marți, 18 martie 2014

Pilda celor zece fecioare

Pilda celor zece fecioare
  
            Comentariul de mai jos reprezintă o parte a unor serii de prelegeri ţinute de evreul Friedrich Weinreb în anul 1971 asupra Evangheliei după Matei. Traducerea şi adaptarea din limba germană este făcută de mine după o înregistrare audio. Sublinierile şi scoaterea în evidentă îmi aparţin.
            Friedrich Weinreb (1910-1988) provine dintr-o familie de evrei hasidici din Ucraina şi a trăit în Olanda şi Elveţia. Pe lângă activitatea sa de profesor universitar, Weinreb a publicat zeci de cărţi şi a ţinut sute de prelegeri în care, ca un adânc cunoscător al vechilor scrieri iudaice, precum Talmudul, Midrash sau Zohar, a transpus înţelepciunea acumulată în 3000 de ani de tradiţii orale într-un vocabular modern de gândire contemporană, occidentală. De asemenea, el aşează experienţa umană într-un cadru mai larg de referinţă, şi anume acela al eternităţii.

            Am ales să prezint această viziune despre ce vrea să ne transmită această pildă, deoarece spre deosebire de alte interpretări, aici nu se fac speculaţii despre ce anume reprezintă un lucru sau altul. Nu este vorba de a stabili o unică sau corectă interpretare a lucrurilor ci de a înţelege că elementele simbolice ale pildei reprezintă atribute, laturi, personalităţi ale fiinţei umane în general.

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. (Mat 25:1-13 VDC)

            Cele zece fecioare – o „decadă” de zece – aici sunt mulţi termeni care trebuiesc clarificaţi mai întâi. Uneori este vorba de şapte, alteori de trei, aici este vorba de zece. O decadă are o anumită semnificaţie şi pentru omul în timp şi spaţiu. Noi spunem de exemplu că Dumnezeu a creat lumea prin cele „Zece Cuvinte Creatoare” (În Geneza 1 este scris de zece ori „Dumnezeu a zis”). Apoi a reprezentat omul prin cele „Zece Cuvinte”. Oamenii le numesc „Zece Porunci” dar aceasta este o invenţie teologică; niciunde nu scrie „Zece Porunci” ci „Zece Cuvinte”. Acesta este însă unul din „păcatele” teologiei: încercarea de a explica, a demonstra.

            Vedem că o decadă înseamnă ceva deosebit. Aceste zece au o însemnătate. Atunci când numărăm, zecele este o limită. Căci restul este o repetare sau o calculare pe bază de zece. Nu mai intervine nimic nou: 11 este 10+1; 12 este 10+2; 20 este 2x10, etc. până la infinit. Matematicienii scriu 10 la puterea n. Aceasta este deci termenul „zece” cu care calculăm.

            Cele zece fecioare îl aşteaptă pe mire. Este partea feminină, ceea ce apare aici, desigur şi femininul în femeie, dar este vorba de mai mult decât atât. Acel feminin care există în lume, ceea ce se manifestă, ceea ce apare, ceea ce ne înveleşte, ne încercuieşte, cum am citat de multe ori din Ieremia că „Femeia încercuieşte pe bărbat”[1], îl înveleşte. Aceasta înseamnă că este valid în orice fază, pretutindeni, dar la fel este corect că ceea ce învăluieşte este partea exterioară. Aceasta învăluieşte taina, misterul, şi doreşte să fie „căsătorită” cu acesta. Atunci când noi tânjim în căutarea noastră, acest dor nu este altceva decât „căsătoria” cu acest mister, cu sensul acestui ansamblu, cu originea şi cu semnificaţia tuturor acestor lucruri. Eu aş vrea să ştiu că Domnul este aici şi că este în legătură cu mine, căci Domnul a promis că va veni şi se va căsători cu noi. Din această cauză există şi relatarea despre nuntă în altă parte în Evanghelii. Acea căsătorie, care acolo are un rol hotărâtor, este singura nuntă despre care se relatează pe larg în întreaga Biblie. Acolo se vorbeşte explicit despre nuntă, apă, vin, nuntaşi, etc.

            Noi vedem astfel, că cele zece fecioare sunt cele zece faze pe care le-am putea vedea în lume, atunci când am privi la aceasta într-un mod „mitologic”, adică nu în timp şi spaţiu ci în Cuvânt. Doresc să vă obişnuiesc cu termenul „mitologic” pe care îl folosesc în sensul lui propriu: „din Cuvânt”. „Mitologie” nu înseamnă poveşti ci înseamnă „Cuvânt”. „Mythos” este „Cuvânt”, şi astfel, aşa cum este în Cuvânt, aşa trebuie să o înţelegem: acolo sunt zece. Transpus în timp şi spaţiu înseamnă totalitatea posibilităţilor şi variaţiunilor, fără sfârşit, tot ce există aici. Acele zece fecioare ce sunt văzute în sens „mitologic” că aşteaptă, ele sunt văzute în plan ceresc, dar aici sunteţi voi înşivă în manifestarea şi trăirea voastră cotidiană.

            Observăm acum ceva ciudat, că acele fecioare au toate candele ca să ardă uleiul, dar cinci acţionează într-un fel şi cinci în altul. De multe ori spunem că acelea sunt rele, nechibzuite, şi altele. Ar trebui să ne întrebăm mai întâi care este motivul pentru care există fecioare nechibzuite? În acelaşi fel cum trebuie să ne întrebăm care este motivul pentru care intervine şarpele? Cu ce scop există soarele şi luna? De ce nu sunt toate fecioarele la fel? Este doar pentru ca să ne înspăimânte faptul că există fecioare nechibzuite?

            Este ceva mai mult decât aceasta! Se spune: „Voi sunteţi de asemenea şi nechibzuiţi. Iar nechibzuinţa voastră este o parte a lumii, a creaţiei.” Vai de omul care îşi face reproşuri şi spune mereu: „Îmi pare atât de rău de aceasta sau cealaltă, nu mai pot trăi de păcătos ce sunt. Mă tăvălesc în praf, mă las bătut pentru că sunt plin de păcate.” Acel om nu înţelege sensul creaţiei, nu L-a cunoscut niciodată pe Dumnezeu şi nu L-a întâlnit. El crede despre sine că face numai prostii, că este rău şi nechibzuit. Întotdeauna am spus: „Vă rog, să nu fiţi niciodată proşti şi răi.” Eu aştept aceasta de la orice om, cu sau fără Biblie. Nu are legătură cu originea sa, mă aştept de la un hotentot, de la un filipinez, un indonezian să fie omenos, bun, ajutător, loial, să nu fure şi să nu mintă. Mă aştept şi cer aceasta de la oricine şi sunt dezamăgit dacă nu este aşa. Aceea însă nu are nici o legătură cu aceasta. Căci orice om care face binele, are deja pus în el aceasta. Aceasta este adevărata semnificaţie a „păcatului originar”, anume că păcatul este în om. Nu spune: „Vai păcătosul de mine”, aceasta nu trebuie să o spui. Chiar dacă eşti cel mai bun şi mai sfânt de pe lume, eşti totuşi păcătos. Numai în latura divină, nu există păcat. Dar aici la tine este sensul acestei lumi. Tu ai fost creat cu o parte dreaptă şi una stângă. Tu inspiri şi expiri. Ochii tăi se deschi şi se închid tot la câteva secunde. Ambele părţi există în tine. De aceea nu poţi spune niciodată despre tine că eşti o „fecioară nechibzuită”. Atunci nu eşti numai „nechibzuit” ci şi necredincios pe deasupra. Fecioarele nechibzuite ne arată că în om există ambele laturi.

            Să ne gândim pentru un moment la o altă imagine din Vechiul Testament, când evreii în călătoria lor prin pustie au ajuns în faţa a doi munţi, Ebal şi Garizim. Atunci Dumnezeu le spune că jumătate din ei să stea pe un munte, spre blestem, iar cealaltă jumătate să stea pe celălalt munte, spre binecuvântare. Ca şi copil m-am întrebat mereu cine va merge spre blestem? Eu nu aş vrea să aparţin de aceia care merg spre blestem. Eu sunt un om care prefer să binecuvântez, nu să blestem, acesta este un hobby al meu. Noi trebuie să înţelegem prin faptul că atunci când ni se spune – aproape arbitrar – cine va fi pentru binecuvântare şi cine pentru blestem, că ambele laturi sunt folositoare. Moartea şi viaţa sunt folositoare. Atunci şi şarpele, suferinţa există cu un folos.

            Se ridică astfel întrebarea, de ce există jumătatea „negativă”? Sau, de ce există oameni răi? De ce de multe ori avem o dispoziţie proastă, şi uneori sunt zile când simţim că nu ne interesează nimic? În alte zile este chiar invers. Astfel, vedem în noi înşine acest sus-jos, această fragmentare pe care nu o putem înţelege. De ce odată se vorbeşte despre „judecată” şi altădată despre „îndurare”? Judecata nu este ceva rău, este dreptate, dar eu mă tem de această dreptate, poate o teamă prostească. Oamenii speră după îndurare dar nu sunt conştienţi că pe plan ceresc, judecata şi îndurarea sunt identice. În cursul de limbă ebraică am arătat deja că cei doi termeni: „Dumnezeu judecător” şi „Dumnezeu îndurător” au aceeaşi valoare numerică. Judecătorul şi cel îndurător sunt identici. Nu există că pe deoparte El judecă cu asprime şi pe cealaltă este îndurător. Observăm că aici este ceva ciudat şi trebuie să ne obişnuim cu existenţa acestui fapt. Şi să nu cădem niciodată în ispita de a ştii mai bine, de a ne face reproşuri, de a ne frământa şi sfâşia sufletul      spunând mereu că am greşit aceasta sau cealaltă. Să fii greşit, poate să existe doar acolo unde spui: „Eu nu mă întreb de ce exist aici. Eu nu mă minunez. Eu trebuie doar să am grijă să ajung într-o poziţie înaltă.” Atunci este cu totul altceva, atunci este fals. Atunci ai putea spune că ceva nu este în ordine. Sau dacă tu nu ai în tine un organ pentru astfel de întrebări. Atunci aş putea să te compătimesc. Dar daca ai această dorinţă în tine, vom afla că omul are în el ambele laturi.

            El nu trebuie să fie „rău” în sensul de a jigni sau lovi pe cineva, ci răul există în fiecare, oriunde mergem sau stăm. Aceasta se descrie în mod expresiv în tradiţia orală când se spune: „Să nu ucizi, dar iată că la orice pas ucizi fiinţe, iarbă, furnici sau altceva. Şi când culegi plante, ucizi; aşadar vezi că nu poţi altfel, aceasta este lumea ta.” Şi astfel, ni se explică: „Să nu spui niciodată ‚Eu nu am păcătuit’, căci există astfel de fiinţe pe care tu în mersul tău le zdrobeşti.” Tu poţi păşi chiar mai grosolan şi să zdrobeşti mult mai multe. Noi zâmbim când auzim despre cei din India, care de teamă să nu ucidă insectele, trimit înainte un servitor cu un evantai ca să le dea la o parte din drum. Eu am văzut aceasta cu ochii mei în India. În primul rând, servitorul zdrobeşte mai multe insecte când păşeşte înainte, apoi şi celălalt ucide plantele cu care se hrăneşte, aşadar provoacă şi el moarte. Aceasta înseamnă că nu există nici o ieşire, faptul că aceasta se întâmplă este un mister. Eu nu ştiu de unde vine aceasta, dar noi ar trebui să ne confruntăm cu misterul, pentru că şi aceasta este o latură din sensul vieţii. Nu am dreptul să spun: „Asta este” şi să o iau ca atare.

            Cele zece fecioare au candele cu untdelemn (ulei). Şi noi ştim că uleiul este în ebraică „Şemen”, cuvântul despre „opt”[2]. Aceasta indică că ceea ce luminează aici nu poate proveni decât din ziua a opta. Lumea nu poate fi luminată, explicată, desluşită decât din perspectiva celei de-a opta zi. „Şemen”, ulei şi opt este identic. Tu, ca şi un om ai gândi poate că uleiul se va consuma (prin ardere), aşa cum pe vremuri se foloseau lămpi pe bază de ulei sau petrol, care erau astfel construite ca să lumineze un anumit număr de ore, până la terminarea uleiului. Atunci tu poate crezi că uleiul a dispărut. Nu, ci acesta este semnul zilei a opta, căci în timp ce uleiul descreşte aici, el creşte pe partea cealaltă. Ziua a opta ne arată că în tărâmul nevăzut creşte acel trup care aici se arde. Aceasta este semnificaţia lumânărilor din biserici şi sinagogi. Despre lumânare se spune că reprezintă omul care arde (se consumă, se mistuie) aici dar ia fiinţă acolo. Să nu spui: „Ce păcat, s-a terminat!” Nu, el ia fiinţă acolo. De aceea şi obiceiul de a nu stinge o lumânare până nu se consumă singură. Trebuie să ardă în întregime pentru ca omul să fie dincolo în plinătate.

            Aceste fecioare au lumina zilei a opta şi ele ştiu că aceasta va fi importantă când va veni mirele. În Cântarea Cântărilor vine mirele, iar aici se spune: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare.” Atunci el este aici şi este nevoie de această lumină. Fecioarele se împodobesc, fiindcă ştiu că podoabele înseamnă a fi frumos pentru ziua a opta, pentru răscumpărare. De aceea se spune: „Viaţa ta să fie mereu frumoasă”, căci atunci când viaţa ta este frumoasă – şi din punct de vedere estetic – înseamnă că tu iei în serios ziua a opta. Tu eşti întotdeauna pregătit pentru a-l întâmpina pe mire. Aceasta înseamnă că locuinţa ta, îmbrăcămintea ta şi totul în jurul tău va fi frumos. Nu trebuie să spui: „Nu mă mai spăl, nu contează cum mă îmbrac, aceasta nu este important.” Nu, ci înseamnă că viaţa ta este în orice moment aşa, pentru că mirele este prezent, el este aici.

            Şi vedem un alt lucru care ni se comunică, anume că el este aici la miezul nopţii. Din nou cei mai „deştepţi” ar putea spune că „mai este timp destul, mai sunt câteva ore până atunci”, şi aceasta din nou este ceva „măsurabil”. Eu am descris în cartea mea că „miezul nopţii” este momentul prezent, acum. Înseamnă că eu stau în mijloc, între trecut şi viitor. Eu stau mereu în momentul când luna este plină, aceasta însemnând că manifestarea este deplină, căci noi suntem aici în mod vizibil. Când luna mai e în creştere, s-ar putea să nu fiu încă aici; şi când descreşte, iarăşi e altceva. Dar luna plină înseamnă acel moment care nu se poate calcula matematic, un zero, un moment care niciodată nu este definitiv, care vine şi trece, care nu poate fi niciodată măsurat. Eu nu îl pot determina, eu aş putea măsura o milionime de secundă, dar aceasta ar fi deja foarte mult timp. 

Acest „acum” este ca o muchie de cuţit, foarte ascuţită, nu se poate măsura. Aceasta reprezintă „miezul nopţii”. La miezul nopţii este şi „Paştele”, răscumpărarea. Miezul nopţii este momentul când mirele într-adevăr vine jos în lume şi este aici. Acesta este evenimentul decisiv care are întotdeauna loc la miezul nopţii. Se spune că: „Tu poate vei gândi că acum (prezentul) este singurul lucru. Dar tu vei trăi ceva foarte neobişnuit. Nu va continua aşa cum crezi tu, ci o altă dimensiune preia şi continuă mai departe.” Se spune că dacă luna plină ar deveni şi mai plină ar exploda. Forma ideală este cercul, respectiv sfera. Totul este sferic, rotunjit, chiar şi cel mai ascuţit unghi apare rotunjit sub microscop, pentru că nu există un zero absolut.

            Prin aceasta ni se transmite, că ceea ce este acum prezent, este „sfârşitul zilelor”, este „miezul nopţii”. Şi miezul nopţii este răscumpărarea. Dar de îndată ce spui că „Domnul întârzie, zăboveşte să vină”, cum s-a spus în capitolul anterior, atunci fecioarele devin somnoroase. În om există acea trăsătură, şi acel moment în viaţă, când fără să fie ameninţat sau influenţat, trăieşte astfel ca şi când Domnul „ar zăbovi”. Dar latura cealaltă va spune mereu: „Eu totuşi am untdelemnul pregătit, chiar şi în somn” – aceasta însemnând a trăi în lume şi în „beţia” lumii. Somnul sau oboseala se identifică mereu cu beţia. Nu e vorba aici doar de beţia sau intoxicaţia produsă de alcool, de droguri, ci şi de obsesia de a explica totul ştiinţific, de a descoperi sau de a avea mereu dreptate; toate acestea sunt „beţie”. Atunci omul devine somnoros, nu poate sta treaz decât în faţa celeilalte lumi. Când se dedică acestei lumi, se spune despre el că „doarme”. Dar, cum ştiţi, în limba ebraică „somn” este acelaşi lucru cu „a învăţa” sau „a se schimba”, cum am explicat aceasta în cartea despre Estera. Aceasta înseamnă că în om are loc altceva, dar oricum, el nu este treaz.

            La miezul nopţii are loc ceva foarte straniu, când totul pare altfel decât gândeam. Întreaga cauzalitate ajunge la un sfârşit. În carte Estera, Ahaşveroş, împăratul perşilor, a spus: „Eu sunt domnul legilor, al legilor naturii, aici toate îşi au ordinea lor.” După aceea a avut parte de o mare surpriză, căci tocmai la miezul nopţii nu putea să doarmă. Şi spune la miezul nopţii: „Dacă nu pot să dorm voi citi cronicile” (Est. 6:1). Şi dintr-odată vede că totul este diferit în Cuvânt. Atunci totul are loc în alt fel decât se aşteptau toţi, chiar şi Mardoheu. Totul este diferit. Egiptenii sunt convinşi că potrivit legilor naturii, ale calculelor, exodul copiilor lui Israel are loc în momentul cel mai catastrofal. Statuia lui Ra stă acolo, arătând că nimicirea este iminentă. Şi evreii au ieşit din Egipt. Egiptenii au gândit că îi vor birui oricum şi i-au lăsat să plece. Noi vedem de fiecare dată că în mod abrupt intervine o nouă dimensiune. Aceasta reprezintă mirele, care vine. Iar fecioarele care au ulei, asta vrea să spună că ele întotdeauna au avut în vedere, au „luat în calcul” o astfel de venire. În schimb celelalte, care nu au ulei, ele doar „au calculat”, adică şi-au făcut tot felul de „socoteli” că vor obţine uleiul de la cineva. Acele fecioare înţelepte, o latură a omului spune: „Da, el este aici, în orice moment”; în schimb o altă latură în om spune: „Va fi aşa, vom vedea la momentul respectiv, ne vom împrumuta sau vom cumpăra de la cineva...”

            Şi în tradiţia orală se relatează de asemenea despre acele fecioare care sunt acolo. Într-un mod puţin diferit, se spune: „Unde sunt fecioarele, cum se numesc ele?” Atunci se rostesc numele celor cinci degete ale mâini drepte, cele care au candelele aprinse, şi apoi numele celor cinci degete de la mâna stângă. De aceea, în tradiţia iudaică, mâna stângă este tratată altfel decât cea dreaptă. Aceasta vrea să spună: „Iată aceste cinci şi celelalte cinci. Să nu spui că în tine nu apar acestea. Ciudat, că şi la tine există aceasta, tu ai cinci degete la mâna stângă sau la piciorul stâng.” Înseamnă că în tine există ceva care „socoteşte” şi nu este pregătit. Apoi se spune că partea stângă nu este lăsată să intre. Care parte socoteşte? Acea latură a omului care vrea să socotească. Şi ce înseamnă a „socoti”? Socoteala este gândirea cauzalităţii, principiul cauzei şi efectului, a explica, a descrie. Este această latură „legalistă”, iar „legea” este cea care nu va fi lăsată înăuntru. Aceasta înseamnă că tu de acolo vei avea o altfel de lume. Acolo nu este decât ceea ce îţi dă libertatea.

            Nu înseamnă că cele cinci fecioare nechibzuite nu vor întra niciodată înăuntru, însă nu în felul acesta. Se spune că latura ta dreaptă este imediat acolo. Latura ta stângă va fi la judecată. Cele cinci fecioare nechibzuite nu sunt lăsate înăuntru. La această judecată li se explică ce a fost semnificaţia acestei cauzalităţi. Curtea de judecată lămureşte şi împreună cu lămuirirea aduce şi eliberare. Ce nu s-a putut explica niciodată până acum – căci explicaţiile nu merg mai departe, ele ajung într-un cerc vicios, fără ieşire – va fi atunci lămurit. Când se ridică întrebări care în tradiţia iudaică, în midraş nu pot fi lămurite, ajungem la un punct în care recunoaştem că nu există soluţionare. Atunci se spune că aceste întrebări vor rămâne fără răspuns până când va veni profetul Ilie şi le va desluşi. Aceasta înseamnă deci „judecata zilei celei mari” în care Ilie îl vesteşte pe Mesia (în ebr. „Unsul” de la ulei, opt). Atunci „judecata” va fi explicaţia. Judecata nu va fi „cu biciul”, ci ţi se va lămuri de ce lucrurile au fost cum au fost, de ce a existat suferinţa pe care tu nu ai putut-o explica niciodată. Cele cinci fecioare înţelepte nu au avut nevoie de lămuriri, ele aveau lumina din candelă, uleiul din ziua a opta. Acolo era deja lumină, ele erau pregătite, aşa cum şi noi avem de multe ori aceasta în noi înşine, când spunem: „Nu mă interesează explicaţia, eu mă bucur pur şi simplu, mă simt bine, am linişte, pace, totul este în ordine.” Şi se spune că această stare de bine este mâna dreaptă, acestea sunt fecioarele care spun că el este aici în orice moment, candelele lor ard, sunt împodobite, sunt în regulă.

            Astfel, noi vedem în om că această pildă, „Maşal” în ebraică, este ceva ce are controlul asupra omului: în felul acesta este omul. Nu spune niciodată: „Eu nu sunt o fecioară nechibzuită”. Jumătate din oameni sunt. O latură şi cealaltă latură. Dar latura stângă nu intră înăuntru, pentru că nu se poate intra înăuntru cu legea. Nu o „lege” în sensul de reguli şi reglementări, ci în sensul că trebuie să fie explicat, socotit. Se spune că Domnul este deja în faţa uşii şi cine „socoteşte” este deja greşit. Nici nu poţi socoti, El este aici mereu. Şi de aceea ar trebui să înţelegem că orice reproş pe care ni-l facem este o ipocrizie faţă de noi înşine. Ca şi când noi am fi mai buni şi am ştii mai bine. Eu numesc reproşul cea mai gravă ipocrizie, este o auto-înşelăciune. Nu fi un ipocrit faţă de tine prin a-ţi face reproşuri ci spune doar: „Aceasta pare să fie calea. Intervine aceasta şi cealaltă. Când apar oameni în viaţa mea care nu-mi plac, atunci există astfel de oameni. Eu nu înţeleg ce au făcut ei, dar odată mi se va explica, acolo la judecată, de ce au existat ei în viaţa mea, şi cât de perfect erau ei chiar la momentul potrivit în locul potrivit, cu toate că eu nu i-am putut suferi şi nu i-am putut uita.” Aceasta este deci partea „legii”, partea nechibzuită care nu va putea intra înăuntru.

Abel, Germania





[1] Ieremia 31:22  „Până când vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat.” Traducerea corectă este „femeia va încercui pe bărbat”
[2] Ebr. „Şemen” înseamnă untdelemn, grăsime, gras. Iar„Şmoneh” înseamnă opt, al optulea.

52 de comentarii:

  1. Da Lica nu mai scrie deloc a disparut?

    RăspundețiȘtergere
  2. Sta cumintel la pat cu ceaiul plin de vitamine si lamaie si va urmareste comentariile cand poate.
    Totusi m-am gandit ca nu mi-as pierde prea mult timp fiind acum un "ex-mesaj", dupa ce mai mult de jumatate din viata de pana acum mi-am pierdut-o fiind la mesaj. Ar fi culmea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fix, Dumnezeu a adus oameni care stiu ce scriu si stiu despre ce vorbesc. Pentru mine inainte un articol, doua, lunar, era ok.
      Numai bine ca exista platforma asta pentru ca ei sa ne poata transmite valorile si intelepciunea de la Dumnezeu pe care le-au acumulat in timp.
      Slava Domnului pentru tot.

      Ștergere
  3. "Fiinta umană nu este un lucru printre altele; lucrurile se determina unele pe altele, in timp ce omul se autodetermina.
    Ceea ce devine el - in limitele înzestrării sale si ale mediului in care se afla - este ceea ce a facut din sine însuși.

    In lagărele de concentrare, de pilda, in aceste laboratoare vii, in acest loc al încercărilor, am vazut si marturisim ca unii dintre tovarasii noștri s-au comportat asemeni porcilor, in vreme ce altii s-au purtat ca sfintii.

    Omul poarta in sine ambele potentialitati; pe care dintre acestea o actualizeaza depinde de deciziile sale, iar nu de condițiile in care se găsește." Victor Frankl

    RăspundețiȘtergere
  4. Ietzer hara, ietzer tov sau principiul care guverneaza traditia orala. Echilibristica si suspans intre viata si moarte. Spectacol de circ exuberant care mi-a istovit nervii si inima de copil. Am abandonat clovnii(rabini) si m-am apropiat de coheni(preoti) sa ma plictiseasca cu norme si reguli preotesti despre dobitoace, imbracaminte, ulcioare, furculite , etc.
    Ca sa vezi, am decoperit de exemplu ca un dobitoc pentru a fi considerat curat trebuie sa indeplineasca doua criterii de eligibilitate. Sa aibe copita despicata ( priveste exteriorul) si sa fie rumegator ( priveste interiorul). Imediat am realizat ca porcul este avantajat fata de magar. Avand copita despicata trece fara probleme de primul filtru in timp ce magarul este din start descalificat.
    Mi-a parut rau pentru magarus.
    Umil, oferindu-si spinarea pentru a cara poveri se considera responsabil pentru esecul intrarii triumfale in Ierusalim din duminica floriilor. Daca in locul meu era un Cal cu eleganta si tinuta?!?. Asa, discursul meu jalnic, aspectul caraghios si copita de cal, cu toate ca au fost acoperite partial de strigatele de bucurie ale multimii, de hainele puse pe spinarea mea si de ramurile de finic de la picioare nu au trecut neobservate de porc, eternul meu rival.
    Acesta scarpinat de satana si cu galeata de malai din fata a stabatut lumea cu copita lui despicata guitand si mereu preocupat sa scormoneasca ceva fara sa priveasca lumea in ochi m-a facut de ras in ochii lumii.
    Rumegatura de Magar zise Cohenul.
    E drept ca n-ai copita despicata dar sa nu uiti la nastere ai fost rascumparat de jerfa unui miel. Intai nascut al magaritei esti eligibil pentru viata, doar si numai prin jertfa mielului.
    Esecul nu era esec. Porcii nu stiu.
    Dar unde sunt? Cu totii au pierit in mare condusi fiind de diavoli. Alesi au fost de ei sa le plineasca voia.
    Inconjurat de miei Magarul si AZI isi duce veacul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi care are fi morala din această fabulă?

      Ștergere
    2. Cred ca nici el nu stie.:)

      Oricum lasand gluma la o parte,este evident ca branhamismul este o secta obosita care tine cu disperare de afirmatiile unui om de acum 50 de ani.

      Doar cel ce traieste in fiecare zi cu D-zeu si traieste cuvintele lui Isus,acest om traieste in prezent!.Si in fiecare zi este pentru el un nou inceput. Isi zideste casa pe stanca,nu pe nisipuri miscatoare.Ramane pe cuvintele Domnului Isus si nu tine apararea unui om si a experientelor lui foarte subiective,sa nu spun inflorite.

      Ștergere
  5. Daca cel care a facut aceste prelegeri, ar fi fost evreu, ar fi stiut cu siguranta ca in traditia evreiasca cele 10 fecioare sunt echivalentul a unor domnisoare de onoare la noi in Europa, si nu au nici o legatura cu mireasa!
    In Biblie (traducerea Franceza ) la textul din Matei 25 :1 este pus numarul 1( Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui1).
    La explicatii se spune asa: 1- " traducerea ar trebuii sa fie: in întâmpinarea mirelui si al miresei"

    Cu o simpla cautare pe internet in limba engleza sau franceza , ati putea vedea cum se organiza o nunta in timpul D-lui Isus!


    http://www.jewishencyclopedia.com/articles/14812-wedding
    Wedding-Feast.
    The garlanding of the bridal pair, a custom of Biblical origin that was carried to an extreme of extravagance, ceased with the destruction of the Temple; yet the myrtle-wreath of the bride has been retained. Even in New Testament times young girls with torches escorted the pair (Matt. xxv.); in Arabia a pole to the top of which a light has been fastened in carried at the head of the procession. In Bagdad the groom is accompanied to the house of the bride by poor people carrying lamps, and he distributes for this service coins among them.

    tradus:
    Chiar și în vremurile Noului Testament fete tinere cu torțe, escortau perechea (Matei XXV.),

    http://www.regard.eu.org/Livres.6/Palestine.au.temps.de.JC/16.html
    « Ses parents lui donnent leur bénédiction . Elle sortait de chez son père parfumée, parée, avec une couronne sur la tête . Elle était entourée de ses amies qui lui faisaient cortège et agitaient au-dessus de sa tête de longues branches de myrte. Chacune de ces jeunes filles avait une lampe, qu'elle avait apportée. Cette lampe était formée d'un bâton de bois, terminé par un petit vase ou une sorte de plateau dans lequel il y avait une mèche avec de l'huile et de la poix. L'Evangile parle de « dix vierges ; » il y en avait parfois bien davantage, mais rarement moins. »

    tradus:
    Părinții ei, o binecuvânteaza. Ea pleca cu tatăl ei, parfumata, împodobita cu o coroană pe cap . Ea era înconjurata de prietenele ei, care urmau o procesiune și fluturau deasupra capului lor ramuri lungi de mirt. Fiecare dintre aceste fete aveau o lampă, pe care si le aduceau fiecare. Această lampă era făcută dintr-un băț de lemn, care se încheie într-un vas mic sau un platou unde era un pic de ulei și smoală. Evanghelia ne vorbește despre cele "zece fecioare", uneori erau zece , uneori mai multe. dar rareori mai puține.

    Nu cred ca un evreu, ar concepe sa faca nunta cu zece femei in acelasi timp, cred ca nici unde pe pamant, asa ceva nu e de conceput !(Chiar in tarile unde poligamia este permisa nu o sa vedeti o nunta cu doua, trei, zece femei in acelasi timp, ci pe rand, ceea ce inseamna ca cu fiecare femeie in parte face o alta nunta)
    Nu gasim niciunde in biblie ca Isus s-ar fi referit la mireasa la plural (5, 10,20) ci intodeauna cand este vorba de mireasa , numarul este intodeauna 1.
    Ar fi multe de spus dar nu vreau sa intru prea mult in detalii, doar in cazul in care cineva e interesat.

    RăspundețiȘtergere
  6. Complectare:
    - Psalmii 45:9 Printre preaiubitele tale sunt fete de împăraţi; împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
    -Isaia 62:5 Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.
    -Ioel 2:16 Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii şi chiar pruncii de la ţâţă! Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din odaia ei!
    -Apocalipsa 21:9 Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”
    -Apocalipsa 22:17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!
    Deci toate textele Biblice ne arata clar ca este o singura mireasa.

    In descrierea unei nunti evreiesti o sa gasiti aceste elemente:
    - Ea pleca de la tatăl ei parfumata , împodobita cu o coroană pe cap.Ea era înconjurata de prietenele ei , care formau cortegiu și fluturat deasupra capului ramuri lungi de finic.Fiecare dintre aceste fete aveau o lampă , care o aduceau ele . Această lampă era făcută dintr-un băț de lemn , care se încheie într-un vas mic sau un platou de unde existata un fitil cu ulei și smoala.
    - În cele din urmă a venit sărbătoarea de nuntă . Se imparteau pentru fiecare oaspete o " haină de nuntă ", cind intra la masa .

    Deci si cele zece fecioare cand intra la masa vor primi o haina alba. Deci distingem doua tipuri aici, "mireasa care e tot timpul cu mirele" si "cei invitati la nunta care au primit o haina alba, canta, aduc laude si marire mielului,au ramuri de finici in maini...."

    Categoria celor cu haine albe
    -Ap 6:10-11 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
    Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.
    -AP 7:9-10 După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

    O alta categorie care urmeaza pe miel oriunde merge El !
    -AP 14:1,4,5 Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.
    4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
    5 Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

    Intrebare: de ce se prezinta Domnul pe munte cu cei 144000 si nu cu biserica? De ce vrea Domnul sa fie vazut de toata lumea pe munte impreuna cu evreii si nu cu neamurile?

    Raspuns:
    -Isaia 54 :5 căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El Se numeşte Dumnezeul întregului pământ,

    -Osea 2 :16 În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: „Bărbatul meu!”, şi nu-Mi vei mai zice: „Stăpânul meu!”

    Astept parerea voastra!

    RăspundețiȘtergere
  7. Complectare:

    Asa se mai potriveste aceste versete:
    -Matei 9:15 Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.
    -Marcu 2:19 Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.
    -Luca 5:34 El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei?
    -Luca 12:36 Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragă Adi

    Prelegerea chiar este ţinută de un evreu, care ştia foarte bine despre obiceiurile poporului său, precum nunta, pe care a descris-o în alte locuri. Eu doar am tradus textul după nişte înregistrări audio:
    http://weinreb-tonarchiv.de/Das-Matthaeus-Evangelium

    Aici este o pildă despre „Împărăţia cerurilor”. Este o comparaţie mai degrabă cu lumea spirituală („cerurile”) decât cu anumite tradiţii sau obiceiuri pământeşti. Este o lume a „poveştilor”, nu încerca să o transpui în lumea fizică de aici. Când cineva aude o poveste despre lupul care vorbeşte cu scufiţa roşie sau că a mâncat-o pe bunicuţa, nimeni nu se întreabă cum vorbeşte lupul şi cum a supravieţuit bunicuţa. Cel puţin copiii nu îşi pun întrebări, nu caută o „explicaţie”, nu trebuie să corespundă cu lumea fizică. Atunci ar trebui să ne întrebăm de asemenea cum a vorbit măgăriţa lui Balaam sau cum a supravieţuit Iona în burta peştelui? Îţi dai seama că orice încercare de a o explica ar fi nebunie curată. Noi trebuie să fim ca şi copiii, să nu încercăm să analizăm, să explicăm, să măsurăm lumea spirituală cu unităţi de măsură pământeşti.

    Acum în textul acesta se spune ce citim în el, nici mai mult nici mai puţin. M-am uitat şi în greacă nu scrie că fecioarele aşteaptă pe mirele împreună cu mireasa. Poate în alte versiuni, dar nu în textul canonic după care se traduc bibliile. Aici nici măcar nu apare o mireasă, şi nici o nuntă, este vorba doar de nişte fecioare, candele, pregătiri, finalul ar fi o intrare într-o odaie de nuntă, dar despre aceea nu se mai spune nimic.

    Ideea nu era că fecioarele sunt Mireasa (oricum acesta este un termen metaforic, în cer nu va exista nici una nici zece femei cu rochii de mireasă care se căsătoresc cu un bărbat îmbrăcat elegant în mire). Ideea e că aceste „fecioare” reprezintă aspecte, faze din universul omenesc. Unele sunt pozitive, altele sunt negative. Aşa cum sunt comparate în altă parte cu cele 10 degete. Tu poţi să spui că degetele tale sunt altceva, diferit de tine? Tu eşti totul, şi degetele sunt nişte aspecte, nişte manifestări ale universului tău. Când tu te căsătoreşti, şi degetele tale sunt automat căsătorite.

    Cum am spus, este vorba de o pildă despre „Împărăţia cerurilor”. Care cer? Nu un imperiu intergalactic, extraterestru, ci noi suntem împărăţia cerurilor. Atunci, aceste pilde în mod special, şi toată Biblia în general este o descriere a ceea ce suntem noi. Tu te căsătoreşti cu Isus, dar în tine sunt anumite aspecte care nu vor intra acolo (LUPTA DUHULUI CU FIREA PĂMÂNTEASCĂ)

    Vă rog deci pe toţi să faceţi puţină diferenţă între lumea de AICI şi cea din BIBLIE. AICI eu când mă căsătoresc, pot avea 10 domnişoare de onoare, pot avea robi mai mult sau mai puţini credincioşi, pot avea animale de jertfă sau de lucru, am un univers al meu. Când se vorbeşte în Biblie de aceste lucruri, atunci acestea sunt straturi diferite, nivele, aspecte ale personalităţii umane. În Biblie nu există decât Dumnezeu şi eu (omul). De aceea tot avertizez să nu transpunem aşa-zisele categorii din Biblie în categorii de oameni. Asta era ideea, să arăt că cele cinci fecioare înţelepte NU SUNT MIREASA (lui Branham sau a oricui) şi celelalte cinci fecioare neînţelepte NU sunt alte categorii de oameni (mai altfel sau mai puţin credicioşi).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. CONTINUARE...

      Nu te lăsa indus în eroare nici de numărul 144.000. Nu reprezintă Israelul natural, etnia evreilor din universul fizic. Sigur există un Israel şi a existat mereu, dar într-un alt nivel, Biblia vorbeşte despre o latură anume în om, care se numeşte „Israel”, în orice OM. Acestei laturi se opun cele „70 de popoare”, care în lumea aceasta sigur există, chiar mai mult de 70. În limbaj biblic, este vorba şi de alte straturi sau laturi în om, care se opun laturii numită „Israel”.

      Şi despre orice fel de Israel ar fi vorba, nu înseamnă că în lumea naturală sunt 144.000 de persoane fizice (cei super-aleşi). În limbaj Biblic, „OM” = „ADAM” se scrie cu cifrele 1-4-40. Aşadar cei „144.000” nu sunt altceva decât un fel de a spune că „OMENIREA”, „UMANITATEA” va fi acolo cu Domnul. Câţi vor fi în mod fizic, numai Domnul ştie...

      ABEL

      Ștergere
    2. Abel nu stiu ce sa spun, sincer ma pui pe ganduri, ma asteptam la mai mult din partea ta, dar vad ca numerologia te-a cam dat peste cap!
      Daca spui ca :"Este o lume a „poveştilor”, nu încerca să o transpui în lumea fizică de aici.
      Atunci ar trebui să ne întrebăm de asemenea cum a vorbit măgăriţa lui Balaam sau cum a supravieţuit Iona în burta peştelui? Îţi dai seama că orice încercare de a o explica ar fi nebunie curată. "

      Daca imi spui ca lucrurile nu s-au intamplat cum sunt ele scrise in biblie ,iti spun sincer ca m-ai dezamagit de tot!

      "Sigur există un Israel şi a existat mereu, dar într-un alt nivel, Biblia vorbeşte despre o latură anume în om, care se numeşte „Israel”, în orice OM." ?????

      Despre ce vorbim,hai sa fim seriosi !
      Sincer nu vreau sa te superi pe mine, dar nu pot accepta asta !!

      Ștergere
    3. Matei 13:3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să samene.
      Matei 13:24 Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
      Matei 13:31 Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.
      Matei 13:33 Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.
      Matei 13:44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină
      Matei 13:45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
      Matei 13:47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.

      Poţi tu să spui, că aceste lucruri există aici pe pământ EXACT în felul cum sunt văzute/povestite în Biblie? Toate acestea, ca şi robii, fecioarele, sunt pilde adică „vorbe cu tâlc” (Ezec. 17:2). Sunt imagini, reprezentări ale altei realităţi în lumea noastră. De ce trebuie atunci să analizăm de exemplu în cel mai mic detaliu nunta fizică şi obiceiurile pământeşti ca să tragem apoi concluzii în tărâmul spiritual? Ce rost ar avea dacă am scrie cărţi întregi despre pescuit sau coacerea pâinii să zicem? Nu din cunoştinţele despre lumea aceasta vom înţelege pe cea veşnică...

      Dacă ai o imagine reală şi o umbră proiectată pe un ecran, ce îţi foloseşte să măsori umbra, parcă poţi să ştii cum arată originalul? Nici măcar unităţile de măsură nu se potrivesc. Pune un par de un metru în pământ şi observă-i umbra pe pământ. În fiecare ora sau minut, lungimea umbrei PE PĂMÂNT va fi alta decât cea reală, în funcţie de poziţia soarelui de pe cer, care creează umbra. Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu aceste lucruri şi nu invers. Nu proiectăm imagini din lumea aceasta ca să înţelegem cealaltă.

      Dar aşa cum există parul adevărat deasupra pământului, aşa există o dimensiune lăuntrică, spirituală, necunoscută, care nu se poate „explica” raţional, sau demonstra ştiinţific. De ACOLO se proiectează „umbrele” cu fecioare, năvod, semănător, aluat, etc. În acea lume chiar există fecioare, semănător, rob, împărat, făpturi vii, cai, orice a fost văzut cu ochi spirituali de cineva în Biblie. Că veni vorba de fr. Matanie, a arătat odată un film cu o reflexie într-o sticlă şi zicea că acela e „calul galben” ce călărea acum 2 ani la revoluţia din Egipt. Nu există aşa ceva în lumea reală, calul galben există cu siguranţă, dar ÎN VEDENIE, în pildă, în „poveste”. Am pus cuvântul în ghilimele pentru că „se povesteşte” despre lucruri ce EXISTĂ REAL în tărâm spiritual, dar se manifestă într-o umbră, în altă formă aici material, pe pământ. Şi aici există cal, împărat, rob sau fecioară, dar dacă cineva ar umbla aici pe un cal galben, acela nu ar fi călăreţul din „poveste” adică vedenie, adică cealaltă lume/realitate!

      Ștergere
    4. continuare...

      Aşa cum oricine ştie să facă diferenţa între o poveste sau fabulă omenească şi nu merge imediat să analizeze cadrul istoric în care a avut loc, să o dovedească ştiinţific, tot aşa e şi cu pildele acestea. Nu spun că sunt poveşti, dar spun că limbajul e la fel, sunt imagini, vedenii, sunt lucruri REALE care există într-un alt tărâm exact în acea formă, dar în lumea noastră ne reprezintă pe noi, personalitatea noastră, atribute pozitive sau negative, cele mai multe din ele sunt dincolo de dimensiunea noastră conştientă.

      Unele din ele sunt explicate chiar de Domnul Isus, altele le putem deduce chiar noi, fiecare în felul lui, subiectiv. La ce ar folosi să ştim totul despre „negustorie” de exemplu ca să SIMŢIM BUCURIA pe care o are atunci când a găsit un „mărgăritar de mare preţ”. Deci de fiecare dată când la noi intervine bucuria mântuirii de exemplu, acea pildă se împlineşte în noi. Dar se împlineşte şi pilda cu omul care găseşte o „comoară ascunsă în ţarină”. Chiar dacă aş găsi vreodată o comoară pe undeva sau aş câştiga la lotto, acea bucurie fizică nu ar fi aceeaşi cu cea din celălalt tărâm...

      Nu spun că Biblia este poveste, dar chiar şi într-o poveste, orice copil se bucură, când bunica este eliberată şi răul este în final nimicit. Haideţi să fim „copii” pentru că Isus a spus „lăsaţi copilaşii să vină la mine” şi să luăm aceste pilde ca atare, să nu le „studiem” pe dinafară, la suprafaţă, să nu fim atât de „pământeşti” şi mai ales să nu le aplicăm la X şi la Y, ci să ne bucurăm ca şi un copil de ce ni se spune în ele despre Dumnezeu şi despre noi.

      ABEL

      Ștergere
    5. Referitor la numerologie, pot să te liniştesc, chiar dacă voi aminti pe-aici sau pe dincolo anumite lucruri, nu le voi aplica decât acolo unde există, în Cuvânt. Biblia e plină de „numerologie”, nu doar Vechiul, ci şi Noul Testament.

      Ștergere
    6. Exemplele care le-ai dat acum e adevarat ca sunt pilde, dar ce ai spus inainte despre "cum a vorbit măgăriţa lui Balaam sau cum a supravieţuit Iona în burta peştelui?"nu a fost nici o poveste acolo, ci un fapt real.
      Spui :"Haideţi să fim „copii” pentru că Isus a spus „lăsaţi copilaşii să vină la mine” şi să luăm aceste pilde ca atare, să nu le „studiem” pe dinafară, la suprafaţă, să nu fim atât de „pământeşti” şi mai ales să nu le aplicăm la X şi la Y, ci să ne bucurăm ca şi un copil de ce ni se spune în ele despre Dumnezeu şi despre noi." - pai atunci de ce trebuie sa aplicam numerologia la toate lucrurile din biblie ,ce ne ajuta pe noi numerologia? 3,7,17,10,100,1000 si ce pe mine unul chiar nu ma intereseaza numerologia, eu vad cuvantul putin diferit, imi pare rau !

      Ștergere
  9. Citez:
    1-"Cele zece fecioare au candele cu untdelemn (ulei). Şi noi ştim că uleiul este în ebraică „Şemen”, cuvântul despre „opt”[2]. Aceasta indică că ceea ce luminează aici nu poate proveni decât din ziua a opta. Lumea nu poate fi luminată, explicată, desluşită decât din perspectiva celei de-a opta zi. „Şemen”, ulei şi opt este identic."
    - "Aceste fecioare au lumina zilei a opta şi ele ştiu că aceasta va fi importantă când va veni mirele. În Cântarea Cântărilor vine mirele, iar aici se spune: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare.” Atunci el este aici şi este nevoie de această lumină. Fecioarele se împodobesc, fiindcă ştiu că podoabele înseamnă a fi frumos pentru ziua a opta, pentru răscumpărare."

    Spune-mi si mie de unde ai luat ziua a opta pentru ca eu am citit doar despre ziua a "saptea" ca zi de odihna si nu cred ca mai urmeaza o alta zi!
    Apoi lumina a fost creata in prima zi, nu in a opta !

    2-"Noi spunem de exemplu că Dumnezeu a creat lumea prin cele „Zece Cuvinte Creatoare” (În Geneza 1 este scris de zece ori „Dumnezeu a zis”)."
    GRESIT!

    Genesa cap 1

    Cuvinte de creatie:
    1- "Dumnezeu a zis": „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
    2- "Dumnezeu a zis": „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”
    3- "Dumnezeu a zis": „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.
    4- "Apoi Dumnezeu a zis": „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.
    5- "Dumnezeu a zis": „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
    6- "Dumnezeu a zis": „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”
    7- "Dumnezeu a zis": „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost.
    8- "Apoi Dumnezeu a zis": „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră;


    Invatatura ,nu creatie :
    - "Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis": „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”
    - Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis": „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
    -"Şi Dumnezeu a zis": „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.

    Daca luam toate cuvintele "Dumnezeu a zis" ,sunt 11.
    Daca luam "Zece Cuvinte Creatoare" sunt doar 8.

    RăspundețiȘtergere
  10. Metodologia lui Abel este corecta in domeniul pildelor. Intradevar cand spunem ca imparatia cerurilor "se aseamana" , acest "se aseamana" ne introduce intr-o "poveste" care se explica prin ea insasi. Pescarilor li se vb pe limba lor, negustorilor, taranilor, fetelor de maritat de asemenea. In toate "povestile" insa despre acelasi lucru.
    A imprumuta elemente din alta poveste sau din realitate inseamna a compromite sensul ei. Chiar si decorul folosit in poveste uneori n-are nicio importanta determinanta . Cu atat mai mult daca se incearca imbogatirea lui nejustificata. Se complica doar inutil lucrurile.
    Tema principala a pildei nu este nici strigatul de la miezul noptii(tine de decor), nici numarul fecioarelor sau daca sunt din orient, america, romance, branhamiste, baptiste etc ci indeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate necesare intrarii in Odaia de Nunta.
    Se poate inchipui o poveste si cu prostul care a pierdut avionul cu biletu-n mana . Mi-am uitat pasaportul acasa. Nu imi imprumutati un pic pasaportul dumneavoastra? Fraiere dute la serviciul de pasapoarte si ti-l elibereaza si tie ca esti om ca noi nu vita !
    A spune ca uleiul din candela e ba una ba alta ca vanzatorii de untdelemn sunt nu stiu mai cine inseamna a compromite " povestea".
    Aici e fizica cuantica. Principiul de nedeterminare a lui Heisenberg se cheama.
    Cat despre cei 144 de mii de pe muntele sionului nu e poveste. Am fost si eu pe muntele sionului acum o luna, chiar exista nu-i poveste.
    Sunt criterii de eligibilitate necesare intrarii in imparatia cerurilor si pentru noi Viorel, Marcel, Lica, Abel si Petrica? Da.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Viorelee unde ai fost pe muntele Sionului frate? Acest munte nici nu exista.Va exista in viitor.Cel putin asa scrie in Biblie pe undeva prin Isaia: ""....muntele Sionului va fi cel mai maret munte.."". Deci la viitor ,cand revine Hristos. Dar nu exista in prezent.

      Criteriul de eligibilitate este sa ai undelemn in candela...sa ai roadele Duhului,viata lui Isus in tine.Vorba Ap Pavel :""duceti mantuirea pana la capat,altfel degeaba ati crezut"". Este un proces spiritual unde arhetipul este Hristos. Este varful piramdei::Dragostea de frati,iubirea de oameni"".

      Dar scrie clar Petru,ca si Pavel: ""dati toate silintele sa uniti..."". Omul este co-lucrator cu D-zeu.Nu doar D-zeu face sii omul doar sta si asteapta,cum se invata in branhamism,frankism,unde se asteapta o ploaie tarzie. Dar nici nu este prin puterile omenesti sau puterile mintii.

      Ștergere
    2. Sa nu iti inchipui ca la vreo bisericuta din africa, romania sau india numita pompos Muntele Sionului, nici in "povestea" din cantare ci la ierusalim acolo unde se afla mormantul regelui David. Repet chiar exista.
      Referitor la untdelemn in candela , n-am nevoie ca nu sunt fata de maritat dupa cum nici de solzi si aripioare n-am nevoie ca nu sunt peste de mancat.
      Pentru noi oamenii sunt alte criterii de eligibilitate pentru a intra in imparatia cerurilor care nu ESTE nici odaia de nunta nici tigaia pescarului ci doar este 'asemuita cu".
      Tanarul bogat a indeplinit aproape toate criteriile, un singur lucru ii mai lipsea si credema nu era vasul plin cu untdelemn.

      Ștergere
    3. Există un "munte sion" dincolo dar şi unul în lumea aceasta, şi cred că viorel a fost acolo.
      http://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Zion

      Ok, ce-i drept, un deluşor acolo, de vreo 765 m, dar mai are încă potenţial de creştere pe viitor, cine ştie?

      ABEL

      Ștergere
    4. Urmarea lui Hristos este tot viata Duhului in inima omului.Este doar o descriere din alta perspectiva.

      Untdelemnul este Duhul Sfant.Isus ne spune sa cerem Tatalui Duhul Sfant si El ne va da.Evident nu e vorba de o staruinta penticostala aici.Dar uite ca Isus ne spune ca daca cerem Duhul Sfant El ne va fi dat.

      Ștergere
    5. Nu neg că untdelemnul nu reprezintă Duhul Sfânt, dar este şi adevărat că din punct de vedere etimologic, cuvântul "UNTDELEMN", cuvântul "OPT" şi cuvântul "CER" sunt foarte apropiate. Urmează o să explic mai în detaliu că ceea ce am afirmat aici se regăseşte şi în Biblie...

      Ștergere
    6. Viorel este cam ironic.Am observat ca nu raspunde concret la nici o discutie.Doar o da in sarcasm.Probabil a intrat aici si vorbeste aiurea adica la misto.Este un branhamist defapt.Asta e noua voastra modalitate de a sabota o dezbatere,un blog? Intrati si tratati orice discutie cu sarcasm si ironie...?

      In raport fata de Hristos esti o femeie ,o mireasa!.

      In raport cu Tatal Ceresc esti un fiu!.

      In raport cu Invatatorul esti un ucenic care ia cina cu El in inima lui.(Apoc.).

      In privinta untdelemnului,eu cred ca este un simbol inspre Duhul Sfant fiindca Iacov vorbeste de Ungerea cu undetelemn pentru vindecarea bolilor.

      Simbolurile Duhului sunt :

      1)untdelemn-Evrei 1:9

      2)apa-Ioan 7:38-39

      3)vant-Ioan 3:8;Fapte 2:2

      4)un porumbel-Matei 3:16

      5)o pecete-Efeseni 1:13; 4:30

      6)o arvuna sau garantie-Efeseni 1:14

      Ștergere
    7. Da. Vânt şi Duh chiar e acelaşi cuvânt, mulţumesc că mi-ai adus aminte.

      + în raport cu "Păstorul" eşti o "oaie" (nu "păstorul" de la adunare :))
      + În raport cu "Împăratul" eşti un "rob"
      + etc, etc

      Ștergere
  11. Of, Adi, tu acum îmi dai de lucru când vroiam să scriu despre altele... Dar slavă Domnului, prin aceasta am descoperit lucruri noi, minunate...

    1) „Cele zece cuvinte creatoare”: Poate era mai bine dacă le traduceam prin „Cuvinte ALE Creaţiei”, ca să nu faci diferenţă între cuvinte „creatoare” şi cuvinte de „învăţătură”... Recunosc că nu sunt un traducător profesionist şi e destul de dificil să traduci ceva din limba germană...

    Totuşi, aceasta noţiune, idee nu vine de la mine, ci este cunoscută de evrei de tot atât de multă vreme cât sunt cunoscute şi „Cele zece Porunci”. Ei au numărat acestea şi numărătoarea lor este diferită de a noastră pentru că ei merg pe textul original nu pe traduceri.

    În ebraică, cele „Zece cuvinte ALE creaţiei” care sunt numărate sunt de tipul: „VA Y 'OMER ELOHIM” adică tradus „ŞI [EL] A ZIS DUMNEZEU”. Acel „Y” este pe post de „EL” şi este modul indicativ.

    În versetul 22 există o diferenţă foarte subtilă de nuanţă, pentru că nu spune „Şi Dumnezeu (El) a zis” ci „Şi Dumnezeu (El) i-a binecuvântat ZICÂND”. În original „VA Y 'VAR ECHOTAM ELOHIM L'EMOR” Acolo acel „Y” este pus în dreptul lui „VAR” („a binecuvântat”) iar în dreptul lui „EMOR” („a zis”) e pus „L” ceea ce automat plasează verbul la alt mod (gerunziu în loc de indicativ).

    Deci singura diferenţă este un „L” în loc de „Y”, care poate trece neobservat în traduceri, dar „NU POATE TRECE” după cum a spus Domnul Isus (căci Y = Yud = Yota = iotă).

    Tu în principiu ai dreptate, când spui că în total sunt 11 „ziceri” sau „cuvinte ale creaţiei”. Dar aici nu e vorba de o precizie matematică ci că sunt ZECE, o DECADĂ.

    Dacă ne uităm la cele „Zece Cuvinte (Porunci)” din Exodul 20, de când ne-am născut ştim că sunt ZECE. Dacă numărăm iarăşi „matematic” poate ne iasă 11 sau 12 sau 9? Depinde cum le grupăm. Catolicii au un set de porunci pe când protestanţii şi evreii au alt set, altă numărătoare, dar în total sunt ZECE. Şi acolo sunt mai multe „ziceri”, sau dacă ai număra ce „SĂ NU” şi ce „SĂ” faci, îţi iasă mai mult de 10.

    Şi până la urmă, nici cele „12 seminţii” nu sunt EXACT 12, ci 13, dacă e să o luăm „matematic”. Ca să „iasă” 12 se omite ba una, ba cealaltă, cred că sunt în total vreo 3 feluri de enumerări diferite în Biblie!

    Înţelegi ideea? Cum bine a remarcat Viorel, aici intervine principiul nedeterminării formulat de Heisenberg. Cu cât încerci să stabileşti mai exact poziţia şi impulsul unui sistem, cu atât „incertitudinea” devine mai mare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. continuare...

      Totuşi, la nivel „atomic” (cuantic) există ÎN BIBLIE o corelaţie între cele „Zece cuvinte ale creaţiei” şi „Cele zece Porunci” pe care nu degeaba au remarcat-o evreii de mii de ani.

      Numărul total de litere EBRAICE ale celor 10 (sau 11) „ziceri” din Geneza 1, deci tot ce a spus Elohim, ce este scris în ghilimele este de 620.

      Numărul total de litere ebraice ale celor 10 „Porunci” din Exod 20 este TOT 620. Mai mult decât atât, în aceste 10 Porunci apare litera Y (YUD = iotă) de exact 62 de ori. Valoarea lui Y este 10 astfel că valoarea totală a celor 62 de Y în cele zece porunci este 620.

      Că la unii le place sau nu „numerologia” nu îl interesează pe Dumnezeu care a zis Cuvintele pe care le-a zis (în două locuri acelaşi număr!). Tot aşa nici mie nu îmi place chimia sau fizica cuantică, totuşi acestea există.

      Poate că unii din voi ştiţi deja că 620 este valoarea numerică a cuvântului „KETER” (Coroană) care în aşa-zisul „arbore sefirotic” (al Kabbalei) este nivelul cel mai de sus, este Coroana lui Dumnezeu, originea de unde provine totul. „Keter” este unitatea din care se creează mai apoi dualitatea şi celelalte „sefire” (părţi ale arborelui). Cele 10 cuvinte creatoare, fără acea excepţie amintită mai sus au 585 de litere (am verificat personal asta) iar 585 este valoarea cuvântului „Sefira”. Ultima „sefira” din „arborele sefirotic” se numeşte „Malchut” (Împărăţia) şi reprezintă lumea aceasta materială. Această lume este ceea ce trebuie să primească „Coroana” divină, este unirea finală şi definitivă între Dumnezeu şi omenire.

      Aceasta este descrisă în Biblie în felul următor:

      Estera 2:16 Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş, în casa împărătească, în luna ZECEA, adică luna Tebet, în al ŞAPTELEA an al domniei lui.
      (Aici iarăşi apare acel „mistic” 17 = 10+7, nu e o dată istorică nici ceva branhamist în toată povestea)

      Estera 2:17 Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus CUNUNA ÎMPĂRĂTEASCĂ pe cap, şi a făcut-o împărăteasă în locul Vastii.
      (în ebraică „KETER MALKUT” = „COROANA ÎMPĂRĂŢIEI”)

      Lăsând la o parte toată ebraistica, numerologia şi kabbala, acelaşi lucru se spune şi în altă parte, într-o formă mai uşor acceesibilă şi este ceea ce pentru noi trebuie să devină un prilej de bucurie:

      Isaia 61:10 Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o CUNUNĂ ÎMPĂRĂTEASCĂ, şi ca o mireasă, împodobită cu sculele ei.

      Ștergere
    2. Imi place cum suna: " Ultima „sefira” din „arborele sefirotic” se numeşte „Malchut” (Împărăţia) şi reprezintă lumea aceasta materială. Această lume este ceea ce trebuie să primească „Coroana” divină, este unirea finală şi definitivă între Dumnezeu şi omenire."

      Este sarcina Bisericii sa faca asta? Sau sunt pe o pista gresita?

      Ștergere
    3. Biserica, Mireasa, Evreii dar şi universul creat în general va primi „Coroana împărătească”. (Am mare grijă să nu vorbesc ca Billy Graham ca să nu mă creadă cineva Mason :) :)

      Acum serios, Biblia doar spune în Romani 8:19 că întreaga CREAŢIE aşteaptă, tânjeşte după manifestarea FIILOR LUI DUMNEZEU. Şi în versetul 21 spune că această CREAŢIE (nu "fire" cum e tradus) va fi ELIBERATĂ din robia stricăciunii CĂTRE libertatea glorioasă a FIILOR LUI DUMNEZEU (traduc din original, cine aveţi programul „The Table” daţi acolo pe Bible, nu pe Message şi verificaţi).

      Cine sunt FIII LUI DUMNEZEU? (Acum Adi să nu citească pasajul acesta :)
      În Ioan 21, deci DUPĂ învierea lui Isus (în ziua a opta, a veşniciei) ucenicii împreună cu Isus au prins PEŞTI. Exact 153 la număr. Sory, asta spune Biblia, nu pot să trec pe lângă ei şi să mă fac că nu-mi pasă. Expresia „FIII LUI DUMNEZEU” are în EBRAICĂ valoarea 153. Pentru precizare: Acest număr este şi al 17-lea număr „triangular” adică suma numerelor de la 1 la 17. (Repet, toată Biblia este bazată pe 17, număraţi voi singuri „faptele firii pământeşti” din Galateni să vă convingeţi, sau atributele dragostei din Corinteni...)

      Viorele, vezi cum te-am pescuit şi pe tine, chiar dacă nu ai solzi? :) Am văzut mai sus că „Iosua ben Nun” înseamnă „Iosua fiul lui 50” sau „fiul lui peşte” (iertaţi-mi expresia). „Peştii” scoşi din apă, în ziua a opta (mă rog, a 50-a, după Înviere) sunt manifestarea FIILOR LUI DUMNEZEU din Romani 8. Şi sunt sigur mai multi de 153! ;)

      Să revenim la „arborele sefirotic”. Am uitat să scriu mai devreme că acela se compune din 10 „sefire”, reflectând cele 10 cuvinte creatoare sau cele 10 porunci. Acel „arbore” este mai degrabă o reprezentare schematică, aşa cum noi ne desenăm acea piramidă cu cele 7 trepte şi cu piatra din vârf – de care iar uitasem să precizez că este ziua a OPTA.

      În principiu, arborele are sus „coroana”, sursa divină, şi jos lumea fizică, „împărăţia”. Între ele sunt 8 (uneori 9) „sefire” (Heisenberg!) care sunt puse pe 3 coloane. Aceste coloane sunt ceea ce în Biblie se descrie prin „EXIL” sau „ROBIE”. Este stare de dualitate, de despărţire de Dumnezeu, de păcat, de moarte, de ce vreţi voi. Coloana de mijloc stabileşte echilibrul, armonia între cele două părţi antagoniste.

      Ștergere
    4. ...continuare...

      Răscumpărarea (sau căsătoria, sau cum vreţi voi să o numiţi) reprezintă reuniunea, sau reconectarea celor două extremităţi. Când aceasta are loc, atunci se împlineşte unde zice: „creaţia va fi eliberată din robia stricăciunii” (produsă de dualitate, despărţire). Toată Biblia este pe principiul dualităţii, citiţi cu atenţie fiecare verset al celor 6 zile de creaţie şi veţi vedea că Dumnezeu de fiecare dată fie a creat câte două lucruri, fie a separat un lucru de altul...

      În ziua a opta, dualitatea NU mai există. Cum are loc aceasta? Prin Pocăinţă, adică Întoarcere („Teshuva”).

      Zaharia 1:3 Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ...Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor....

      Aceasta are loc din ambele părţi (ca polii a doi magneţi, sau două planete ce se atrag reciproc). Keter şi Malchut se apropie până devin una. Apoi dualitatea dispare, se instaurează echilibrul, armonia, pacea, „libertatea glorioasă”.

      Cîntarea Cântărilor 1:4 Trage-mă după tine! Şi VOM ALERGA DUPĂ TINE! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.

      Efeseni 2:13 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi DEPĂRTAŢI, aţi fost APROPIAŢI prin sângele lui Hristos.
      14 Căci El este PACEA noastră, care din DOI a făcut UNUL, şi a surpat zidul de la mijloc care-i DESPĂRŢEA,
      15 şi, în trupul Lui, a înlăturat VRĂJMĂŞIA dintre ei, LEGEA poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei DOI să fie în El însuşi UN SINGUR OM NOU, făcând astfel PACE;
      16 şi a ÎMPĂCAT pe cei DOI cu Dumnezeu într-un SINGUR trup, prin cruce, prin care a nimicit VRĂJMĂŞIA.
      17 El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi DEPARTE, şi pace celor ce erau aproape.
      18 Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
      19 Aşa dar, voi nu mai Sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci Sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, (MALCHUT)
      20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din CAPUL UNGHIULUI fiind Isus Hristos. (Isus are în greacă valoarea 888, Ziua a opta, dincolo de cele 7 trepte ale piramidei)
      21 În El toată CLĂDIREA, bine ÎNCHEGATĂ, creşte ca să fie UN Templu Sfânt în Domnul.
      22 Şi prin El şi voi Sunteţi zidiţi ÎMPREUNĂ, ca să fiţi UN lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

      ABEL

      Ștergere
    5. O sa ma retrag de pe blog un timp ,pana se linistesc apele......nu vreau sa particip la jocul numit numerologie ! Cu parere de rau , Adi !

      Ștergere
    6. Dragă Adi

      Sincer, îmi pare rău dacă din tot ce am expus până acum, ai prins numai "numerologia"... Nu asta era intenţia mea, nici să te supăr pe tine sau pe oricine altcineva aici de aici, oricum îmi cer iertare, dacă s-a întâmplat totuşi...

      Sper că retragerea ta nu e numai din cauza mea şi că nu ne vei lăsa singuri multă vreme ;)

      Shalom
      ABEL

      Ștergere
  12. „Ziua a opta”:

    Ziua a opta nu face parte din lumea aceasta (de 7 zile). De aia nici nu scrie nimic concret de ea. Ea nu a venit încă la manifestare, deşi se arată pe ici pe acolo, o putem „simţi”.

    Ziua a opta este lumea viitoare, dincolo de timp sau spaţiu. Este trecerea din lumea aceasta, a dualităţii în lumea unităţii. În Biblie, aceasta este reprezentată prin trecerea din Egipt în Canaan. Egiptul (Mitzraim), lumea dualităţii (AIM = plural dual) are în Biblie valoarea 380 iar Canaan are valoarea 190. Aşadar o proporţie de 2:1. Moise a avut 80 de ani când a ieşit din Egipt şi a mai umblat încă 40 ani în pustie, deci din nou proporţia 2:1. Cum am scris în altă parte, în pustie au fost 14 popasuri până la iscodirea tării Canaan. Ziua a opta ar fi fost însemnat intrarea în Canaan, într-o nouă lume. Din cauză că nu au putut „concepe” o astfel de lume, deşi au „simţit-o”, au „gustat” din ea, oamenii nu au putut-o încadra în standardele acestei lumi, nu au putut-o „măsura” cu unităţi de măsură pământeşti. De aceea ziua a opta nu a venit atunci, în schimb au primit încă două seturi de 14 popasuri, din nou dualitate.

    În final, ziua a opta a venit (nu în plinătate, ci iarăşi într-o umbră), odată cu trecerea Iordanului sub conducerea lui Iosua, fiul lui NUN. „Nun” este litera „N” şi are valoarea numerică 50. Iar 50 reprezintă „DINCOLO” de tot ce poate da 7. Maximul pe care îl poţi obţine din 7 este 7x7. Despre Moise se spus că a trecut prin cele 49 porţi, dar Iosua a trecut prin 50! În timpul lui Iosua, fiul lui „50” s-a despicat Iordanul şi soarele a stat pe loc, simboluri care indică oprirea timpului, atunci când va veni ziua a opta, veşnicia, în plinătate în lumea noastră.

    Atunci când Domnul „face ceruri noi şi pământuri noi” atunci vine ziua a opta. Noi acum trăim încă în ziua a şaptea biblică. (Nu o zi de 24 ore, nici una de 1000 ani). Biblia nu spune niciunde la ziua a şaptea că a fost o seară şi o dimineaţă, deci ea încă mai continuă!

    Ziua a opta a fost în V.T. „tăierea împrejur”. Aceasta simbolizează îndepărtarea „klippot-urilor” cum le numeşte kabbala, acea învelitoare, „coajă” care întunecă, face umbră, ţine departe lumina divină de vasele care trebuie să o conţină. Totuşi, aşa cum circumcizia era parţială, aşa şi ziua a opta nu se manifestă în plinătate (încă...)

    Ziua a opta în V.T. a fost începutul sărbătorii corturilor (începea pe 15 a lunii, adică după 2x7 zile). Sărbătoarea aceasta era şi ultima sărbătoare, şi a ţinut OPT zile.

    Ziua a opta în V.T. (a 15-a a lunii) a fost ieşirea din Egipt.

    Ziua a opta în V.T. a fost coborârea Domnului pe Sinai, în ziua 50, de după ieşire. Dar din nou, din cauza neascultării, au urmat alte zile, luni şi ani.

    Ziua a opta în V.T. a fost anul jubiliar, când s-au eliberat prizonierii, din nou un simbol, înşelegeţi voi...

    Ziua a opta în N.T. este învierea Domnului, pentru că pentru EL nu au mai fost „zile” în mod fizic, pământesc.

    Ziua a opta în N.T. este pentru noi venirea Duhului Sfânt la Rusalii. Este iarăşi acel 50, dincolo de tot ce înseamnă 7 zile. Ziua a opta s-a instaurat cel puţin în tărâm spiritual, când am fost aduşi de Duhul Sfânt în „locurile cereşti”. Evident, cu trupul şedem încă în locuri „pământeşti” până când ziua a opta – veşnicia – se va înstaura în împărăţia aceasta.

    Ziua a opta este uniunea KETER – MALCHUT, ziua când lumea va primi în mod vizibil şi glorios cununa divină a împăratului.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sincer nu ma intereseaza numerologia si nu o inteleg si nu vreau sa o inteleg ! mersi oricum.

    RăspundețiȘtergere
  14. Billy Graham
    http://www.youtube.com/watch?v=OAyUO1dkgGM

    Oral Roberts
    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=OrJUzEBJRIw
    https://deceptionfree.wordpress.com/tag/oral-roberts-free-mason/

    RăspundețiȘtergere
  15. Multe sunt conspiratii, nu au dovezi nu au decat speculatii. Sau daca cineva a zis candva ceva gresit in ochii cuiva poate nu e atat de grav si in ochii lui Dumnezeu, sau ma rog se scoate din context... cred ca sunt grupuri masonice sau ceva de genul care au interese oculte dar sa-l acuzi pe Graham de chesti sau pe Roberts faza aia cu ritual la Universitatea OR mi se par copilarii.

    Naratorul dramatizeaza muult prea mult, paranoiaza la un moment dat si la momentul cand Granham e la CNN si a zis ca nu judeca pe musulmani si evrei....ce e gresit cu asta? Nu poate spune omul ce vrea sa spuna?

    Dar nu a scos nici un cuvant daca evanghelizarile si milioanele care s-au predat Domnului a contat? Eu l-as "acuza" pe Graham ca prea simplu a predicat. Prea mult calvar si cruce si har dar asta e biblic...ce sa mai zic...macar nu s-a autointitulat Ilie sau sa inventeze scripturi mincinoase sa duca in eroare pe oameni...a gresit ceva?

    Si-a luat nuiaua, sau va da socoteala la Judecata.

    Dar asta e cu totul altceva fata de A INSELA CU BUNA STIINTA OAMENII ASA CUM FAC CEI CE URMEAZA MESAJUL LUI BRANHAM, MAI ALES ACUM DUPA CE AU VAZUT CATA EROARE E IN MESAJ EI INCA PREDICA MINCIUNA.

    Graham nu si-a creat un cult care sa-i urmeze anumite idei fie ele eretice...la Branham e exact asa si exact impotriva a asta predica Branham si numea asa ceva: ANTICRIST. Ce a urat el inainte a devenit mai tarziu: " UN IDOL VIU CARE ISI ARUNCA PRIN ASTA SLUJBA PE CANALELE DE MIZERIIE" cum el zice in predica "Sarpele Ranit.

    Chiar azi am fost martor la nite faze....pe cat de urate pe atat de nostime...adica predicaorii la mesaj tipa la altii oameni indirect, ca acestia nu sunt in adunare, doar pentru ca Branham a tipat la el in Tabernacol la americani, si adunarea sa stea asa sa dea gandita din cap..oare ce vrea sa zica predicatorul, ei nu stiu "dar daca fratele Branham a zis o fi ceva"...sa vezi atata falsitate incoronata cu PROSTIE, nu poti fi decat intristat....

    Apropos de masoni...oare de ce Branham a zis ca poti fi mason?
    Ce cred cu adevarat masonii???/ Stie cineva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. http://www.biblebelievers.org.au/33rd.htm
      http://www.theforbiddenknowledge.com/hardtruth/kennethcopeland33rddegreefreemason.htm
      http://www.users.globalnet.co.uk/~emcd/AlphaRoots_Roberts.htm
      http://educate-yourself.org/cn/robertschullerfreemasonbyfspringmeier.shtml

      Ștergere
    2. http://www.users.globalnet.co.uk/~emcd/AlphaRoots_Roberts.htm
      "dovezi" penibile.

      Ștergere
    3. Am studiat comportamentele din mass media, stiu bine care este psihologia si rolul teoriilor conspiratiei in mass media pentru "elite" si stiu sigur ca cele mai multe - nu toate- sunt speculatii rautacioase manipulatorii in urma unor mici samburi de adevar.

      Sa afli ceva trebuie sa te documentezi relevant si obiectiv nu subiectiv si dupa ureche.
      Dar poate totusi ceva tot o fi acolo, daca iasa fum...o fi ceva, nu neg.

      Ștergere
  16. Predicatori sau fondatorii unor miscari care nu insista ca "trebuie sa ii crezi" mi se par ok, chiar daca probabil nu le-au iesit perfecte toate explicatiile la anumite invataturi sau intelegeri...cine poate sa se dea cu pumnul in piept ca nimeni nu e ca el?

    Fiara din Apocalipsa se lauda cu asta si bineinteles si "profetul Branham" si alti lideri de secte, unii nebuni care si-au ucis membrii cum a facut jim Jones prietenul lui Branham.

    El a UCIS INDIRECT PESTE 1000 DE MEMBRII PRIN CONVINGEREA LOR CA SA MEARGA LA DOMNUL CA LUMEA ASTA E REA, LUMEA E A DIAVOLULUI, LUMEA E CORUPTA, LUMEA E PACATOASA...

    Abel cred ca un articol cu asta ar fi super...:D
    Fratilor ati primit emailul de la fr Collins despre benzile disparute in zilele cand Branham a predicat la Jim Jones in Tabernacolul Cradle?

    http://www.youtube.com/watch?v=p1xXHL5CFgg

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I-a facut sa SE SINUCIDA PE TOTI dupa ce le-a spalat creierul ani de zile cu teoriile conspiratiei, antilume, anti societate, anti socializare, anti normalitate...SECTANTI NEBUNI CARE DISTRUG VIETI FARA NICI SCRUPULE!

      Orice miscare condusa in stilul acesta este in pericol...toti membrii sectelor sunt in pericol cand sunt condusi de un lider ambitios, incapatanat, arogant, care pretinde ca Domnul ii vorbeste...atata le suceste creierul la oamenii pana intr-o zi le poate spune orice si ei vor face, exact ca si prietenul cel bun a lui Branham psihopatul Jim Jones.

      Ștergere
    2. Predica mortii:
      http://www.youtube.com/watch?v=OkookcrAnSE

      Ștergere
    3. Documentar de calitate:
      http://www.youtube.com/watch?v=9NQ5KBzD8w0

      Ștergere
    4. Sa vezi ce vindecare la minutul 23. la Branham nu am vazut asa in direct.

      Ștergere
    5. POate si daca mai traia WMB tot acolo se ajungea:la sinucidere.

      Dupa cum se manifesta si cum vorbea Branham in ultimii ani ai vietii,erau toate sansele sa traga dupa el alte suflete nevinovate. Defapt a facut-o cand ne uitam la adeptii lui de peste ....50 de ani!.Acelasi nevrotism,nemultumire fata de toti si toate,nervozitate daca crezi ceva diferit de ei...ei s-au sinucis dpdvd social.

      Asa sunt sectele unde se promoveaza un singur "'ales"" si este pus pe un podium si ascultat orbeste.Iti trebuie ceva discernamant aici.

      Ștergere
  17. Da, eu am văzut deja filmul acela, e foarte tare. Se pare că fr. Collins l-a pus din nou, cred că l-a refăcut un pic pentru că l-am văzut acum vreo 2 săptămâni...

    Am mai citit şi (aproape) întreg procesul făcut lui Keith Thomas Loker, care în 1991 a comis mai multe crime. La proces a depus mărturie şi Lee Vayle despre Leo Mercer ("Tape Boyoul" lui WMB). Acela a influenţat foarte negativ pe mama criminalului, care şi-a părăsit soţul şi şi-a neglijat copilul, care în final a primit o proastă educaţie (la 3 ani abia ştia să zică "mama")...

    S-ar putea scrie despre astea, să vedem cum stau cu timpul. Mai aveam şi alte idei :)

    ABEL

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum înţeleg ce spui, în versiuna originală a clipului se specula despre (posibile) benzile dispărute. Eu nu am primit nici un email, eu am văzut direct prima versiune a lui Collins :)

      Ştiu că apoi am vizionat mai multe filme despre acel Jim Jones şi am fost foarte întristat de ce s-a întâmplat... El a amăgit aproape 1000 de oameni ca să se sinucidă... Am recunoscut încă odată ce pericol mare este să stai într-o sectă, ce uşor poţi fii amăgit, manipulat, condus în prăpastie...

      Branham condusese o serie de adunări între 11-15 iunie 1956 în tabernacolul Cadle, dar acestea erau organizate de acel Jim Jones. Din păcate, VGR nu ne dă decât prima şi ultima zi, ce s-a predicat înainte acolo nu ştim. Putem numai să speculăm că Branham l-ar fi vorbit de bine pe Jones, şi VGR care s-a înfiinţat mai târziu, nu a mai dat publice acele predici, aflând de sinuciderea în masă.

      Acum, vinovat de treaba asta este Jim Jones însuşi, el nu era cu Mesajul ci predica un fel de "comunism religios". Pot să înţeleg că VGR a vrut să se distanţeze într-un fel de grupul acela, pentru Branham predica în multe locuri şi avea obiceiul să vorbească de bine pe cei care îl invitau să predice.

      Nu cred că Branham ar ştiut dinainte ce urma să se întămple, dar ar fi totuşi interesant să ştim ce anume s-a predicat între 12 şi 14 iunie 1956

      ABEL

      Ștergere
    2. Mi-ai amintit de Elisei parca de momentul cand a privit un imparat in ochi si a plans si l-a intrebat imparartul de ce plangi? El a zis: "Vad raul pe care il vei face!".
      Iata un profet adevarat !

      Sta cu un om "cuminte" dar fiind chiar un profet, Domnul ii arata viitorul macabru si dezastrul ce il va face acest om...La Branham inca dimpotriva, el spune ca vede oamenii vindecati la Jim Jones, lucruri bune...nicidecum catastrofa care a ingrozit lumea in 1978.

      Se vede ca Branham nu a fost ce pretinde. cand e vorba de lucruri biblice si chestii serioase Branham nu apare nicaieri. Nu are cu ce. Niste vindecari, semne si minuni nu il fac nimic mai mult decat ce a fost, un evanghelist giftuit.
      Asta e poate mai rau caci si prorocii mincinosi fac semne si minuni.

      Ștergere
    3. De ce sunte-ti rai, pai nu avea cum sa vada pentru ca asta s-a intamplat in 1978 la un an dupa intrarea in mileniu. Nu a spus el ca a vazut un calendar care se termina in 1977, deci pana acolo a putut vedea.

      Ștergere
    4. :))) asa e. Iarta-ne. Am facut eu un articol cu Jones.

      Ștergere

Omul intelept ataca idei, nu persoane. Asta este si legal si biblic.
Comentariile ce contin atacuri la persoana, defaimari, calomnieri, discriminari, rasism si limbajul neadecvat risca sa fie sterse.