caleb bringing back giant grapes from the Promised Land and saying to the Israelites, “See, Moses was telling us the truth. Canaan is a good land--and God said we could live there if we only believe Him and persevere.”

Brother Branham did not teach me about grace. I already understood that I am saved by my faith in Jesus Christ alone, and not by my works (Ephesians 2:8) But his message has strengthened my faith immeasurably.

I was so relieved when I learned that hell was not eternal. It’s right there in the book of Revelation—hell is thrown into the Lake of Fire and destroyed (Revelation 20:14)—but until I heard Brother Branham,  I thought hell was eternal because that’s what other Christians told me. I’ll tell you why learning this fact meant so much to me. Christians would say, “God is love; but if you don’t return that love, God is going to roast you for eternity!” Huh? That didn’t sound like love to me. But God is love. He is also merciful and just. There will be a judgment day when the deeds and motives of men will be examined. Many will receive His mercy, and the rest…  well, hell was not created for man, but for the devil and his demons. However, if people don’t want God, then hell is the only place they can go because it’s the only place devoid of God’s presence. How long they will be there, the Bible doesn’t say—but they won’t live there for eternity. There is only one form of eternal life, and that is in Jesus Christ (John11:25). Brother Branham helped me understand that God truly is love.

I could go on and on... but I want to keep this short.

Let me briefly address the criticisms leveled at William Branham. I spent approximately 12,000 hours researching and writing a biography of him, called Supernatural: The Life of William Branham (available on my website supernaturalchristianbooks.com.) I dare say few people have looked into his life as thoroughly as I have. Certainly he was not perfect. And yet, William Branham was as honorable and sincere a Christian as I have ever heard of. His dedication to helping people went far above and beyond the call of duty. Consider his 1947 faith-healing campaign in Jonesboro, Arkansas, where he prayed for a solid line of people for eight straight days and nights, stopping now and then to eat a sandwich or to nap for ten minutes on the platform, while the next patient waited for him to wake and pray for him or her. In the history of the world, I have never heard of anything like this ever being done before. And that’s just one example. He usually fasted and prayed for several days before starting a faith-healing campaign in a city. His heart’s desire was to help people see Jesus Christ. He could have been a multi-millionaire, but he turned down riches, taking just a small weekly salary for himself and putting the rest of the money that came in towards missions, under the name Branham Campaigns. He always acknowledged Jesus Christ as the healer.

He always dealt with people in a Christ-like manner; and yet people (even some Christian people today) still criticize him. Interestingly, every criticism that is directed at William Branham could also be said of Jesus Christ and the Apostles, if one had a mind to criticize. For example, some people say William Branham was a liar; or at least stretched the truth, so you can’t really believe him. The critic of Christianity can say Luke was lying when he said Herod killed hundreds of babies in Bethlehem because he wanted to be sure of killing the baby Jesus. After all, there are no records of such an atrocity in secular history (and we know a lot about the reign of Herod the Great of Judea.) 

A critic of Christianity could also say Jesus lied in John 7:2-10.  He told his brothers he wasn’t going to go to the feast, and then he went. You and I know there is more to the story—but that doesn’t matter to the critics. As far as they are concerned, Jesus lied to his brothers. And how about Paul the Apostle? He can’t seem to get his facts straight. When Jesus speaks to him on his road to Damascus, Acts 9:7 says the men with him heard the voice, but Acts 22:9 says those same me did not hear the voice. The critic can even accuse Jesus of being a false prophet. How is that, you wonder? While standing in the temple at Jerusalem, Jesus said “If you tear this temple down, I’ll build it again in 3 days.”(John 2:19) The Roman army tore that temple down in 70 A.D. and it has never been rebuilt since.  We would challenge the critic by saying “Jesus was speaking of the temple of his body.” But the critic would point out that Jesus never said that—John said that Jesus referred to his body; so we are just making excuses (John 2:21).

 And then there is doctrine…  Jesus put forth a doctrine so repugnant to the Jews that 70 of his closest followers left him over it. Jesus said they had to eat his body and drink his blood to have eternal life. The Old Testament law forbids Jews to eat any meat that still has the blood in it. At this point Jesus didn’t explain the deeper meaning behind his words—he just said it and left it at that—and these 70 men thought, “This guy can’t be a prophet if he preaches unscriptural stuff like that.” After they left, Jesus asked the 12 remaining disciples if they would leave also. Peter, speaking for the group (and for me) said, “Master, where would we go? You have the words of eternal life.” (John 5:51-69)

None of these criticisms of Christianity shake me, because I’ve met the Lord Jesus personally—so I know He is real and His Word is true, even though I can’t explain every mysterious detail. I could answer most of the criticisms of Brother Branham one by one, but that wouldn’t satisfy a critic, unless he or she had an honest and open heart, and was really desiring to find the truth.

 In Brother Branham’s sermon “Deep Calleth to the Deep,” (which is one of the few movies taken of his faith-healing campaigns) Brother Branham said to his audience, “If you came here to criticize, then the devil will give you something to criticize. If you came here to see God, then you’ll see God. It all depends on what you’re looking for.”  There were plenty of critics of Jesus when he walked on this earth—and ever since then too. 

So it doesn’t surprise me that William Branham is criticized, since he walked so close to Jesus that some people even mistook him for being God. It is easy to criticize; it’s much harder to build something of value. Brother Branham didn’t build a denomination. He worked hard to bring people into a saving relationship with Jesus Christ.

I am one of those people he helped. I am staying with “The Message” because it is a beacon of truth and clarity shinning through the fog of men’s ideas. It has guided me to the genuine Jesus Christ, and in Him I have found love, joy, peace and safety. I have come into Christ, and I am staying put.

--Owen Jorgensen,  July 1, 2014 

Introducere peceti

De la prima fraza pana la ultima nu este decat eroare si minciuna. "Descoperirea tainelor celor 7 peceti" este o frauda spirituala de proportii uriase. 80-90% din Peceti sunt preluate din Epoci care sunt copiate de la Larkin, un teolog care a trait inainte de Branham.

In rest, pecetile predicate de Branham sunt istorii anti-catolice, anti-papale, anti-denominationale preluate de Branham aproape 100% de la adventisti si martorii lui Iehova si din alte documente aparute de la diversi reformatori din perioada renasterii. 

Branham este un plagiator, nu un revelator al Cuvantului. Si cei ce il urmeaza promoveza falsul si neadevarul.

Ei inca promoveaza non-valoarea si interpretarea falsa a Scripturilor numai ca sa apere un profet fals.

Desi ei stiu ca norul acela nu a fost niciodata la Tucson ci in Flagstaff, Arizona ei totusi MINT cu buna stiinta. 

Iar Branham NU A FOST NICIODATA IN 28 FEBRUARIE LA TUCSON LA VANATOARE. Nu poti decat sa le amintesti ca duc in eroare publicul usor credul.

Cum sa le mai spui? Ce sa le mai spui? Caci ei stiu adevarul. Ei stiu clar deja toate acestea. Dar nu vor sa marturiseasca adevarul ca au fost mintiti si ca au urmat un profet fals. 

Si aici, in acest punct, mandria si infumurarea transmisa de Branham, isi face efectul toxic in vietile lor si ii tine blocati de la a se intoarce la adevar.

Au ajuns atat de slabi si de influentati de minciuna incat nu le mai pasa ce ESTE ADEVARUL.

Femeia in branhamism

Am gasit si recomand un articol in limba engleza, al unei surori care, dupa cuvintele ei, "a evadat din sclavagismul branhamismului". 

Voi pune linkul catre finalul acestui articol.

Asa este femeia care nu urmeaza mesajul,
in ochii lui Branham.

Pe langa multe altele, ea nu a mai putut accepta fraze pline de ura si nebiblice ale lui Branham, de genul: 

"She is a perversion of the original creation." 65-0221 (Tradus liber: "Ea este o perversiune a creatiei originale", sau "Satan is her designer" adica "Satana este designerul femeii".

Branham spune asta desi Biblia arata ca mana lui Dumnezeu a format femeia. Deci, proiectantul, designerul si "producatorul" femeii este Dumnezeu nicidecum satana.

Am citit ca dpdv psihologic un om care face propaganda distructiva, nefireasca, impotriva unui lucru normal biologic, social, si il uraste, in realitate acel om are o problema personala ascunsa izvorata din ceva legat de trecutul acestuia. 

Acel om are o afectiune psihica legata de acel fapt.

Asa este femeia care nu urmeaza mesajul,
in ochii lui Branham. Un cos de gunoi.

De exemplu, un barbat care uraste femeile si cauta explicatii si promoveaza si ce justifica ura lui, poate fi din cauza ca acesta a fost supus la abuzuri emotionale, fizice, sexuale din partea unei sau mai multe femei in copilarie sau adolescenta. Sau a fost martor la unele evenimente de acest gen care au lasat o amprenta in subconstientul sau. O alta explicatie a specialistilor cu privire la ura barbatilor fata de femei, este impotenta sexuala totala sau partiala, a celui in cauza sau o inclinatie sexuala perversa. 

Acestea sunt cauzele principale ale unui misogin, asa cum este numit cel care uraste femeia.

Chipul femeii ne-branhamiste, in viziunea lui Branham
si a urmasilor lui. O Izabela.

Psihologii mai spun "Daca un barbat uraste toate femeile, avem de-a face cu un caz patologic. La baza acestei afectiuni, sta INTOTDEAUNA o trauma din copilarie, cel mai adesea provocata de mama sau alta femeie desi exista dovezi si s-a constatat ca in cazul psihopatilor criminali in serie, care vizeaza femeile (o anumita tipologie- aceiasi varsta, acelasi aspect fizic etc) au suferit in copilarie traume si din partea tatalui. Deci in spatele acestei categorii de barbati se ascunde o boala psihica grava, cu radacinile in copilarie." 

Autoarea a scris in articolul ei aproape toate afirmatiile lui Branham despre femeie. Mi-ar place sa am timp sa il traduc. 

Daca cineva ma poate ajuta cu traducerea mai multor materiale, as aprecia. Sunt multe, multe articole de calitate, biblice, obiective, clare, nepartinitoare, pe ar fi bine sa le poata studia toti cei izolati in secte ciudate.

Iata doua "femei" dupa 
invataturile lui Branham.

Toata viata lui, chiar si in "anii lui buni" s-a confruntat cu o imensa ura fata de femei. Mereu le gasea vina, fie ca vor sa bea un lichior, fie ca se machiau, fie ca aveau o masa rezervata in restaurant, ca isi taiau parul, ca purtau pantaloni.

Dar ca el a angajat in Tabernacol si umbla cu doi homosexuali in excursii la vanatoare, doar ei 3, nu era o problema.

El critica mereu. Mai ales femei. Si crestine mai ales.

Din spusele lui Branham, Isus l-a mustrat aspru pentru aceste lucruri rele ce le face spunandu-i ca el, Branham, nu e mai bun in ochii Lui, decat o femeie pe care el o critica. 

Desi atunci s-a cait de ura lui fata de femei si a recunoscut ca a gresit. 

Insa cateva luni mai tarziu incepe din nou sa critice  si sa urle efectiv, ajungand sa fie mult mai rau decat inainte, predicand zilnic cu tipete si urlete, printre altele invatand poporul ca femeia ESTE O GALEATA DE GUNOI. 

Ura il domina din nou pe acest isteric nepotolit de sentimente anti femeie. In acelasi an a si murit intr-un groaznic accident de masina.

Daca cunoasteti putina psihologie si Biblia, concluzia o puteti trage singuri.

Branham nu a inteles ca femeia este mai mult emotionala decat rationala, asa cum un barbat este. 

Si ca are alte nevoi, alte preocupari, alt tip de a percepe viata, relatiile, etc.

O femeie are nevoie si trebuie sa invete sa fie fericita. 

Iar sotul ei si comunitatea din care face parte trebuie sa incurajeze acest fapt. 

Am simtit pe pielea mea cat rau aduce in familie o femeie care nu este fericita, si la care in loc de afectiune si atentie ii dai citate ale profetului. Imi pare rau ca am facut asta. 

Am vazut un branhamist cum a postat pe pagina de Facebook a sotiei lui ca femeia sa fie supusa, sa fie ascultatoare, etc. Dar ciudat ca pe pagina lui de Facebook nu si-a pus ca "barbatul sa iubeasca femeia ca si Cristos Biserica". Ipocriti!

Stiti ce se intampla de fapt? 

Barbatul nu isi vede de treaba lui, nu isi vede de ceea ii porunceste Biblia sa faca el, ci cauta sa impuna ce ii spune Biblia femeii. Si in anumite cazuri invers, femeia incearca sa impuna barbatului.

Lucrurile se pot simplifica atunci cand femeia cauta sa isi transforme singura viata, si eventual cere ajutor in ce nu poate si barbatul la fel. 

Cand incearca unul sa il schimbe pe celalalt, se afla amandoi pe un drum inchis. 

Nici o sansa de mai bine daca nu acord libertate unul altuia pentru acest proces transformational.

Desi nu am fost niciodata violent, nici verbal nici fizic in familie, acum vad ca totusi ideile impunatoare ale lui Branham imi conduceau viata.

Acest tip de expresie a feței este specific femeilor de la mesaj. Așa arata aproape toate. Chipul acesta nu arata smerenie, nu. Acest chip arata inchisoare mentala si spirituala. Depresie. Nefericire.

Este modul de a fi depresiv. Boala. Tristete. Singuratate.

Poate cam 95% dintre ele sunt asa. Nefericite si traumatizate. 

Ele sufera mult, dar ascund durerea si cauta explicatii mistico-branhamiste pentru a se consola singure.  

Le este frica sa vorbeasca despre adevaratele nevoi si dorinte pe care le au. Nu sunt ele insele. Sunt ceea ce Branham a vrut ca ele sa fie. Sunt ce liderii brahamisti vor ca ele sa fie. Si-au respins fericirea si tac in suferinta. Nu spun nimic si nu cer nimic.

Asta deoarece ele stiu ca vor fi refuzate, criticate, si in anumite cazuri chiar abuzate verbal si fizic. Sau cred ca e "pacat" si atunci tac. Se inchid singure in inchisoarea numita religie "branhamista mesaj" si mor in fiecare zi cate un pic. Isi neaga adevarata identitate, valoare, pozitie, rol.

Faptul ca majoritatea femeilor de la mesaj sunt depresive si nefericite spune multe despre aceste comunitati si ideile lor. 

Apostolul Pavel spune exact invers de ceea ce sunt ele: ca roada Duhului este PACEA, BUCURIA...samd. 

Exact asta nu au acele femei. Multe sunt in pragul disperarii, poate al sinuciderii, dar rabda asteptand "rapirea", singura lor consolare.

Stiti ca nefericirea unei femei face familia nefericita si copiii abia asteapta sa plece dintr-o asa atmosfera tensionata, cu cearta, cu reprosuri si cu mii de interdictii? Eu o stiu bine. Chiar o stiu.

Femeilor le este frica sa recunoasca si sa isi spuna ca sunt frumoase si ca merita sa fie fericite. Ele cred ca a fi frumoasa inseamna a fi a satanei. Ce sa mai zic de faptul ca o femeie poate si trebuie sa fie sexy pentru barbatul ei. Adica trebuie sa se ingrijeasca, sa fie frumoasa, sexy si placuta lui, atragatoare, pasionata, pozitiva, blanda, buna, normala de fapt, ca asta este felul in care Dumnezeu a facut ca lucrurile sa fie.

Dar in secte in general, femeile nu sunt doar deformate in gandire si fizic sau grase si neingrijite, ci multe cred ca asa e bine sa fie. Nu le pasa deoarece stima de sine le-a fost anihilata. Au fost depersonalizate. Viata le-a fost furata.

Ele confunda smerenia, cu lipsa respectului de sine, iar barbatii abuzivi impun depersonalizarea femeii ca si cum asta ar fi "smerenie". E confuzie totala.

Ele trec prin viata fara sa ajunga sa cunoasca adevarul despre ele insele: ELE SUNT SLAVA BARBATULUI.

Branham nu ne-a invatat cum sa ne purtam cu Slava noastra, care este femeia noastra.

Ele sunt cel mai frumos cadou pamantesc pentru barbat, ele nu sunt galeti de gunoi, cum Branham a invatat. Dar si daca sunt femei rele, sa nu uitam ca sunt si barbati rai, dar asta nu are nici o legatura cu ideile lui Branham. 

Branhamismul spune femeilor ca sunt "fericite" pentru ca "sunt la mesaj." Le minte pentru a pe tine captive. 

Cand mergeti la adunare, priviti putin privirea lor, priviti trasaturile faciale...doar depresie. Sper ca tanara generatie nu se va lasa atat de jos, ca sa ajunga si ele doar obiecte de sex, de bucatarie si de facut copii.

Dar ele stiu bine ca nu sunt fericite. Le este frica sa spuna ce simt cu adevarat pentru ca barbatii nu au capacitatea sa le asculte adevaratele nevoi sufletesti si emotionale. 

Ele traiesc asa cum ei si cum Branham a poruncit, nu ca ele au ales modul de viata pe care il au. LI S-A SPUS CA ASA TREBUIE SI ELE ASA AU FACUT. Nu ele au ales. Asta ar trebui sa dea de gandit serios, tuturor. 

Cum adica permit ei unor ideologii ale unui isteric si nevrotic, dovedit prezicator mincinos, misogin, sa le conduca viata?

Majoritatea traiesc asa cum traiesc deoarece sotul lor le-a impus un standard anumit de viata, imbracaminte, atitudinea "smerita", dar de cele mai multe ori asta nu este alegerea lor. 

Si cand faci ceva ce nu tu decizi sa faci, se numeste control si manipulare. Esti controlata si manipulata. Esti dominat/a.

O faci pentru ca altii te-au determinat sa crezi ca e bine cum ei decid ca e bine pentru tine si nu cum alegi tu ca e bine pentru tine.

Eu mi-am cerut iertare de la Lili si de la sora mea chiar saptamana trecuta, ca le-am bagat intr-o secta atat de otravita, atat de toxica care prin invataturile false si limitarile ei, le-au blocat creativitatea si dreptul la adevarata fericire, la frumusetea vietii si a iubirii. 

La experimentarea binecuvantarilor vietii. 

Imi cer iertare tuturor. Imi pare nespus de rau. Nu am cuvinte. 

Nu asta am vrut. Am crezut ca e real mesajul lui Branham si totul din el si credeam ca fac bine ce fac.

Ce am observat in multi ani e ca la mesaj multi au o "bucurie religioasa" inventata, falsificata. Mai ales femeile.

O mama, sotie, fiica, fericite sunt comori adevarate ale familiei. 

Majoritatea esecurilor, blocajelor apar din cauza ca ele nu sunt fericite. 

Cati barbati de la mesaj ne-am intrebat sotiile daca sunt fericite si daca putem sa influentam fericirea lor intr-un anumit mod? 

Cati barbati de la mesaj am intrebat ceva legat de nevoile ei sufletesti, afectionale, sentimentale? 

Branham nu a vorbit niciodata despre asa ceva. Niciodata. 

In schimb el a vorbit sute de ore despre istorii total nefolositoare si a barfit pe altii si a urlat din amvon impotriva tuturor.

Dar daca am crezut mesajul 100% si l-am practicat, stiu ca noi mereu le-am cerut "sa fie mereu supuse", "sa taca" si niciodata nu le-am vorbit despre fericire. 

Nu am fost interesati de asta, deoarece nu stiam ce inseamna asta. De unde sa stim? 

De la nefericitii de Branham, Frank, Mera si alti lideri mereu incruntati, tristi, semi depresivi si afectati psihic?

Toate aceastea sunt forme grave de abuz si agresiune emotionala asupra lor. Cum sa vorbim despre ceva inalt, cand nici noi nu stiam ce e aia fericire?

Credeam ca fericirea e sa citim predici, sa mergem la adunare, si sa auzim predicatorii ca suntem "mireasa", si vai, ce fericiti "eram". 

Adevarul e ca eram intr-o transa indusa de forta iluziei ca "suntem cineva". 

Ne-au injosit mereu, zi de zi ne spuneam ce rai suntem noi oamenii, pacatosi, iar cand auzeam ca suntem cineva, alesii, mireasa, atunci psihologic, eram fericiti. Dar era o manipulare. Un control pentru a ne domina. Intelegeti?

Dar noi nu am scos in evidenta acest dar divin: BUCURIA, FERICIREA, BUNAVOINTA, IUBIREA. 

Am predicat doar FEMEIA SA RABDE. SA ISI IA CRUCEA. SA TACA. SUPUNERE. SUPUNERE. SUPUNERE.

Ma gandesc la multe cupluri pe care le stiu, nu doar aici la Cluj ci in tara. 

Stiti ce scrie pe chipul lor? 

Iata ce: 

NEFERICIRE. 

NEIMPLINIRE. 

NEMULTUMIRE. 

Fericire iluzorie. Fericire fabricata, nu experimentata.

Cunosc un cuplu la mesaj, care e fericit, implinit, dar e asa, deoarece era fericit inca de cand erau la baptisti. Mereu s-au iubit, s-au respectat, dar nu are asta legatura cu mesajul si cu Branham. Asa este normal.

La mesaj nu exista fericire reala pentru femeie. Dar Biblia si Dumnezeu este total impotriva si la aceste idei din mesaj.

Am gresit. Am gresit. Stiti de ce? Ganditi. Hai ganditi si voi, e simplu.

Nu am inteles ca o femeie fericita devine si ascultatoare de buna voie, de placere, de bucurie, fara presiune, fara negativism, fara impunere. 

Convingerea pentru "a fi supusa", trebuie sa vina din iubirea ei, ca o alegere benevola de a face ceva util, frumos, in mod automat, nu ca un abuz, nu ca o comanda militareasca de genul "asa trebuie", din partea noastra a barbatilor. 

Si deseori femeia trebuie sa se exprime, nu sa tina in ea tot ce vrea sa exprime. Ea nu e sclava. E SLAVA. Nu are barbatul mereu dreptate. Ele intuiesc deseori mai bine decat 10 barbati ce e bine si ce e rau in anumite situatii.

Va rog fratilor, nu repetati greselile mele sau ale altora. 

Oferiti multa iubire, atentie, interes, atentie, afectiune si importanta sotiilor voastre. 

Onorati-le, ingrijiti-le si iubiti-le ca si pe propriul vostru trup. Femeia trebuia iubita, in primul rand, nu inteleasa total. Nici ea, pe ea, nu se intelege pe deplin, de ce ar trebui ca noi sa le intelegem total? Nu trebuie. Multi barbati se poarta ca badaranii cu ele.

Noi trebuie sa invatam sa ascultam inima lor, inainte de a le cere sa ne asculte pe noi.

Motivati-le sa gaseasca resurse interioare sa fie fericite si sa stie ca sunt frumoase si de neinlocuit. 

Ele sunt si ele aduc slava in viata noastra. Ele nu sunt nicidecum galeti de gunoi. 

O femeie fericita, este si puternica. 

O femeie fericita, este si ascultatoare. 

O femeie fericita poate exprima lucruri tari din universul ei complex de sentimente si emotii pozitive, fara teama de a fi judecata si ignorata.

Noi trebuia sa iubim femeia, asta e partea noastra, nu sa ii cerem mereu sa fie ascultatoare si supusa. Aceea ea trebuie sa inteleaga din educatie, din iubirea ei fata de Dumnezeu, sot si familie. 

Convingerile ei personale fata de Dumnezeu, relatie, familie, sunt cea mai buna lectie a ei.

Ea decide pentru ea, ca e mai bine si frumos sa aduca pace si armonie in familie. Nu este ceva ce mereu sa ii amintesti sub amenintare si presiune. 

Daca faci asta, arata ca tu ca barbat, esti slab, esti nesigur pe tine si doresti sa controlezi, sa domini deoarece nu stii sa educi, nu stii sa influentezi sia tunci tu vrei sa controlezi.

Nu fa greseala mea din trecut. 

A controla si a domina familia nu inseamna a conduce familia.

Controlul e forma negativa a conducerii. 

Intelegi psihologia barbatului in conducere? El se teme, este gelos, este nesigur, si atunci devine agresiv verbal, impunator, manipulator, badaran.

Am observat dupa 25 de ani ca multi barbati de la mesaj sunt la fel de slabi si incapabili in multe aspecte ale vietii, ca si femeile lor, si exact la fel ca si Branham. 

Nu neg ca si eu am gresit. Nu neg. Si eu am gresit mult ca barbat, ca sot, si am pierdut mult crezand ca modelul lui Branham e bun si ca trebuie urmat total. 

In realitate Branham s-a simtit mereu intimidat si inferior femeii, de aceea le critica si se inalta pe sine si umilea femeia mereu. 

El "se lauda" cu usurinta ca in 22 de ani de casnicie niciodata nu a stat cu sotia lui sa isi sarbatoreasca casatoria, nici macar la date rotunde, cum ar fi 5 ani, 10, 15, 20 de ani de cand sunt casatoriti. 

In schimb el mergea la vanatoare uneori cu prietenii si cu doi homosexuali, foarte des. De ce facea asta, eu nu am inteles niciodata. Si cand eram la mesaj si imi era frica sa ma gandesc ca este ce este. 

Nu am inteles asta niciodata, pana acum. 

Nu va fie frica sa spuneti adevarul despre o situatie, cand adevarul vi se arata. Vazusem multe rele in mesaj la Branham dar FRICA m-a blocat. 

Cum puteam sa spun ca Branham a gresit ca nu a stat cu familia sa aniverseze nici 5, nici 10 ani, nici 15, nici 20 de ani casnicie, dar a mers cu doi sodomiti in munti sa se distreze la vanatoare dormind in corturi? Nici nu aveam curajul sa ma gandesc la asa ceva desi stiam ca asa este.

Acestea sa fie motivele pentru care Branham nu a predicat si nu a amintit niciodata in 30 de ani de slujba despre femeia extraordinara din Proverbe 31?

Un branhamist nevrotic a tipat odata in fata mea: "Frate, Dumnezeu uraste despartirea in casatorie", ca sa ma faca sa ma simt inferior si vinovat. (Stiti bine metodele lor perfide.)

Stiti ce i-am raspuns?

Am zis:"Si eu urasc despartirea in casatorie. Si ce e cu asta? Ce vrei sa zici cu asta? Tocmai de aceea oricat de grea a fost casnicia mea nu mi-am parasit sotia si copii, stii bine ca ea a plecat." Stia realitatea, dar vroia sa ma faca sa ma simt inferior, vinovat. Atunci a amutit pe loc, nu se astepta sa-i raspund asa. 

Ei nu inteleg ca in cazurile de despartiri, cel putin una din parti sufera enorm, si ca ultimul lucru care doresc sa il auda este URA si repros. 

Branhamistii sunt niste salbatici, condusi de instinctul feroce de pradator. Cand simt ca sangerezi, ataca. 

Cand simt ca un credincios al adunarii sufera, trece printr-o perioada grea si sangereaza de durere, atunci ei adulmeca mirosul sangelui ca si lupii, ca si fiarele si se napustesc asupra lui.

Ce este femeia? In concluzie, femeia reala este ce alege ea sa fie si nu ce aleg altii ca ea sa fie.

Ce este femeia in branhamism?

Este ea slava barbatului, perla familiei si a societatii sau o galeata de gunoi? 

Este ce alege ea sa fie.

Aici este articolul unei femei care a iesit de la mesaj si pe care il recomand: http://thebitterbelly.com/2013/09/06/it-is-impossible-for-god-to-lie/#comments

Actualizare 28.10 2018 - dintr-o postare a lui Abel in blogul lui Behitul oilor. 

https://behaituloilorsiglasulpastorului.wordpress.com/2018/10/27/ce-este-femeia-conform-mesajului-orei/#comments

Ce este femeia? – conform Mesajului "glorios" al lui William Branham:

„Femeia a fost Pomul Mortii, o perversiune.”

(60-1205 / 250. In care Biblie scrie asta?)

„Femeia nu este nimic, decat un incubator. Nici o parte din sangele mamei nu este in bebelus.”

(57-0925 / 240-185.) Branham e dezgustator! Si lipsit de orice baza reala!

„Eva era Regina lui Satan.”

(65-0829 / 135. ??????)

„Nu exista nimic facut prin design, care sa poata cadea mai jos, decat o femeie.”

(65-0221M / 112.) Ura paranoida, obsesie furibunda.

„O femeie este singurul lucru care poate fi imoral.”

(65-0221M / 115.) 

Observati, aici Branham nu vorbeste de ANUMITE femei imorale, ci generealizeaza. ORICE femeie poate fi imorala. Dar barbatii? Cum e cu Homosexualii? Despre acestia, niciodata nimic? Nici o acuzatie, macar o duioasa tragere de urechi?

„Ea este construita prin design doar pentru murdarie si o traire necurata. Doar femeia poate…” (65-0221M / 118.) 

Asta este forma maxima de psihoza si misoginism.

„Satan este cel ce a construit-o prin design.”

(65-0221M / 125.) 

In alta parte Branham explica de ce, din cauza ca a facut-o frumoasa. „Frumusetea este de la Diavolul!”

„Dumnezeu a luat barbatul (pentru a lucra prin el), Satan a luat femeia.”

(60-1211E / 52.) 

Se pare ca lui Dumnezeu i-a scapat ceva din mana?

„Daca vezi o femie purtand machiaj sa ii spui: ‘Buna, Hrana pentru caini’!„

(62-0720 / E-63.) 

Infiorator. Iata cat de mult aprecia „Ingerul al 7-lea” femeile.

„Dumnezeu a luat un Produs Secundar al omului. Femeia niciodata nu a iesit proaspata din mana lui Dumnezeu, ca un produs Real al lui Dumnezeu.”

(EPOCI CPT.6 / 215-2.) Dumnezeu nu stie ce face? Sau i-a iesit ceva ce nu a intentionat sa faca?

„Un animal nu poate fi imoral. Femia poate fi atinsa (sedusa) aproape de fiecare data.”

(EPOCI CPT.6 / 215-2. Dar barbatii, nu pot fi imorali? Cum e cu homosexualii? Tot femeile sunt de vina aici, caci nu stiu sa ii tina langa ele…)

„Ea este o pervertire a creatiei originale.”

(65-0221M / 165) (Singura pervertita in toata povestea asta era doar mintea lui Branham)

„Doar o bucata de REBUT, facuta din barbat, pentru a-l seduce, Dumnezeu a facut-o.”

(65-0221M / 167.) Aici se contrazice, caci in alta parte zice ca Satan e creatorul femeii. Chiar „REBUT”?

Dar daca femeia a fost luata din barbat, nu rezulta ca barbatul ar fi „produsul secundar”, sau ramasita („rebutul”), adica ceea ce ramane cand tai ceva afara dintr-un material?? Nu stiu, intreb si eu…

„Ea nu este nimic, decat o Pubela umana, o expunere a sexului. Asta e tot ce este, o femeie imorala, o PUBELA SEXUALA, o MURDARIE.”

(65-0221M / 168.) 

Spunand asa ceva Branham ne arata ca era un pervers psihopat! 

A sunat in momentul acela cineva la spitalul 9 sa vina cu o duba? Oricum, dupa aceasta nu a mai avut mult de trait. Nu a mai prins Craciunul in anul acela! Murdara era mintea si inima lui Branham, iar acea MURDARIE o proiecta in afara, peste toti din jurul lui.

„90 % din toate crimele au fost comise de femeie, sau femeia a fost in spatele lor.”

(65-0221M / 169.) Josnicie! M-am si saturat sa mai comentez…

„Barbatul poate sa isi paraseasca femeia oricand si sa se casatoreasca cu alta, dar ea nu il poate parasi pe el niciodata.”

(65-0221M / 243.) Mda, desigur…

„Eu sunt numit un ‘urâtor de femei’. Eu tot timpul am fost impotriva femeilor„

(59-0419A / 86.) 

A zis-o si in 1965. Si cu aceeasi atitudine a mers in Locuinta Mortilor...

„Nu merita un glont bun curat sa o ucizi cu el.”

(59-0419A / 87) (Bine ca pe vremea lui Isus nu erau gloante… Dar atunci isi dadeau unii altora cu piatra in cap… Ce atitudine ar fi luat Isus in tara Vestului Salbatic?)