Misionarul german Ewald Frank este unul din primii adepţi ai mişcării create în jurul lui William Branham, încă din anii 1950, cel care i-a adus apoi „Mesajul” în Europa.
El l-a întâlnit personal pe Branham, a participat la multe din adunările lui şi începând de prin 1962, de când spune că l-ar fi auzit pe Dumnezeu vorbindu-i „personal şi cu voce audibilă”, si se pretinde a fi „Robul Credincios”, conform cu Matei 24:45, adică ar fi singurul autorizat (de Branham şi de Dumnezeu) să „împartă Hrana” celorlalţi slujitori la vremea hotărâtă...
Ca şi în jurul lui Branham, tot la fel şi în jurul lui Frank s-a creat un puternic cult al personalității, atât în Germania, în
România, în Africa, dar şi în multe alte ţări.
Liderii şi membrii acestui cult nici nu stau de vorbă cu tine, dacă nu crezi că Frank este ceea ce pretinde şi dacă nu accepţi ideologia Frankistă, numită şi „linia lui Frank”.
Liderii şi membrii acestui cult nici nu stau de vorbă cu tine, dacă nu crezi că Frank este ceea ce pretinde şi dacă nu accepţi ideologia Frankistă, numită şi „linia lui Frank”.
Această linie stabileşte că Hrana
trebuie dată doar de Frank slujitorilor săi, care apoi o împart poporului
de rând. Tot ce vine pe alte surse (căi, linii, filiere, chiar şi prin VoGR)
este declarat "spurcat, "amestecat" sau "necurat" şi este respins ca atare.
Toate
aceste lucruri le scriu din proprie experienţă, nu din auzite. Mai multe despre
acestea voi scrie poate într-un articol viitor.
Evident că o astfel de atitudine orgolioasă
şi arogantă a celor ce îmbrăţişează „Frankismul” nu este văzută bine de
restul adepţilor lui William Branham, ceea ce a dus la multe conflicte.
Unii „Branhamişti” mai înrăiţi s-au apucat să analizeze teologia lui Ewald
Frank (despre care se spune că deţine un tiltu de doctor în teologie) în lumina „Mesajului Orei”, respectiv a
afirmaţiilor „Profetului” William Branahm.
Ei au ajuns la concluzia că Ewald Frank este un „eretic”, care nu mai predică „Mesajul” pur, ci învăţături proprii.
Acest lucru l-am observat şi eu pe când eram oarecum „pe linie” cu Frankiştii.
L-am auzit pe Frank spunând că Branham a făcut greşeli, dar el nu a fost niciodată nevoit să-şi retragă
vreo afirmaţie sau să o modifice, în timp ce la Branham întâlnim des
contradicţii. Frank respinge afirmaţii din Mesaj când acestea contrazic Biblia
şi face o virtute personală din a nega, a corecta sau a „reaşeza în lumina
corectă” unele afirmaţii mai „dificile” ale profetului.
Între Ewald Frank şi William Branham există
un conflict teologic real și deschis
Iată în continuare care sunt „acuzaţiile” de erezie aduse împotriva lui
Frank de către cei care au studiat amănunțit anumite subiecte pe care acesta le predică în totală opoziție față de Branham.
Le-am preluat de pe un site al unor branhamişti ultra-extremişti cărora
eu personal nu le acord nici cea mai mică apreciere.
În ce priveşte însă aceste
acuzaţii, după ce am studiat în detaliu dovezile pe care le aduc ei, dar şi din
propria mea experienţă ca temporar tovarăş de drum cu cei de pe „linia lui
Frank”, trebuie să admit că au dreptate în ce priveşte aceste diferenţe doctrinare. Și chiar dacă resping felul dezgustător în care tratează persoanele ca atare, trebuie să le dau dreptate pe aceste studii pe care vă invit să la faceți și voi.
(În afară de Frank mai sunt atacaţi mulţi alţi predicatori ai Mesajului, de fapt toţi care nu aparţin de grupuleţul lor îngust).
(În afară de Frank mai sunt atacaţi mulţi alţi predicatori ai Mesajului, de fapt toţi care nu aparţin de grupuleţul lor îngust).
Cartea scrisă de Ewald Frank, din care au fost extrase citatele „eretice”
se numeşte „Apocalipsa, o carte cu 7
peceţi?” şi poate fi găsită online pe situl frankist:
Şi în limba Engleză: http://www.misia.sk/data/books/516/Ewald_Frank-Revelation-english.pdf
Însuşi titlul acestei cărţi poate fi văzut de unii Branhamişti mai
„ortodocşi” drept „eretic” deoarece prin întrebarea care o ridică, sugerează
din start că această carte nu conţine
taine sau lucruri grele de înţeles. În acest sens este bine de ştiut că în limba
Germană există o expresie uzuală care spune despre un anumit subiect pe care nu
îl înţelegi că este „O carte cu şapte peceţi”. Cartea lui Frank nu tratează deloc
Apocalipsa în lumina „descoperirilor” lui Branham conţinute în „Cele Şapte
Peceţi” ale sale, titlul cărţii fiind mai degrabă un joc de cuvinte al
autorului...
Pe scurt, Frank încearcă să dea o (proprie) interpretare a Apocalipsei din
punct de vedere biblic, fără a ţine cont
de „revelaţiile” lui Branham, ceea ce pe unii Branhamişti i-a cam deranjat.
Însuşi numele „Branham” nu este amintit decât marginal, în două locuri, când
este numit „Bărbatul lui Dumnezeu William Branham”, nicidecum „Profetul
lui Dumnezeu”. Într-unul din aceste cazuri, acesta este plasat chiar
alături de Clarence Larkin şi cartea sa „Adevăr Dispensaţional”.
Iată aşadar pe scurt câteva din contradicțiile, din „Ereziile” principale, majore, de care este acuzat pe bună dreptate, Ewald Frank:
Erezia 1:
Dr. Frank: Pecetea a Şaptea conţine cele Şapte
Trâmbiţe din Apocalipsa cap 8-9
Profetul: Ea
conţine cele Şapte Tunete şi a doua Venire a Domnului
Erezia 2:
Dr. Frank: Motivul pentru care a fost linişte în
cer la Pecetea Şaptea este pentru că Dumnezeu nu poate primi închinare în timp
ce îşi varsă afară mania Lui
Profetul: Motivul
tăcerii este pentru că Dumnezeu nu a vrut să divulge lui Satan taina
Erezia 3:
Dr. Frank: Nu este nevoie de descoperire
pentru a înţelege Pecetea a Şaptea
Profetul: Singurul fel în care poate fi
înţeleasă este prin descoperire
Erezia 4:
Dr. Frank: Conţinutul Peceţii a Şaptea este clar
şi suficient pentru a fi înţeles prin citirea Apocalipsei cap. 8-9
Profetul: Era o taină ce trebuia descoperită
Erezia 5:
Dr. Frank: Pecetea a Şaptea conţine a
treia Venire a lui Cristos la Evrei
Profetul: Trâmbiţa
a Şaptea conţine a treia Venire a lui Domnului iar Pecetea a Şaptea conţine a doua
Venire a lui Domnului
Erezia 6:
Dr. Frank: Cele Şapte Tunete nu au legătură cu
Biserica-Mireasă, ci sunt pentru Evrei
Profetul: Este pentru Mireasă şi credinţa de răpire iar
Trâmbiţa a Şaptea este pentru Evrei
Erezia 7:
Dr. Frank: Apocalipsa 10:1 Domnul îşi va pune
picioarele pe pământ şi pe mare după slujba celor doi profeţi
Profetul: Aceasta
a avut loc odată cu deschiderea Peceţilor
Erezia 8:
Dr. Frank: Nu există nici un om pe pământ care
poate pretinde că ştie taina celor Şapte Tunete... Dumnezeu va fi propriul Său
interpret
Profetul: Pentru
această descoperire este nevoie de un dar profetic
Erezia 9:
Dr. Frank: Îngerul Legământului,
Apocalipsa 10:1 este exclusiv pentru Israel
Profetul: El
se ocupă de Biserica Mireasă, apoi merge la Evrei
Erezia 10:
Dr. Frank: Apocalipsa 10:1 Îşi pune picioarele pe
pământ şi pe mare chiar înainte de a-şi începe domnia de o mie de ani
Profetul: Când
Pecetea a fost deschisă, a venit jos Îngerul puternic, punându-şi picioarele pe
pământ şi pe mare
Erezia 11:
Dr. Frank: Îngerul din Apocalipsa 10:7 şi cel din
Apocalipsa 11:15 este acelaşi înger
Profetul: Îngerul
din Apocalipsa 10:7 este un om, un mesager pământesc; Îngerul din Apocalipsa
11:15 este o fiinţă cerească
Cine doreşte,
poate studia afirmaţiile celor doi mai în detaliu, în cele ce urmează. Pe lângă
citatele acuzatorilor am adus şi eu citate noi împreună cu comentariile mele.
(Cine nu are
răbdare să citească tot, să citească măcar Erezia 7 şi concluziile)
Erezia 1 - „Pecetea a Şaptea
conţine cele şapte trâmbiţe”
„Pecetea
a-7-a conţine cele şapte trâmbiţe ale urgiilor, care se încadrează în perioada
peceţii a-6-a.” (Frank, Apocalipsa, pag. 30)
„De la vers. 2 ni se spune ce conţine pecetea a
şaptea şi ce se va întâmpla într-adevăr… (Sunatul
Trâmbiţelor)” (Frank, Apocalipsa, pag. 44)
„Acum, ce este acest mare secret care zace sub această Pecete, eu nu ştiu.
Eu nu cunosc aceasta. ... dar eu ştiu că Aceasta era acele Şapte Tunete” (Branham, Pecetea
a Şaptea, 323)
„Una din tainele despre acea Pecete, motivul că Ea nu a fost
descoperită, Aceasta
era Şapte Tunete care au exprimat glasurile Lor.” (Branham, Pecetea
a Şaptea, 336)
„Amintiţi-vă, El a ascuns Pecetea a Şaptea de la noi. ... A zis, “Acolo-i o
tăcere în Cer.” Nimeni nu ştia. Aceasta era Venirea
Domnului” (Branham, Suflete în închisoare, 208)
Erezia 2 - „Liniştea în cer era pentru că Domnul nu putea primi laude în
timp ce îşi varsă mânia”
„După aceea tronul de har se transformă în tron de judecată: mânia lui
Dumnezeu va începe. Aceasta se arată prin cărbunii de foc care vor fi aruncaţi
pe pământ. În momentul respectiv Dumnezeu renunţă la
închinarea care I se aduce, pentru că El
nu poate primi lauda şi în acelaşi timp să verse mânia Sa. De aceea este
linişte în cer.” (Frank, Apocalipsa, pag. 45)
„Acum, tot aşa de sigur cum
eu stau în platformă în seara aceasta, eu
am avut descoperirea care a descoperit... Acum, de ce? Să dovedim
aceasta. De ce? Acesta este secretul despre care nu ştie nimeni. Ioan a fost
oprit să scrie despre Acesta. De ce? Aceasta este de ce acolo nu era activitate în Cer: aceasta ar putea da secretul. ...
Dar aici sunt
Şapte Tunete drepte, chiar într-un rând: unu, doi, trei, patru,
cinci, şase, şapte... Acesta era aşa de măreţ, încât, Acesta
a fost ţinut secret de Îngeri. Acum, de ce? Dacă Satan ar ajunge să apuce Aceasta, el ar putea să facă mare pagubă.
... Aceasta nici măcar nu este scrisă în Cuvânt. Acesta este un secret total.
Îngerii, totul, a tăcut. Dacă ei au făcut o mişcare, aceasta ar putea să dea ceva afară,
astfel ei doar au tăcut, au încetat harfele. Totul s-a oprit.” (Branham, Pecetea
a Şaptea, 248-254)
OK, deci e clar din start că Frank e cu totul pe lângă Mesaj, când asociază
Pecetea a Şaptea cu trâmbiţele, şi nu cu cele 7 tunete din Apocalipsa 10, cum o
făcea Branham. Şi nici cu motivul tăcerii în cer nu a nimerit-o.
Ereziile 3, 4 - „Nu este
nevoie de descoperire pentru Pecetea a Şaptea, pentru că ea nu conţine taine, este
clară şi uşor de înţeles”
„Dintre toate peceţile, ceea ce este descris în a
şaptea este foarte clar:
ea nu conţine
simboluri tainice ca celelalte. Deci nu este nevoie de o descoperire ‚deosebită’ pentru pecetea a şaptea.
Legăturile sunt într-adevăr clare
şi cuprinzătoare. După ce tronul de har a devenit tron de judecată,
îngerii încep să sune din trâmbiţele lor. Astfel ne
este prezentat fără neclarităţi
textul biblic. (Frank,
Apocalipsa, pag. 46)
„Ce este Aceasta? Acum, nici
unul din noi nu ştim. Dar eu am să vă spun, în descoperirea mea despre Aceasta.
... Acum, tot aşa de sigur cum eu stau în platformă în
seara aceasta, eu am avut
descoperirea care a descoperit... (Branham, Pecetea a Şaptea,
245,248)
„Şi este Acesta, acela cu Pecetea a Şaptea, lucrul
despre care eu m-am întrebat toată viaţa mea. Amin! Celelalte Peceţi
au însemnat mult pentru mine, desigur, dar, oh, voi nu ştiţi ce a însemnat Aceasta,
pentru o dată în viaţă! (Branham, Pecetea a Şaptea, 276)
„El a deschis acea Pecete a şaptea.
Dar, voi vedeţi, aceasta este o taină ascunsă. Nimeni nu O cunoaşte.” (Branham, Pecetea a Şaptea, 394)
Ce sec din partea lui Frank să spună: „Pecetea a Şaptea nu e nici o taină, e cea mai clară,
nu avem nevoie de descoperire specială, doar citiţi în Biblie...”
Nu e mult mai fascinant, mai mistic, mai captivant si incitant să spui: „E o taină ascunsă... Nimeni nu ştie nimic... Dar
Dumnezeu mi-a descoperit-o mie, Profetul Său... Veniţi să vă spun eu
descoperirea mea...” Toată lumea se adună grămadă să audă noile
„taine”... Branham stăpânea binişor
tehnicile de marketing. Cine credeţi că are priză mai mare la public?
Erezia 5 - „Pecetea a Şaptea este în legătură cu evreii”
„Atunci când Domnul va pune picioarele Lui pe mare
şi pe pământ după încheierea slujbei
celor doi prooroci şi glasul Lui va răsuna, cei 144.000 de
pecetluiţi se vor afla pe muntele Sionului” (Frank, Apocalipsa, pag. 55)
„Observaţi acum, exact,
continuitatea Scripturii, exact aceeaşi. Sub Trâmbiţa a Şaptea, este la Israel la fel cum Pecetea
a Şaptea a fost pentru Biserică” (Branham, Sărbătoarea
Trâmbiţelor, 155)
Eu nu am înţeles din prima de ce acuzatorul de erezii a adus citatul lui
Frank în acest context, aceasta însă va reieşi mai clar în evidenţă în cele ce
urmează. Ce pot spune însă, este că Frank
interpretează Apocalipsa cronologic, astfel cap. 10 citat aici are loc după
cap.7 când sunt pecetluiţi cei 144.000 de evrei. Mai multe despre aceasta voi
scrie într-un următor articol.
Erezia 6 - „Tunetele nu sunt în legătură cu Biserica, ci cu Evreii”
„Ce au vorbit cele şapte tunete nu a fost preluat
de cartea proorociilor — nu a fost scris, astfel nu este o parte din Sfânta Scriptură, a Cuvântului lui Dumnezeu
care trebuie citit, predicat, auzit şi crezut (Apoc. 1, 3). Amin. Vestitorii
sunt datori numai faţă de Cuvântul scris al lui Dumnezeu.” (Frank, Apocalipsa,
pag. 55)
Aceasta este versiunea în Română şi în Germană. Totuşi, în traducerea Engleză (care poate este
chiar originalul?) începutul sună cu totul altfel. Nu îmi este cunoscut motivul
pentru care Frank face o astfel de diferenţă, poate că se adresează în mod special
„tunetiştilor” din SUA?:
„Ce au vorbit cele şapte tunete nimeni nu ştie
şi nu ne
priveşte, a fost pecetluit imediat după ce s-a auzit şi nu s-a scris...”
„Mireasa încă nu a avut o
trezire. Vedeţi? Nu a existat trezire acolo, nici o manifestare a lui Dumnezeu
încă să mişte Mireasa. Vedeţi? Noi aşteptăm aceasta
acum. Va fi nevoie de acele Şapte Tunete necunoscute înapoi
acolo, să O trezească din nou,
vedeţi." (Branham, Pecetea a Treia, 183)
„Atunci acolo vor veni
înainte şapte
Tunete misterioase care nici măcar nu sunt scrise deloc. Asta-i
adevărat. Şi eu cred că, prin acele şapte Tunete, va fi descoperit în zilele din urmă
pentru ca să aducă Mireasa împreună pentru credinţa
de răpire.” (Branham, Pecetea Întâia, 75)
Oricare traducere ar fi cea corectă, Frank se distanţează foarte mult de
mesajul celor şapte tunete („nu ne priveşte!”), aceasta
observându-se deseori în predicile sale.
Erezia 7 - „Domnul îşi va pune picioarele pe pământ şi pe mare după slujba
celor doi profeţi”
„Atunci când Domnul va pune picioarele Lui pe mare şi pe pământ după încheierea slujbei celor doi prooroci şi glasul
Lui va răsuna, cei 144.000 de pecetluiţi se vor afla pe muntele Sionului (Apoc.
14, 1). Abia în momentul în care Domnul va răcni ca un leu, cele şapte tunete - nu şapte predicatori -vor face să se audă glasurile lor.” (Frank,
Apocalipsa, pag. 55)
„Şi aici, când Pecetea a Şaptea, când El
a deschis-O... Astfel noi vedem că Aceasta este o taină
completă, de aceea încă nu este ceasul ca taina să fie cunoscută. De aceea, noi
suntem până aici, iar restul din Aceasta va fi cunoscut chiar cam în jurul timpului în
care Isus apare din nou pe pământ, pentru Mireasa Lui” (Branham,
Pecetea a Şaptea, 399)
„Acum, voi observaţi? La deschiderea
acestei Peceţi a Şaptea, aceasta este de asemeni într-o taină
triplă. Aceasta una, eu voi vorbi şi am vorbit, că aceasta este taina celor Şapte Tunete.
Cele Şapte Tunete în Cer vor desfăşura această taină. Aceasta va fi chiar la Venirea lui
Cristos, deoarece Cristos a spus că nimeni nu ştia cînd El o să
se întoarcă .... Dar acolo va fi un--acolo va fi un--un şapte
Glasuri, ale acestor Tunete, care vor descoperi marea revelaţie la timpul acela.”
(Branham, Pecetea a Şaptea, 391)
Acum nici pentru Branham lucrurile nu sunt prea clare şi se contrazice. Ba vorbeşte
despre pecetea a şaptea că a fost deschisă, ba că va fi deschisă. Odată cu
peceţile vin şi tunetele. Din cauza acestor incertitudini au apărut diverse
ramuri care susţin fie că peceţile (tunetele) au fost descoperite, fie că
urmează să fie descoperite. Unii zic chiar, că pecetea a Şaptea a fost
„întredeschisă”...
Ewald Frank se dezice total de
orice fel de idee de „tunetism”. Nu doar atât, el le şi detaşează complet de Biserică şi de vreuna din
venirile lui Isus Cristos şi afirmă că nu vor fi niciodată descoperite. Aceasta însă este total contrar la tot ce a
spus Branham.
De fapt, Frank a remarcat de mult contradicţiile şi faptul că „ereziile
tunetiste” sau „paroussia” au fost
plantate de însuşi Branham, care prin ceea ce am citat mai sus, deşi
vorbeşte la timpul viitor, a spus de fapt, că odată cu deschiderea Peceţilor (în martie 1963), sunt descoperite şi
tunetele şi are loc Venirea lui Cristos. În timp ce pentru unii această
venire (invizibilă) poate fi o „mare taină” şi o „revelaţie”, Frank strigă
mereu sus şi tare: „Când vine Cristos, plec eu!” – cu alte cuvinte, că venirea lui
Cristos nu a fost nici în 1963, nici în 1977, nici în alt an, ci va avea loc
odată cu Răpirea. Astfel Frank trebuie
să devină „eretic” şi să îl contrazică pe bietul Branham care a fost atât
de „uns” încât a luat-o rău de tot pe ulei...
„Cele şapte tunete nu răsună acum, cum cred unii, ci abia în contextul
în care ne este descris aici. Nici descoperirea şi nici împlinirea lor nu are nimic de-a
face cu Biserica-Mireasă. Ceea ce au vorbit cele şapte tunete nu va fi descoperit, ci va fi împlinit de Dumnezeu. Este imposibil să se
refere la una din venirile sau revenirea lui Isus Hristos.
Timpul exact, ora şi ziua nu le va afla nimeni, dar cei ce aparţin de Biserica-Mireasă
Îl vor întâmpina pe Mire. Toate discuţiile şi predicile despre cele şapte tunete nu
sunt de la Dumnezeu.” (Frank, Apocalipsa, pag. 54)
Şi eu zic că nu sunt de la
Dumnezeu, ci de la Branham.
În continuare, Frank, în manieră Branhamistă, recurge la măsuri dure pentru a se asigura că ceea ce au spus tunetele va rămâne pe veci pecetluit şi ascuns: Ameninţarea. Atitudine moștenită de la Branham.
În continuare, Frank, în manieră Branhamistă, recurge la măsuri dure pentru a se asigura că ceea ce au spus tunetele va rămâne pe veci pecetluit şi ascuns: Ameninţarea. Atitudine moștenită de la Branham.
Celor ce vor
vorbi sau specula despre aceasta li se aminteşte de urgiile necazului cel mare
prin care vor trece dacă nu vor tăcea...
„Cei ce adaugă
ceva la mărturia încheiată a Scripturii, chiar şi la Apocalipsa, sunt ameninţaţi
că vor trece prin necazul cel mare şi vor trebui să sufere urgiile care vor
veni peste ei (Apoc. 22, 18-19). Fiecare speculaţie — şi aceea despre
cele şapte tunete - rămâne ceea
ce este, şi anume o presupunere. Tot ce
este predicat şi scris despre această temă este inutil şi rezultă din
închipuirea proprie. În realitate nu ştie nimeni ce conţinut au cele
şapte tunete. Domnul Dumnezeu a rânduit totul astfel, şi evenimentul
acesta l-a ţinut ascuns în ştiinţa Lui dinainte.” (Frank, Apocalipsa, pag. 56)
Erezia 8 - „Taina celor şapte tunete nu poate fi cunoscută nici măcar de
profeţi”
„În realitate nu
ştie nimeni ce conţinut au cele
şapte tunete. ... Şi în cazul acesta Dumnezeu va fi propriul Său
interpret:” (Frank,
Apocalipsa, pag. 56)
„Acum, noi aflăm
stricăciunea care loveşte în cele şapte epoci ale bisericii. Dar Pecetea a
Şaptea nu descoperă nimic, ce urmează să i se întâmple. Vedeţi? Deoarece, la sfârşitul
acelei epoci a bisericii urmează să vină un dar profetic să descopere aceste
lucruri. Vedeţi? Urmăriţi voi aceasta?” (Branham, Întrebări şi
Răspunsuri asupra Peceţilor, 67)
Conform lui Frank, un profet nu primeşte descoperirea tunetelor, în schimb
Cristos vine jos şi împinge aceasta direct în inimile celor 144.000. Pentru
Branham e clar că Tunetele sunt Peceţile, şi acestea sunt sau vor fi (aici nu e
prea hotărât) descoperite la sfârşitul
epocii a Şaptea (de către el, fireşte).
Erezia 9 - „Îngerul Legământului din Apoc. 10 vine pentru Israel”
„Este de observat că Domnul nu este denumit îngerul legământului în nici un text din Vechiul sau Noul Testament în legătură cu Biserica nou-testamentară,
ci numai în legătură cu poporul Israel
cu care a încheiat legământul pe muntele Sinai” (Frank, Apocalipsa, pag. 52)
„La sfârşitul acestui capitol se scoate în evidenţă
încă o dată ca dovadă legământul cu
Israelul. În cap. 10 îngerul legământului s-a pogorât.” (Frank,
Apocalipsa, pag. 68)
„Eu am văzut un alt înger
puternic coborând din cer, îmbrăcat cu un nor: şi un curcubeu pe capul lui, ...
Dacă voi observaţi, acela este Cristos, vedeţi.
Pentru că, El, în Vechiul Testament, era numit Îngerul Legământului. Iar El
vine direct la Iudei acum, deoarece Biserica este sfârşită. Vă amintiţi Îngerul
acela în Apocalipsa 1? Acelaşi lucru. Înger este un mesager. Iar El este
Mesagerul la Israel. Înţelegeţi? Biserica a fost
răpită, vedeţi, acum, sau este gata să fie răpită. El vine după Biserica Lui.” (Branham, Intervalul,
29-31)
„Când Peceţile sunt rupte, şi taina este descoperită, Îngerul vine jos, Mesagerul, Cristos, punând piciorul Lui pe
pământ şi pe mare, cu un curcubeu deasupra capului Lui. Acum, ţineţi minte, că acest înger al şaptelea este pe pământ la timpul
acestei Veniri.” (Branham,
Intervalul, 41)
„Peceţile au fost rupte (de
ce?) în ultima
epocă a bisericii, să descopere aceste Adevăruri. De ce? Mielul a rupt
Peceţile şi le-a descoperit la Biserica Lui, pentru ca să colecteze
supuşii Lui pentru Împărăţia Lui. Mireasa Lui, vede şi! Oh, doamne! El
vrea să aducă pe supuşii Lui la El acum.” (Branham, Intervalul, 266)
„Atunci pretinde
moştenirea Lui; aceea este Biserica, Mireasa. El O pretinde.”
(Branham, Intervalul, 279)
Branham asociază descoperirea peceţilor cu Apocalipsa 10, în timp ce Frank
o plasează în viitor, în legătură cu Israel...
Erezia 10 - „Domnul îşi va pune picioarele pe pământ şi pe mare chiar
înainte de Împărăţia de 1000 de ani”
„Domnul este proprietarul de drept al tuturor lucrurilor create de El. EL
este denumit şi proprietar-moştenitor peste toate neamurile. Aici în cap. 10 El vine şi
pretinde înaintea începerii împărăţiei
de o mie de ani tot ce-I aparţine. Deja la
Iosua putem citi despre această importanţă simbolică: ‚Orice loc pe
care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise.’ ... Domnul, căruia Îi aparţine pământul şi marea, Îşi aşează deci picioarele Lui pe acestea, pentru a arăta că El începe să domnească.”
(Frank, Apocalipsa, pag. 53,54)
„Acea ultimă trâmbiţă va sufla înainte, în
acelaşi timp în care ultimul înger îşi
dă Mesajul lui şi ultima Pecete este deschisă. Acea ultimă trâmbiţă va
suna, şi Răscumpărătorul vine înainte să
ia posesiunile Lui răscumpărate, Biserica Lui, spălată cu Sânge”
(Branham, Intervalul, 248)
Lui Frank se pare că nu îi este „descoperit” că marile posesiuni ale Domnului sunt Mireasa Sa, nu pământul şi marea? Din nou Frank face referire la
Evrei, atunci când se referă la Iosua şi luarea în stăpânire a ţării Canaan.
Erezia 11 - „Îngerul din Apoc. 10:7 este acelaşi cu cel din 11:15 (al
şaptelea din seria îngerilor trâmbiţaşi”
„După aceasta mai sunt trei ani şi jumătate din necazul cel mare până la
sfârşitul acestei epoci. Conform Apoc. 11:15, trâmbiţa îngerului al şaptelea despre
care se spune în cap. 10, conţine vestirea domniei împărăteşti,
de aceea este vorba despre „glasul” îngerului al şaptelea. Primele şase conţin
numai judecăţi - nici o vestire, nici un glas.” (Frank, Apocalipsa, pag. 537)
„În
zilele celui de-al şaptelea înger,
sunând Mesajul Său... Acesta este un
înger pământesc acum. Deoarece
Îngerul a venit jos din cer şi era pe pământ. Înger însemnă mesager, un
mesager către epocă” (Branham, Mesagerul de seară, 63-0116, 74)”
Şi Branham dă aici dovadă de o imbecilitate
rar întâlnită, când spune că un înger
care vine din cer pe pământ, este „înger pământesc”. De parcă dacă eu aş
merge în China aş fi chinez? Sau, Branham se credea mai degrabă Divin, din
moment ce credea că e îngerul care a venit din Cer cu un Mesaj către epocă?
Concluzie:
Frank nu doar „corectează” anumite afirmaţii omeneşti, greşite ale
Profetului ci îl contrazice făţiş şi îl
atacă în însuşi măduva Mesajului său: cele
şapte Peceţi; mai precis, într-a Şaptea. El o goleşte de orice conţinut, o
demistifică, spune că e clară, simplă de înţeles şi nu e nevoie de nici un
profet ca să o descopere, pentru că oricum nu conţine nici o taină.
În plus, Frank este acuzat de către branhamiști că ia toate promisiunile pentru Biserica-Mireasă şi le atribuie lui Israel.
Mireasa are deja totul (Cuvântul) şi aşadar nu mai are nevoie de nici o
„descoperire specială”. Nu îl veţi auzi
niciodată pe Frank sau oamenii lui predicând un mesaj gen „Intervalul” şi
despre Cristos care vine sau a venit să-şi pretindă (în acest timp!) posesiunea
Sa înapoi, şi anume Mireasa. Pentru Frank, Mireasa a dispărut din peisaj în
capitolul 4 şi nu mai apare decât în cap. 19. Tot ce are loc între aceste
capitole, are legătură cu Evreii sau restul necredincioşilor rămaşi pe pământ.
Întrebare pentru cei ce-l
urmează pe Frank: Chiar
dacă Branham a făcut greşeli „omeneşti” – şi chiar el spune în Peceţi că până să
i se descopere acestea, el le vedea altfel – cum de este posibil ca tocmai „Descoperirea celor Şapte Peceţi” să fie
fundamental greşită, din moment ce un înger îl vizita zi de zi şi îi
explica în detaliu „adevărul despre Peceţi” şi Branham îşi lua notiţe
conştiincios?
Cum de mai îndrăzneşte cineva să vină şi să spună ceva împotriva descoperirii Peceţilor?
Cum de mai îndrăzneşte cineva să vină şi să spună ceva împotriva descoperirii Peceţilor?
Un lucru e clar, ori e albă ori e neagră: Dacă Branham este un Profet şi are dreptate,
atunci Ewald Frank e definitiv un eretic după standardele Mesajului Orei. De ce
îl mai urmaţi?
Dacă Frank are totuşi
dreptate în interpretarea
sa strict Scripturală (fără Mesaj) a Apocalipsei lui Ioan, atunci trebuie că
Branham şi-a luat notiţele greşite de la înger, sau, ceea ce este mai aproape
de adevăr, nu a fost nici un înger, ci
propria sa minte cea care i-a „descoperit” lui Branham aceste peceţi.
În cazul
acesta, Ewald Frank este un escroc fiindcă îl foloseşte pe Branham şi faima
sa din anii '50, dar îl sabotează pe la spate prin teologia sa.
Frank cunoaşte
mesajul haotic mai bine ca oricine şi ştie de toate contrazicerile şi
minciunile lui Branham de care am aflat şi noi de ceva timp.
Poate că teologia lui Frank este mai aproape de Scriptură decât
„descoperirile” lui Branham, eu nu ştiu. Așa pare.
El respinge tunetismul şi alte curente branhamiste, dar nu recunoaşte că îl
neagă chiar pe Branham, care a plantat aceste seminţe de învățătura falsă.
În schimb şi-a creat
propria-i aură mistică şi propria „însărcinare divină” cu care se laudă în
fiecare predică pe care eu am auzit-o sau scrisoare circulară care am citit-o.
Ceea ce practică Frank nu este doar o respingere a Mesajului, pentru care poate
fi considerat pe bună dreptate eretic, ci şi cea mai mare spălare a creierelor
după cea făcută de Branham.
Când Ewald Frank spune ca el introduce învățătura din mesaj în Scriptura, el spune de fapt ca Branham a învățat fals respectiva învățătură. Deci îl face învățător fals pe Branham dar totuși îl urmează. Nu se dezice de el.
Când Ewald Frank spune ca el introduce învățătura din mesaj în Scriptura, el spune de fapt ca Branham a învățat fals respectiva învățătură. Deci îl face învățător fals pe Branham dar totuși îl urmează. Nu se dezice de el.
Ewald Frank, zis „Robul Credincios” nu vrea sau nu poate să se dezică
total de Branham şi de mesajul său pe care încearcă să-l „cârpească” cum poate,
numind aceasta „Aşezare corectă în Scriptură a ceea ce a spus Profetul” şi o
face printr-o slujbă „Biblică, Apostolică şi Profetică” ca să sune evlavios...
(N.b. „profetică” e pe ultimul loc pentru Frank!)
Adevărul, fraţilor, este că
Frank nu mai poate da înapoi şi să o rupă cu Branham, din moment ce a predicat
50 de ani că el este urmaşul acestei slujbe. Deşi ştie că Branham era greşit,
nu îşi mai poate respinge înaintaşul, pentru că aceasta ar însemna să-şi taie
însuşi craca de sub picioare. Şi atunci, ar fi nevoit să îşi retragă nu doar una
din afirmaţii, ceea ce însă, după cum declară, nu a făcut niciodată, ci să se
retragă cu totul de pe scenă...
Alte articole despre
Ewald Frank:
Va urma...
Articol scris de Abel ben Adam