Arhetipuri - răspuns la comentarii

Arhetipuri

(răspunsul lui Abel ben Adam pentru Teofil)

  

Prea alesule Teofile, acesta este răspunsul pe care l-am scris la primul tău comentariu, dar după ce am terminat de scris,  am văzut că ai mai scris şi alte răspunsuri. Pentru că oricum am scris atât de mult, încât am decis să fac mai bine un articol în care vreau să elaborez nişte idei, nu mă voi mai referi la ultimele tale răspunsuri.

Ai spus că ai citit multe pe-aici şi acestea nu te conving să „crezi ca şi noi”.  Păi nu ai cum să crezi ca noi, din moment ce nu ai fost nici pro-Mesaj şi nu eşti nici ex-Mesaj.

În rest, îţi dau dreptate, Core, Datan, Abiram şi Iuda există şi azi, eu însă nu îi mai numesc „Duhuri”, ca şi când ar fi nişte „spirite necurate” ce pândesc pe bieţii oameni ca să se bage în ei şi să-i „posede”. Acestea sunt basme băbeşti, care nu mai au nici o relevantă în secolul 21. Ce ne descrie nouă Biblia în limbaj metaforic (pentru că acum 3-4 mii de ani nu aveau alt limbaj mai adecvat) sunt aşa-zisele arhetipuri ale colectivului umanităţii. Pe scurt, ce este acest arhetip, sau tip (model, şablon, tipar) primar, original?

„Un arhetip este un model generic, idealizat al unei persoane, obiect sau concept din care derivă, sunt generate sau emulate mai multe circumstanţe. În psihologie, un arhetip este un model al unei persoane, personalităţi sau comportament. În sens strict lingvistic, un arhetip este un exemplu definitoriu al unui tip de personalitate. ... Termenul de arhetip a fost introdus prima dată de către Carl Gustav Jung, în a cărui definiţie Arhetipul este definit ca primul model original din care toate celelalte persoane similare, obiecte sau concepte sunt derivate, copiate, generate sau emulate. ... Visele şi miturile sunt constelaţiile imaginilor arhetipale. Ele nu sunt, reprezintă, compoziţia unui artist care le-a planificat pentru a obţine un anumit efect artistic sau informaţional. Visele şi miturile sunt aspecte cotidiene ale vieţii fiinţei umane. Arhetipurile vorbesc prin noi. Ele sunt o prezenţă şi o posibilitate pentru găsirea adevărate semnificaţii. Anticii numeau aceste arhetipuri Zei sau Zeiţe. ... Cu alte cuvinte, arhetipurile sunt forţe elementale, care joacă un rol vital în creaţie, ale lumii şi a minţii umane.”

Pentru mai multe amănunte, citiţi articolul sursă, sau alte articole similare despre psihologie şi psihanaliză (de Carl Jung):

http://svetlanasauciuc-arta.blogspot.de/2010/09/arhetipuri.html

Deci dincolo de credinţe şi religii, la baza lor stau aceste arhetipuri, ele reprezintă pietrele de zidire ale personalităţii şi de aceea sunt numite şi „forţe elementale”, şi nu „duhuri drăceşti”...

Biblia dar şi alte cărţi considerate sfinte în diverse culturi şi religii vorbesc în limbaj arhetipal, nu literal sau istoric, şi nicidecum „ştiinţific”. Asta trebuie să ne intre bine în cap, altfel imaginile pe care ni le formăm (şi le-am format deja) în creierele noastre, sunt cu totul, dar cu totul eronate şi deformate. Toate personajele din Biblie, „bune” sau „rele” în ochii noştri, nu sunt neapărat sau în mod primar personaje istorice, din viaţa reală. Oricât de mult ar insista cineva pe „literalismul” biblic, acesta este o iluzie care, dacă o credem, naşte monştri...

Sau îşi închipuie cineva că Samson a ucis la modul „real” mii de filisteni doar cu „o falcă e măgar”? Şi că a dărâmat coloanele închisorii cu „mâinile goale”? Să fim serioşi... Şi multe alte exemple ciudate, nu are rost să intrăm în ele acum. Dacă relatarea cu Samson ar fi reală dpdv. istoric, de ce să nu credem la modul literal şi poveştile anticilor greci cu eroi precum Ulise sau Hercule? Dar ele nu sunt numai „poveşti” ci sunt „mituri”. O poveste este ficţiune pură, fără adevăr istoric, în timp ce mitul reprezintă - după Carl Jung - un arhetip al inconştientului colectiv uman. Arhetipurile sunt formele de bază necunoscute, personificate sau făcute concrete prin imagini, simboluri sau tipare, recunoscute în tipuri de caracter, precum „EROUL” (Samson, sau Hercules). Cele mai importante arhetipuri identificate de Jung sunt: UMBRA, ANIMA/ANIMUS, COPILUL, SINELE, MAMA, EROUL, TATAL. Dar ele sunt mult mai multe si mai diversificate, vezi listele de mai jos:

http://autoeducare.ro/arhetipurile-si-inconstientul-colectiv

http://goteenwriters.blogspot.de/2012/05/list-of-character-archetypes.html

In cartea sa „Călătoria Creştinului”, John Bunyan personifică multe din arhetipuri, dându-le nume precum: CRESTINUL, AJUTORUL, INŢELEPTUL LUMII, EVANGHELISTUL, BUNĂVOINŢA, TĂLMĂCITORUL, APOLION, CREDINCIOSUL, BUN DE GURĂ, OPORTUNISTUL, URIAŞUL DEZNĂDEJDE, NEŞTIUTORUL, PUŢIN CREDINCIOSUL, LINGUŞITORUL şi multe, multe altele. Câţi dintre voi aţi citit cartea? Eu am citit-o cu mult timp înainte de a auzi de Branham sau de Carl Jung, dar am simţit în sufletul meu vibraţii, ecouri, de la multe din aceste arhetipuri care trăiau şi în mine. Ar fi o iluzie să credem că noi suntem doar „CREŞTINUL” şi poate vreo câţiva din prietenii lui, dar nu ne identificăm deloc cu persoane ca „URIAŞUL DEZNĂDEJDE” sau cu „ÎNDOIELNICUL”...

http://www.radiounison.ro/resurse/audio/carti-audio-carte-pentru-sufletul-tau/calatoria-crestinului

Tot aşa sunt personaje mitologice (arhetipuri) nu doar Core, Datan, Abiram sau Iuda, care nu contest că ar fi existat şi în mod real, dar Biblia nu ar fi Biblie, o carte veşnică, dacă ar descrie doar viaţa cotidiană a câtorva oameni din trecut. Biblia este o carte „sfântă” nu pentru că noi o considerăm aşa, ci pentru că este plină de arhetipuri, simboluri şi tipare psihologice care se „împlinesc” continuu, repetat, în tot colectivul umanităţii. La fel sunt arhetipuri în Biblie şi ÎMPĂRATUL, PREOTUL, PROFETUL, ROBUL, ÎNGERUL, TATĂL, FIUL, MIRELE, MIREASA, MIELUL, BOUL, VULTURUL, CALUL, MĂGARUL, PESCARUL, APOSTOLUL, FARISEUL, TEMNICERUL, VRĂJITORUL, PREACURVARUL... şi acei pe care i-am uitat. Aceştia toţi există în „eternitate” sau mai modern în „subconştientul colectiv”, respectiv dincolo de percepţia noastră mentală şi senzorială şi s-au concretizat în cultura noastră iudeo-creştină ca imagini separate, dar trebuie înţelese şi acceptate mai mult decât a fi o anume persoană istorică sau circumstanţă, ci ca pe o trăsătură individuală, o latură specifică, mai bine sau mai slab manifestată a propriei noastre personalităţi şi naturi sufleteşti.

Aşa se face că cei ce se manifestă ca şi „Core, Datan şi Abiram” înainte de a fi la Mesaj, este foarte probabil ca să nu-şi piardă aceste trăsături nici în Mesaj, ci mai degrabă să şi le amplifice. Mesajul favorizează (hrăneşte) acest „câine negru” interior. Când cineva pleacă de la Mesaj, nu înseamnă automat că a scăpat de aceşti trei câini sau „duhuri ale răzvrătirii”. Este necesar un proces de dezintoxicaţie şi de educaţie pentru a slăbi aceste „non-valori” şi a creşte şi cultiva alte trăsături mai umane. Şi evident, aceleaşi tipare le găsim şi la alte culte non-branhamiste, cu atât mai pronunţate, cu cât oamenii cred cu mai mare tărie într-o interpretare literală, îngustă şi fanatică a Bibliei.

În ceea ce priveşte discuţiile de pe blogul acesta sau în altă parte, sunt şi eu de părere că nu am scăpat încă de „contaminare” şi că de multe ori, noi toţi am întrecut (unii mai mult, alţii mai puţin) limitele unui dialog bazat pe respect şi bun simţ. Nu e o scuză că de multe ori ne-am lăsat provocaţi de cei care ori nu înţelegeau, ori se făceau că nu înţeleg, şi în loc să participe la o dezbatere serioasă aruncau cu jigniri, ameninţări, etichetări, citate şi alte lucruri care nu aveau nici o legătură cu discuţia propriu-zisă. Este încă un defect pe care îl conştientizăm şi lucrăm pentru a ne schimba. Te rugăm să ne ierţi şi să arăţi înţelegere că aceste lucruri nu se schimbă într-un an sau doi. Totuşi, trebuie să spun că de când cu dialogul cu Zsolt, s-au deschis linii noi de direcţie, bazate pe respect şi apreciere reciprocă, care au dus la o îmbunătăţire vizibilă a calităţii dialogului. Să continuăm tot aşa!

Nu simt însă că noi (ex-Mesaj) am avea o atitudine la fel de duşmănoasă, plină de ură şi de condamnare la adresa fraţilor din Mesaj. Iar faptul că vorbim despre Branham şi Mesaj este ceva firesc, din moment ce suntem pe un blog ex-Mesaj. Este ca şi când am fi pe un blog anti-drog sau anti-tutun, aici dezbatem toxicitatea şi nocivitatea doctrinelor, ideilor şi pretenţiilor pornite de la un om ce se considera „Glasul lui Dumnezeu pentru această epocă”. Când cineva se crede atât de important şi indispensabil pentru mântuirea omenirii, atunci lucrurile se complică. Pot apare probleme, abuzuri, manipulări şi distrugeri de vieţi. Eu unul pot spune că datorită religiozităţii fanatice şi a îngustimii vederilor, amplificate la maxim de „Mess Age-ul Orei” am dat cu piciorul în 25 ani din viaţa mea. Am ratat ocazii peste ocazii pentru că am fost atât de prost încât să permit să mi se spele creierul şi conştiinţa despre un destin mai înalt, mai UMAN. Am umblat cu capul în „nori” şi nici ăia nu erau măcar autentici, crezând nişte poveşti.

De aceea, ne simţim obligaţi să avertizăm pe cei ce încă nu „s-au ars”, neintrând atât de mult în contact cu această otravă, şi crede-mă, Lică, eu şi alţii de pe-aici, ştim bine cât e de toxică şi de periculoasă. Pe de altă parte, încercăm să-i încurajăm pe alţii care sunt afectaţi deja, să le dăm informaţii, să demitologizăm legendele create în jurul lui Branham şi a „Mesajului”. 

Trebuie să vorbim despre cel şi cei ce ne-au ţinut în lanţuri, ne-au minţit, ne-au ameninţat, ne-au dat speranţe deşarte, ne-au furat tinereţea, bucuriile unei vieţi normale, educaţia, gândirea raţională. Branham şi lăcustele lui ne-ar fi mâncat cu totul dacă nu am fi găsit curajul să stăm în picioare şi să spunem ATÂT, PÂNĂ AICI! Văd oameni bolnavi psihici din cauza Mesajului, pentru că creierul nu poate să mai facă faţa la prăpastia uriaşa între ce pretinde Mesajul si ce este de fapt, dar oamenii nu îşi dau seama. Se înverşunează mai mult în lupta lor imaginară cu „păcatul şi cu forţele întunericului” când de fapt problema este nu păcatul ci „sfinţenia” ipocrită pe care o cere Branham.

Şi sunt multe de spus, fiecare a trăit şi a văzut alte lucruri. Nu e vorba să denigrăm o persoană, sau credinţa unor oameni, ci să arătăm cum stau de fapt lucrurile, să împrăştiem ceaţa mistică din capul celor de la Mesaj, care poate au auzit ceva dar se tem să întrebe sau să cerceteze, să demitologizăm legendele ne-biblice şi pseudo-biblice ţesute de Branham sau de urmaşii lui pentru a avea acces nelimitat la mintea, credinţa, gândurile şi faptele omului. Branhamismul, dar şi alte secte neo-protestante sunt „opiul naţiunilor”, nişte unelte de manipulare în mâna unor oameni josnici, ipocriţi şi demagogi. Dar timpul lor a trecut, vechile structuri se prăbuşesc. Noi, generaţia de mijloc dar şi tineretul ce ne urmează a evoluat, nu mai pot fi ţinuţi în lesă şi îndobitociţi. Branhamismul, Adventismul şi alte forme de religie extremă se prăbuşesc rând pe rând şi omenirea se ridică pe o treaptă nouă de evoluţie prin ridicare nivelului de conştiinţă.

Poate că aceasta şi era menirea Branhamismului, ceea ce îl face un instrument în mâna lui Dumnezeu. Dar nu aşa cum se credea... Biblia spune să ieşim din Egipt sau din Babilon. Dar dacă nu ai fost rob mai întâi, nu ai avea de unde să ieşi, nu? Aşa că iată, Branhamismul ne-a dat ocazia să evoluăm, să ne transformăm, să devenim ceva mai preţios. Unde dai şi unde crapă? Îţi mulţumim Doamne, că ne-ai călăuzit prin „Valea Umbrei Morţii” şi ne-ai scos mai puternici de acolo! 

Vestea proastă pentru sperietorile de ciori din Vale: Va fi desfiinţată în curând.... („Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgronţuroase vor fi netezite. Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.” – mai devreme sau mai târziu oricum!)

Să fie asta oare „Răpirea”...? Nu o călătorie „pe norii cerului”, ci o ridicare la un nivel mai înalt de conştiinţă, dincolo de norii înceţoşaţi ai misticismului sectant? Aici putem cu adevărat să ne „întâlnim cu Isus”, nu în fumul toxic al pretenţiilor nefondate. Aşa este fraţilor, Mesajul lui Branham cu adevărat precede „Venirea Domnului” o Naştere la Viaţă nouă, pentru cei ce au reuşit să depăşească vechile credinţe... Bucuraţi-vă voi cei treziţi şi ieşiţi din moarte la viaţă nouă. Iar pentru voi, cei în lanţuri şi suferinţe (chiar dacă le purtaţi cu drag), eliberarea şi răscumpărarea voastră este aproape!

Shalom

Abel ben ADAM