Profetul psihopat Jim Jones

Iata mai jos un documentar despre Jim Jones, un apropiat al lui Branham. 

Jim Jones prietenul lui Branham.

Branham a fost speakerul principal la adunarea de deschidere a noii lui adunari Tabernacolul Cradle.

Se zice ca si Jim Jones a avut darul de vindecare, de discernamant, a iubit oamenii, i-a adunat le-a slujit prima data, a predicat Duhul Sfant, Marcu 16, Faptele Apostolilor, etc. 

Dar dupa un timp, in ultimii ani, a inceput sa predice izolarea, mesajul lui devenind toxic, anti societate, anti lume, anti socializare, a injectat in oameni ideea ca lumea este rea, ca este urata, ca trebuie urata, ca asa zice Biblia "sa nu iubim lumea si nici lucrurile din ea", ca trebuie sa "scapam de aici", mesajele depresivo-maniace au devenit tot mai dese si violente verbal, acuzative. A interpretat negativist si in favoarea lui Scripturile.

Treptat si-a creat publicul, audienta, urmasii, in chipul lui propriu, iar EI NU MAI VEDEAU NIMIC AFARA DE CEEA CE EL SPUNEA, doar EL ERA "PROFETUL DOMNULUI". I-a convins ca el este "alesul".

A convins apoi 1000 de oameni sa il urmeze intr-o jungla din Guyana unde si-a infiintat propriul stil de viata si unde mai tarziu i-a convins sa se sinucida pe toti, inclusiv femei si copii de 1-2 ani.

El si oamenii lui au ucis si un congresman care a venit sa scape cateva familii ale caror membri erau ingrijorate in SUA si au cerut ajutorul autoritatilor.

Masacru din Jonestown

Iata mai jos un documentar video care ne arata pericolul la care ne expunem cand aderam la o miscare religioasa cu idei inguste, fanatice si care asculta orbeste de liderul lor, care singur "este slujitorul Domnului" si care nu are mesajul pozitiv al Evangheliei catre societate, care nu este organizata si al carui scop nu este cel biblic, de a fi lumina si sare in lume, ci scopul lor devine acela de a proclama "cat de rea e lumea". 

O miscare religioasa care nu are un comitet de conducere, oameni, barbati, sanatosi mental, echilibrati in Cuvant, sociabili, drepti si corecti (nu "pupincuristii" unui pastor sau profet) care nu are o administratie, care predica ura, izolarea si "evadarea din aceasta lume rea si pacatoasa", care invata enoriasi numai intunerecul si lucrurile negative ale societatii, este cu adevarat un pericol pentru membrii ei.

Mi-am amintit de profetul Elisei, de momentul cand a privit un imparat in ochi si a plans si l-a intrebat imparatul de ce plangi? 

El a zis: "Vad raul pe care il vei face!" Iata un profet adevarat! 

Sta cu un om "cuminte" dar fiind chiar un profet, Domnul ii arata viitorul macabru si dezastrul ce il va face acest om...

La Branham nu, nici vorba, inca dimpotriva, el spune ca vede oamenii vindecati la Jim Jones, doar lucruri bune...nicidecum catastrofa care a ingrozit lumea in 1978. 

Apoi vedem ca in arhiva predicilor lui Branham lipsesc benzile de la intalnirile de pe doua zile din adunarea lui Jim Jones.

E normal ca VGR se distanteaza de Jim Jones, cum a zis si Abel, dar ce a zis Branham pe acele benzi e chiar atat de favorabil si in sustinerea lui Jones incat le-au scos afara? E posibil. Nu zic ca e vina lui Branham ca Jim Jones a facut asa ceva, nici vorba, dar totusi ceva secret este ascuns in acele benzi.

Banuiesc ca e ceva grav chiar. Altfel nu aveau motiv sa elimine benzile cu predicile lui Branham de acolo.

Jim Jones si Branham se aseamana in multe privinte. In ce au predicat la inceputul slujbei lor, "mesajul apostolic", cum am mai scris, Marcu 16, Faptele Apostolilor, nu doctrinal neaparat dar ca ansamblu. 

Apoi se aseamana si la modul in care ei doi in ultimii lor ani de viata, au vazut viata, societatea, credinta precum si limitarea la care au ajuns amandoi. 

Nevrotici, izolati, negativisti, depresivi, agresivi verbal, specularea la maxim al statutului de "singurul ales al Domnului" si manipularea enoriasilor prin acest statut, etc. 

Deja tot ce spunea si facea Jones o facea prin acest statut de "alesul Domnului" nu mai era vechiul frate smerit, bun, cald, care ajuta si iubeste oamenii, ci devine unul care pretinde ascultare si supunere ca "profet a lui Dumnezeu". La fel si Branham.

Si Branham ducea cu el "duhul de sinucidere" inca de la moartea lui Hope si Sharon cand a incercat sa se impuste sau sa se curenteze. Depresia este asociata cu sinuciderea deseori. Religia prost inteleasa si negativ predicata, accentueaza acest duh si poate face ravagii. 

Cand tu declari mesaje ANTI-VIATA SI ANTI-RESPECT FATA DE VIATA, FATA DE OAMENI, ESTI UN POTENTIAL DISTRUGATOR FARA SCRUPULE. Semeni ura si deznadejde in oameni. 

Iar cei care permit sa le toarne cineva asa ceva in vietille lor, ori au creierul spalat ori sunt complet orbi, ori ambele. 

Branham declara ca "nu se mai suporta pe sine insusi" si vrea izolare in munti "departe de lumea rea si necredincioasa care nu i-a crezut mesajul". 

Crezi in profetul/pastorul tau?
Si ea a crezut pentru ca i s-a spus
ca "trebuie sa creada."
Imi amintesc de Branham cum spune pe toate benzile lui
"Crezi ca sunt profetul lui Dumnezeu?"

Poate ca accidentul din 1965 l-a salvat pe Branham de lucruri mai grave...nu stim...ne-am suparat ca a murit asa, dar poate a fost mai bine decat sa se fi ajuns la altceva mai tarziu. 

Stiti ca multi la mesaj s-au sinucis? Si in SUA si chiar la Cluj in adunarea unde am fost eu la Mera Romulus un frate si-a dat foc, a ars de viu. 

Atata l-au innebunit cu prorociri, ca se va face bine, ca va fi vindecat, sa mearga pe munte ca vine Dumnezeu la el si-l vindeca, etc tot felul de amagiri, pana nu a mai rezistat si a ars de viu. 

Si putea fi salvat atat de usor. Dar liderii si noi, eram niste copii fara nici o pregatire si intelepciune de a lucra cu oamenii care se afla in dificultate. Am apelat doar la variante mistice sau biblice cum stiam.

Asta lipseste enorm la mesaj. Nu exista lideri pregatiti sa consilieze, gata sa ajute, gata sa ridice, gata sa vindece vieti si familii prin ce a pus Dumnezeu in ei.

Din fericire in Romania acest tip de sectarism extrem precum cel a lui Jim Jones, nu a avut succes, nici la mesajul lui Branham, nici in alte miscari. 

Are in schimb influente negative pe ici pe colo, si in mesaj si in afara lui. 

E bine invatam din lectiile acestea tragice, e bine sa stim unde poate duce fanatismul, nebunia si conducerea prin "statut de ales" si cum dintr-o adunare frumoasa care aduce slava lui Dumnezeu, se poate ajunge la o tragedie. 

E bine sa invatam ca fanatismul, ura, minciuna, izolarea, ideile sectante nu au facut decat sa distruga vieti si destine.

Stiti ce se intampla la nivel psihologic in secte si in noi cand suntem legati intr-o miscare de asta cu multa imaginatie bolnava in ea? 

Nefericirea reala din subconstient, adevarul despre tine, intra in contradictie cu falsa "fericire" proclamata de tine insuti in constient, la suprafata, si aceste "ciocniri" dau depresie in timp. 

Ti se spune ca "esti fericit" deoarece "esti special, esti ales, esti Mireasa, esti cineva" printr-o aderare la ceva idei noi, si nu pentru ca TU AI TRAIT IMPLINIRI PERSONALE in mod real. Nu ai experimentat fericirea, dar te minti ca esti fericit.

Tu de fapt esti nefericit continuu, dar mereu spui ca esti fericit cu modul tau de viata, credinta ta, asteptarile tale, deoarece asa esti invatat zi de zi ca apartinand la ceva si crezand "ceva anume" atunci "esti fericit". Dar pentru ca fericirea nu este o chestiune de influenta exterioara, intreaga ta fiinta, sufletul tau sufera in adanc drame teribile, iar adevarul ca tu de fapt te minti pe tine insuti te loveste tot mai des, dar tu il negi din cauza fricii si a spalarii de creier la care ai fost supus. De aici mergi in jos. Tot in jos.

Priviti chipurile de la 90% dintre frati si surori. Ii vedeti fericiti? Eu nu. Si multi dintre ei sunt oameni extraordinari, dar sunt blocati.

Multi dintre ei erau mai fericiti cand erau la baptisti, sau alte parti. Viata lor avea sens, avea culoare, avea lumina launtrica, pace, spirit cald, spirit si capacitate de slujire. 

Acum multi dintre ei sunt seci. Nu au orientare. Mai ales acum ca afla ca "mesajul orei" e nul si e minciuna, aceste lupte la nivel mental devin foarte puternice si cu cat neaga acest adevar, cu atat adevarul ii loveste dinlautrul lor mai puternic. Din nou, Domnul Isus Cristos trebuie sa devina Salvatorul fiecaruia in parte. Nu prin Branham, nu prin Frank sau alt lider, sau idei, ci prin Jertfa de la Calvar.

Au fratii de la mesajul lui Branham ceva de valoare atat de mare incat sa impartaseasca cu noi? De ce nu o fac?

Asta ar arata valoarea respectivului lucru dar uite ca nici Behaitul...si nici alti frati cu care comunic pe email sau telefon, pastori, predicatori, nu mi-au raspuns la cea mai elementara intrebare: "Ce este mesajul, ce contine el si de ce a fost adus?" 

E vorba de simpla marturisire de credinta ce o au si nu o stiu? Atunci ce sens are tot ce ei cred si ce asteapta? Isi irosesc viata si isi investesc credinta in naluci.

Ei se izoleaza si acolo in intunerecul acela critica si predica "raul acestei lumi" si ca "abia asteapta sa vina Domnul sa-i duca acasa"?

Dar cum ramane cu indeplinirea misiuni pe acest Pamant? 

Branham a incurcat rau de tot lucrurile in final si-a creat propria tragedie si drama.

Se vede si aici ca Branham nu a fost ce pretinde. "Un profet al Cuvantului". 
Observati ca atunci cand e vorba de lucruri biblice si chestii serioase Branham nu apare nicaieri cu "Asa Vorbeste Domnul". 

Nici cu asasinarea lui Kennedy, nici cu criza cubaneza, nici cu Martin Luther King, cu nimic, nu nimic serios, asa cum profeti din VT avea Cuvantul Domnului. In schimb a "profetit" "nu mancati oua". Penibil.

Asta nu inseamna sa "AI CUVANTUL DOMNULUI". 

Sa "AI CUVANTUL DOMNULUI" e total altceva: Sa iti vina Cuvantul Domnului pentru natiune, pentru un imparat, presedinte, o tara, o mare nenorocire, ceva indreptare, pentru ceva ce urmeaza sa vina si sa PROCLAMI de exemplu: 

"ASA VORBESTE DOMNUL: JIM JONES VA INSELA 1000 DE OAMENI SI II VA DUCE SPRE MOARTE: NU IL URMATI!"

Iar oamenii care stiu si sunt familiarizati cu Branham ca fiind un profet autentic, se supun CUVANTULUI. Apoi ei vad ca s-a intamplat cu adevarat, dar pentru ca au ascultat au fost paziti de acel rau.

Asa este CUVANTUL ! ASTA ESTE CUVANTUL VORBIT! 
Asa, ar fi fost ceva real, de calitate, biblic, in viata lui Branham sa il confirme ca profet. E biblic. Iar cei care nu cred asa ceva, aia da, aia chiar sunt necredinciosi, dar nu noi care vedem clar ca NIMIC, DAR NIMIC DIN SLUJBA LUI BRANHAM NU IL CATALOGHEAZA CA FIIND PROFETUL ILIE SI UN PROFET DE TIP VT. 

(De fapt imi amintesc ca Branham a zis o singura data ceva de genul asta pentru Luther King ca va "atrage 1 milion de oamenii de culoare la moarte"...nu sunt sigur cum suna exact dar iata si incercarea asta a fost nereusita.)

NIMIC serios. Branham a avut darul de vedenie, vindecare, etc. Atat. El nu a avu niciodata CUVANTUL DOMNULUI. Sa fi spus clar lucruri atunci da.

Aia ar fi insemnat: "Cuvantul Domnului vine la profeti"!

A avea Cuvantul, nu inseamna nicidecum sa te bagi sa plagiezi Cele 7 Epoci ale lui Larkin, sa tii predici plicticoase de cate 4-5 ore intr-o zi si sa inveti pe oameni tot felul de lucruri din istorie, de la altii preluate, "sa legi capetele lasate libere" pe care 2-3 ani mai tarziu oricum le negi sau le schimbi. Nu. 

Si nici sa "furi" taina cu botezul si Dzeirea de la penticostalii unitarieni, babilonul si antihristul de la adventisti, sa inveti saptamanile lui Daniel aiurea de tot, sa incurci si ruinezi vietile a mii de oameni cu invataturile confuze despre "Casatorie si Divort" si multe altele iar apoi sa te declari in gura mare PROFETUL CUVANTULUI, Profetul Ilie, si sa critici si sa ii bagi in iad pe cei care pe buna dreptate, nu te cred.

Observati cat haos este in mintea si invatatura lui Branham si a urmasilor lui? 

Acestea nu sunt "Cuvantul Domnului", nu sunt "Cuvantul profetic" nu sunt "Mesajul orei pentru Mireasa"..,etc. Nici vorba. Ce prostie sa spui asa ceva. 

Verificati: Ele sunt invataturi false diferite si incurcate si confuze si plagiate ca la nimeni altcineva. 

Ce rusinos si prostesc! E o orbire pana la cer la urmasii lui Branham. 

Ma arde in stomac uneori cand vad prostia fara numar si ratacirea acestei miscari numite "mesajul orei" infiintata de Branham. Ei nu au inteles dpdv biblic lucrurile niciodata corect. Daca nu stii cum e originalul cum sa stii cand cineva iti da falsul? Nu ai cum.

E o prostie si naivitate sa accepti minciuna si sa traiesti prin ea numai ca Branham a facut ceva vindecari. 

Deci Branham nu are cu ce argumenteze nici una din pretentiile lui de profet al Cuvantului. 

Niste vindecari, semne si minuni nu il fac nimic mai mult decat ce a fost, un evanghelist giftuit, darul de prorocie, etc. 

Asta poate fi rau deoarece si prorocii mincinosi fac semne si minuni.

Documentar despre evenimentul tragic. Dar e plin internetul si de altele. Puteti sa cautati pe Youtube.

Articol aparut si in presa romaneasca: http://a1.ro/news/inedit/cea-mai-mare-sinucidere-in-masa-913-morti-276-copii-moartea-nu-este-decat-o-trecere-spre-alt-nivel-beti-otrava-id612769.html

Pilda celor zece fecioare

Pilda celor zece fecioare

  

            Comentariul de mai jos reprezintă o parte a unor serii de prelegeri ţinute de evreul Friedrich Weinreb în anul 1971 asupra Evangheliei după Matei. Traducerea şi adaptarea din limba germană este făcută de mine după o înregistrare audio. Sublinierile şi scoaterea în evidentă îmi aparţin.

            Friedrich Weinreb (1910-1988) provine dintr-o familie de evrei hasidici din Ucraina şi a trăit în Olanda şi Elveţia. Pe lângă activitatea sa de profesor universitar, Weinreb a publicat zeci de cărţi şi a ţinut sute de prelegeri în care, ca un adânc cunoscător al vechilor scrieri iudaice, precum Talmudul, Midrash sau Zohar, a transpus înţelepciunea acumulată în 3000 de ani de tradiţii orale într-un vocabular modern de gândire contemporană, occidentală. De asemenea, el aşează experienţa umană într-un cadru mai larg de referinţă, şi anume acela al eternităţii.

            Am ales să prezint această viziune despre ce vrea să ne transmită această pildă, deoarece spre deosebire de alte interpretări, aici nu se fac speculaţii despre ce anume reprezintă un lucru sau altul. Nu este vorba de a stabili o unică sau corectă interpretare a lucrurilor ci de a înţelege că elementele simbolice ale pildei reprezintă atribute, laturi, personalităţi ale fiinţei umane în general.

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. (Mat 25:1-13 VDC)

            Cele zece fecioare – o „decadă” de zece – aici sunt mulţi termeni care trebuiesc clarificaţi mai întâi. Uneori este vorba de şapte, alteori de trei, aici este vorba de zece. O decadă are o anumită semnificaţie şi pentru omul în timp şi spaţiu. Noi spunem de exemplu că Dumnezeu a creat lumea prin cele „Zece Cuvinte Creatoare” (În Geneza 1 este scris de zece ori „Dumnezeu a zis”). Apoi a reprezentat omul prin cele „Zece Cuvinte”. Oamenii le numesc „Zece Porunci” dar aceasta este o invenţie teologică; niciunde nu scrie „Zece Porunci” ci „Zece Cuvinte”. Acesta este însă unul din „păcatele” teologiei: încercarea de a explica, a demonstra.

            Vedem că o decadă înseamnă ceva deosebit. Aceste zece au o însemnătate. Atunci când numărăm, zecele este o limită. Căci restul este o repetare sau o calculare pe bază de zece. Nu mai intervine nimic nou: 11 este 10+1; 12 este 10+2; 20 este 2x10, etc. până la infinit. Matematicienii scriu 10 la puterea n. Aceasta este deci termenul „zece” cu care calculăm.

            Cele zece fecioare îl aşteaptă pe mire. Este partea feminină, ceea ce apare aici, desigur şi femininul în femeie, dar este vorba de mai mult decât atât. Acel feminin care există în lume, ceea ce se manifestă, ceea ce apare, ceea ce ne înveleşte, ne încercuieşte, cum am citat de multe ori din Ieremia că „Femeia încercuieşte pe bărbat”[1], îl înveleşte. Aceasta înseamnă că este valid în orice fază, pretutindeni, dar la fel este corect că ceea ce învăluieşte este partea exterioară. Aceasta învăluieşte taina, misterul, şi doreşte să fie „căsătorită” cu acesta. Atunci când noi tânjim în căutarea noastră, acest dor nu este altceva decât „căsătoria” cu acest mister, cu sensul acestui ansamblu, cu originea şi cu semnificaţia tuturor acestor lucruri. Eu aş vrea să ştiu că Domnul este aici şi că este în legătură cu mine, căci Domnul a promis că va veni şi se va căsători cu noi. Din această cauză există şi relatarea despre nuntă în altă parte în Evanghelii. Acea căsătorie, care acolo are un rol hotărâtor, este singura nuntă despre care se relatează pe larg în întreaga Biblie. Acolo se vorbeşte explicit despre nuntă, apă, vin, nuntaşi, etc.

            Noi vedem astfel, că cele zece fecioare sunt cele zece faze pe care le-am putea vedea în lume, atunci când am privi la aceasta într-un mod „mitologic”, adică nu în timp şi spaţiu ci în Cuvânt. Doresc să vă obişnuiesc cu termenul „mitologic” pe care îl folosesc în sensul lui propriu: „din Cuvânt”. „Mitologie” nu înseamnă poveşti ci înseamnă „Cuvânt”. „Mythos” este „Cuvânt”, şi astfel, aşa cum este în Cuvânt, aşa trebuie să o înţelegem: acolo sunt zece. Transpus în timp şi spaţiu înseamnă totalitatea posibilităţilor şi variaţiunilor, fără sfârşit, tot ce există aici. Acele zece fecioare ce sunt văzute în sens „mitologic” că aşteaptă, ele sunt văzute în plan ceresc, dar aici sunteţi voi înşivă în manifestarea şi trăirea voastră cotidiană.

            Observăm acum ceva ciudat, că acele fecioare au toate candele ca să ardă uleiul, dar cinci acţionează într-un fel şi cinci în altul. De multe ori spunem că acelea sunt rele, nechibzuite, şi altele. Ar trebui să ne întrebăm mai întâi care este motivul pentru care există fecioare nechibzuite? În acelaşi fel cum trebuie să ne întrebăm care este motivul pentru care intervine şarpele? Cu ce scop există soarele şi luna? De ce nu sunt toate fecioarele la fel? Este doar pentru ca să ne înspăimânte faptul că există fecioare nechibzuite?

            Este ceva mai mult decât aceasta! Se spune: „Voi sunteţi de asemenea şi nechibzuiţi. Iar nechibzuinţa voastră este o parte a lumii, a creaţiei.” Vai de omul care îşi face reproşuri şi spune mereu: „Îmi pare atât de rău de aceasta sau cealaltă, nu mai pot trăi de păcătos ce sunt. Mă tăvălesc în praf, mă las bătut pentru că sunt plin de păcate.” Acel om nu înţelege sensul creaţiei, nu L-a cunoscut niciodată pe Dumnezeu şi nu L-a întâlnit. El crede despre sine că face numai prostii, că este rău şi nechibzuit. Întotdeauna am spus: „Vă rog, să nu fiţi niciodată proşti şi răi.” Eu aştept aceasta de la orice om, cu sau fără Biblie. Nu are legătură cu originea sa, mă aştept de la un hotentot, de la un filipinez, un indonezian să fie omenos, bun, ajutător, loial, să nu fure şi să nu mintă. Mă aştept şi cer aceasta de la oricine şi sunt dezamăgit dacă nu este aşa. Aceea însă nu are nici o legătură cu aceasta. Căci orice om care face binele, are deja pus în el aceasta. Aceasta este adevărata semnificaţie a „păcatului originar”, anume că păcatul este în om. Nu spune: „Vai păcătosul de mine”, aceasta nu trebuie să o spui. Chiar dacă eşti cel mai bun şi mai sfânt de pe lume, eşti totuşi păcătos. Numai în latura divină, nu există păcat. Dar aici la tine este sensul acestei lumi. Tu ai fost creat cu o parte dreaptă şi una stângă. Tu inspiri şi expiri. Ochii tăi se deschi şi se închid tot la câteva secunde. Ambele părţi există în tine. De aceea nu poţi spune niciodată despre tine că eşti o „fecioară nechibzuită”. Atunci nu eşti numai „nechibzuit” ci şi necredincios pe deasupra. Fecioarele nechibzuite ne arată că în om există ambele laturi.

            Să ne gândim pentru un moment la o altă imagine din Vechiul Testament, când evreii în călătoria lor prin pustie au ajuns în faţa a doi munţi, Ebal şi Garizim. Atunci Dumnezeu le spune că jumătate din ei să stea pe un munte, spre blestem, iar cealaltă jumătate să stea pe celălalt munte, spre binecuvântare. Ca şi copil m-am întrebat mereu cine va merge spre blestem? Eu nu aş vrea să aparţin de aceia care merg spre blestem. Eu sunt un om care prefer să binecuvântez, nu să blestem, acesta este un hobby al meu. Noi trebuie să înţelegem prin faptul că atunci când ni se spune – aproape arbitrar – cine va fi pentru binecuvântare şi cine pentru blestem, că ambele laturi sunt folositoare. Moartea şi viaţa sunt folositoare. Atunci şi şarpele, suferinţa există cu un folos.

            Se ridică astfel întrebarea, de ce există jumătatea „negativă”? Sau, de ce există oameni răi? De ce de multe ori avem o dispoziţie proastă, şi uneori sunt zile când simţim că nu ne interesează nimic? În alte zile este chiar invers. Astfel, vedem în noi înşine acest sus-jos, această fragmentare pe care nu o putem înţelege. De ce odată se vorbeşte despre „judecată” şi altădată despre „îndurare”? Judecata nu este ceva rău, este dreptate, dar eu mă tem de această dreptate, poate o teamă prostească. Oamenii speră după îndurare dar nu sunt conştienţi că pe plan ceresc, judecata şi îndurarea sunt identice. În cursul de limbă ebraică am arătat deja că cei doi termeni: „Dumnezeu judecător” şi „Dumnezeu îndurător” au aceeaşi valoare numerică. Judecătorul şi cel îndurător sunt identici. Nu există că pe deoparte El judecă cu asprime şi pe cealaltă este îndurător. Observăm că aici este ceva ciudat şi trebuie să ne obişnuim cu existenţa acestui fapt. Şi să nu cădem niciodată în ispita de a ştii mai bine, de a ne face reproşuri, de a ne frământa şi sfâşia sufletul      spunând mereu că am greşit aceasta sau cealaltă. Să fii greşit, poate să existe doar acolo unde spui: „Eu nu mă întreb de ce exist aici. Eu nu mă minunez. Eu trebuie doar să am grijă să ajung într-o poziţie înaltă.” Atunci este cu totul altceva, atunci este fals. Atunci ai putea spune că ceva nu este în ordine. Sau dacă tu nu ai în tine un organ pentru astfel de întrebări. Atunci aş putea să te compătimesc. Dar daca ai această dorinţă în tine, vom afla că omul are în el ambele laturi.

            El nu trebuie să fie „rău” în sensul de a jigni sau lovi pe cineva, ci răul există în fiecare, oriunde mergem sau stăm. Aceasta se descrie în mod expresiv în tradiţia orală când se spune: „Să nu ucizi, dar iată că la orice pas ucizi fiinţe, iarbă, furnici sau altceva. Şi când culegi plante, ucizi; aşadar vezi că nu poţi altfel, aceasta este lumea ta.” Şi astfel, ni se explică: „Să nu spui niciodată ‚Eu nu am păcătuit’, căci există astfel de fiinţe pe care tu în mersul tău le zdrobeşti.” Tu poţi păşi chiar mai grosolan şi să zdrobeşti mult mai multe. Noi zâmbim când auzim despre cei din India, care de teamă să nu ucidă insectele, trimit înainte un servitor cu un evantai ca să le dea la o parte din drum. Eu am văzut aceasta cu ochii mei în India. În primul rând, servitorul zdrobeşte mai multe insecte când păşeşte înainte, apoi şi celălalt ucide plantele cu care se hrăneşte, aşadar provoacă şi el moarte. Aceasta înseamnă că nu există nici o ieşire, faptul că aceasta se întâmplă este un mister. Eu nu ştiu de unde vine aceasta, dar noi ar trebui să ne confruntăm cu misterul, pentru că şi aceasta este o latură din sensul vieţii. Nu am dreptul să spun: „Asta este” şi să o iau ca atare.

            Cele zece fecioare au candele cu untdelemn (ulei). Şi noi ştim că uleiul este în ebraică „Şemen”, cuvântul despre „opt”[2]. Aceasta indică că ceea ce luminează aici nu poate proveni decât din ziua a opta. Lumea nu poate fi luminată, explicată, desluşită decât din perspectiva celei de-a opta zi. „Şemen”, ulei şi opt este identic. Tu, ca şi un om ai gândi poate că uleiul se va consuma (prin ardere), aşa cum pe vremuri se foloseau lămpi pe bază de ulei sau petrol, care erau astfel construite ca să lumineze un anumit număr de ore, până la terminarea uleiului. Atunci tu poate crezi că uleiul a dispărut. Nu, ci acesta este semnul zilei a opta, căci în timp ce uleiul descreşte aici, el creşte pe partea cealaltă. Ziua a opta ne arată că în tărâmul nevăzut creşte acel trup care aici se arde. Aceasta este semnificaţia lumânărilor din biserici şi sinagogi. Despre lumânare se spune că reprezintă omul care arde (se consumă, se mistuie) aici dar ia fiinţă acolo. Să nu spui: „Ce păcat, s-a terminat!” Nu, el ia fiinţă acolo. De aceea şi obiceiul de a nu stinge o lumânare până nu se consumă singură. Trebuie să ardă în întregime pentru ca omul să fie dincolo în plinătate.

            Aceste fecioare au lumina zilei a opta şi ele ştiu că aceasta va fi importantă când va veni mirele. În Cântarea Cântărilor vine mirele, iar aici se spune: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare.” Atunci el este aici şi este nevoie de această lumină. Fecioarele se împodobesc, fiindcă ştiu că podoabele înseamnă a fi frumos pentru ziua a opta, pentru răscumpărare. De aceea se spune: „Viaţa ta să fie mereu frumoasă”, căci atunci când viaţa ta este frumoasă – şi din punct de vedere estetic – înseamnă că tu iei în serios ziua a opta. Tu eşti întotdeauna pregătit pentru a-l întâmpina pe mire. Aceasta înseamnă că locuinţa ta, îmbrăcămintea ta şi totul în jurul tău va fi frumos. Nu trebuie să spui: „Nu mă mai spăl, nu contează cum mă îmbrac, aceasta nu este important.” Nu, ci înseamnă că viaţa ta este în orice moment aşa, pentru că mirele este prezent, el este aici.

            Şi vedem un alt lucru care ni se comunică, anume că el este aici la miezul nopţii. Din nou cei mai „deştepţi” ar putea spune că „mai este timp destul, mai sunt câteva ore până atunci”, şi aceasta din nou este ceva „măsurabil”. Eu am descris în cartea mea că „miezul nopţii” este momentul prezent, acum. Înseamnă că eu stau în mijloc, între trecut şi viitor. Eu stau mereu în momentul când luna este plină, aceasta însemnând că manifestarea este deplină, căci noi suntem aici în mod vizibil. Când luna mai e în creştere, s-ar putea să nu fiu încă aici; şi când descreşte, iarăşi e altceva. Dar luna plină înseamnă acel moment care nu se poate calcula matematic, un zero, un moment care niciodată nu este definitiv, care vine şi trece, care nu poate fi niciodată măsurat. Eu nu îl pot determina, eu aş putea măsura o milionime de secundă, dar aceasta ar fi deja foarte mult timp. 

Acest „acum” este ca o muchie de cuţit, foarte ascuţită, nu se poate măsura. Aceasta reprezintă „miezul nopţii”. La miezul nopţii este şi „Paştele”, răscumpărarea. Miezul nopţii este momentul când mirele într-adevăr vine jos în lume şi este aici. Acesta este evenimentul decisiv care are întotdeauna loc la miezul nopţii. Se spune că: „Tu poate vei gândi că acum (prezentul) este singurul lucru. Dar tu vei trăi ceva foarte neobişnuit. Nu va continua aşa cum crezi tu, ci o altă dimensiune preia şi continuă mai departe.” Se spune că dacă luna plină ar deveni şi mai plină ar exploda. Forma ideală este cercul, respectiv sfera. Totul este sferic, rotunjit, chiar şi cel mai ascuţit unghi apare rotunjit sub microscop, pentru că nu există un zero absolut.

            Prin aceasta ni se transmite, că ceea ce este acum prezent, este „sfârşitul zilelor”, este „miezul nopţii”. Şi miezul nopţii este răscumpărarea. Dar de îndată ce spui că „Domnul întârzie, zăboveşte să vină”, cum s-a spus în capitolul anterior, atunci fecioarele devin somnoroase. În om există acea trăsătură, şi acel moment în viaţă, când fără să fie ameninţat sau influenţat, trăieşte astfel ca şi când Domnul „ar zăbovi”. Dar latura cealaltă va spune mereu: „Eu totuşi am untdelemnul pregătit, chiar şi în somn” – aceasta însemnând a trăi în lume şi în „beţia” lumii. Somnul sau oboseala se identifică mereu cu beţia. Nu e vorba aici doar de beţia sau intoxicaţia produsă de alcool, de droguri, ci şi de obsesia de a explica totul ştiinţific, de a descoperi sau de a avea mereu dreptate; toate acestea sunt „beţie”. Atunci omul devine somnoros, nu poate sta treaz decât în faţa celeilalte lumi. Când se dedică acestei lumi, se spune despre el că „doarme”. Dar, cum ştiţi, în limba ebraică „somn” este acelaşi lucru cu „a învăţa” sau „a se schimba”, cum am explicat aceasta în cartea despre Estera. Aceasta înseamnă că în om are loc altceva, dar oricum, el nu este treaz.

            La miezul nopţii are loc ceva foarte straniu, când totul pare altfel decât gândeam. Întreaga cauzalitate ajunge la un sfârşit. În carte Estera, Ahaşveroş, împăratul perşilor, a spus: „Eu sunt domnul legilor, al legilor naturii, aici toate îşi au ordinea lor.” După aceea a avut parte de o mare surpriză, căci tocmai la miezul nopţii nu putea să doarmă. Şi spune la miezul nopţii: „Dacă nu pot să dorm voi citi cronicile” (Est. 6:1). Şi dintr-odată vede că totul este diferit în Cuvânt. Atunci totul are loc în alt fel decât se aşteptau toţi, chiar şi Mardoheu. Totul este diferit. Egiptenii sunt convinşi că potrivit legilor naturii, ale calculelor, exodul copiilor lui Israel are loc în momentul cel mai catastrofal. Statuia lui Ra stă acolo, arătând că nimicirea este iminentă. Şi evreii au ieşit din Egipt. Egiptenii au gândit că îi vor birui oricum şi i-au lăsat să plece. Noi vedem de fiecare dată că în mod abrupt intervine o nouă dimensiune. Aceasta reprezintă mirele, care vine. Iar fecioarele care au ulei, asta vrea să spună că ele întotdeauna au avut în vedere, au „luat în calcul” o astfel de venire. În schimb celelalte, care nu au ulei, ele doar „au calculat”, adică şi-au făcut tot felul de „socoteli” că vor obţine uleiul de la cineva. Acele fecioare înţelepte, o latură a omului spune: „Da, el este aici, în orice moment”; în schimb o altă latură în om spune: „Va fi aşa, vom vedea la momentul respectiv, ne vom împrumuta sau vom cumpăra de la cineva...”

            Şi în tradiţia orală se relatează de asemenea despre acele fecioare care sunt acolo. Într-un mod puţin diferit, se spune: „Unde sunt fecioarele, cum se numesc ele?” Atunci se rostesc numele celor cinci degete ale mâini drepte, cele care au candelele aprinse, şi apoi numele celor cinci degete de la mâna stângă. De aceea, în tradiţia iudaică, mâna stângă este tratată altfel decât cea dreaptă. Aceasta vrea să spună: „Iată aceste cinci şi celelalte cinci. Să nu spui că în tine nu apar acestea. Ciudat, că şi la tine există aceasta, tu ai cinci degete la mâna stângă sau la piciorul stâng.” Înseamnă că în tine există ceva care „socoteşte” şi nu este pregătit. Apoi se spune că partea stângă nu este lăsată să intre. Care parte socoteşte? Acea latură a omului care vrea să socotească. Şi ce înseamnă a „socoti”? Socoteala este gândirea cauzalităţii, principiul cauzei şi efectului, a explica, a descrie. Este această latură „legalistă”, iar „legea” este cea care nu va fi lăsată înăuntru. Aceasta înseamnă că tu de acolo vei avea o altfel de lume. Acolo nu este decât ceea ce îţi dă libertatea.

            Nu înseamnă că cele cinci fecioare nechibzuite nu vor întra niciodată înăuntru, însă nu în felul acesta. Se spune că latura ta dreaptă este imediat acolo. Latura ta stângă va fi la judecată. Cele cinci fecioare nechibzuite nu sunt lăsate înăuntru. La această judecată li se explică ce a fost semnificaţia acestei cauzalităţi. Curtea de judecată lămureşte şi împreună cu lămuirirea aduce şi eliberare. Ce nu s-a putut explica niciodată până acum – căci explicaţiile nu merg mai departe, ele ajung într-un cerc vicios, fără ieşire – va fi atunci lămurit. Când se ridică întrebări care în tradiţia iudaică, în midraş nu pot fi lămurite, ajungem la un punct în care recunoaştem că nu există soluţionare. Atunci se spune că aceste întrebări vor rămâne fără răspuns până când va veni profetul Ilie şi le va desluşi. Aceasta înseamnă deci „judecata zilei celei mari” în care Ilie îl vesteşte pe Mesia (în ebr. „Unsul” de la ulei, opt). Atunci „judecata” va fi explicaţia. Judecata nu va fi „cu biciul”, ci ţi se va lămuri de ce lucrurile au fost cum au fost, de ce a existat suferinţa pe care tu nu ai putut-o explica niciodată. Cele cinci fecioare înţelepte nu au avut nevoie de lămuriri, ele aveau lumina din candelă, uleiul din ziua a opta. Acolo era deja lumină, ele erau pregătite, aşa cum şi noi avem de multe ori aceasta în noi înşine, când spunem: „Nu mă interesează explicaţia, eu mă bucur pur şi simplu, mă simt bine, am linişte, pace, totul este în ordine.” Şi se spune că această stare de bine este mâna dreaptă, acestea sunt fecioarele care spun că el este aici în orice moment, candelele lor ard, sunt împodobite, sunt în regulă.

            Astfel, noi vedem în om că această pildă, „Maşal” în ebraică, este ceva ce are controlul asupra omului: în felul acesta este omul. Nu spune niciodată: „Eu nu sunt o fecioară nechibzuită”. Jumătate din oameni sunt. O latură şi cealaltă latură. Dar latura stângă nu intră înăuntru, pentru că nu se poate intra înăuntru cu legea. Nu o „lege” în sensul de reguli şi reglementări, ci în sensul că trebuie să fie explicat, socotit. Se spune că Domnul este deja în faţa uşii şi cine „socoteşte” este deja greşit. Nici nu poţi socoti, El este aici mereu. Şi de aceea ar trebui să înţelegem că orice reproş pe care ni-l facem este o ipocrizie faţă de noi înşine. Ca şi când noi am fi mai buni şi am ştii mai bine. Eu numesc reproşul cea mai gravă ipocrizie, este o auto-înşelăciune. Nu fi un ipocrit faţă de tine prin a-ţi face reproşuri ci spune doar: „Aceasta pare să fie calea. Intervine aceasta şi cealaltă. Când apar oameni în viaţa mea care nu-mi plac, atunci există astfel de oameni. Eu nu înţeleg ce au făcut ei, dar odată mi se va explica, acolo la judecată, de ce au existat ei în viaţa mea, şi cât de perfect erau ei chiar la momentul potrivit în locul potrivit, cu toate că eu nu i-am putut suferi şi nu i-am putut uita.” Aceasta este deci partea „legii”, partea nechibzuită care nu va putea intra înăuntru.

Abel, Germania

---

[1] Ieremia 31:22  „Până când vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat.” Traducerea corectă este „femeia va încercui pe bărbat”

[2] Ebr. „Şemen” înseamnă untdelemn, grăsime, gras. Iar„Şmoneh” înseamnă opt, al optulea.

Ewald Frank Rezumat video 10. 2013

Am primit prin email un clip de la un frate. Este interesant si e tradus in Ro.

Scoate in evidenta o aparenta armonie dar de fapt dezvaluie Cutia Pandorei si mai larg, contradictiile iesind imediat la suprafata.

Branham a vorbit despre anul 1977 in cel putin 4 locuri. Mereu a prezis. 

Si cartea Cele 7 Epoci a fost facuta conform cu indicatiile date lui Lee Vayle. Cand am fost la Jeffersonville, fratii de acolo mi-au spus ca Branham daduse BUN DE TIPAR la carte. A aprobat tiparirea ei.

Inseamna ca Branham o citise dupa ce a afirmat ca nu a citit-o, sau la cate a mai spus el, si nu au fost asa, nu m-as mira ca amnezia i-a facut feste si aici.

Pe benzi, chiar recent am citit din brosura cu Saptamanile lui Daniel -cand am cercetat faza aia cu ultima saptamana- si am ascultat pe benzi in engleza. 

BRANHAM SPUNE CLAR CA "prezic ca in 1977 va fi Mileniul."

Si la fel ca in Cartea Cele 7 Epoci, spune ca: "eu nu profetesc, sa nu iesiti sa spuneti ca fratele Branham a spus ca in 1977 se intampla...dar prezic...prezic ca in anul 1977.." Ce haotic.

In naivitatea lui, Branham nu a stiut ca un prezicator mincinos sau un profet mincinos, tot mincinos e. Daca nu iasa cumva, sa aiba acoperire totusi.

Fratele Frank incearca sa scape aparentele salvand anumite circumstante de la Branham, dar tot nu e corect. Tot nu e 100 % adevarat deoarece apoi ii face praf si ii desfiinteaza CELE MAI IMPORTANTE REVELATII ALE LUI BRANHAM DIN 1962 PANA LA MOARTE. (Tunetele, Apoc 10, Tragerea a 3-a, Numele cel nou din Pecetea a 7-a, credinta de rapire, etc.)

E ok ca Frank ne trimite inspre Cuvant, dar apoi spune ca profetul este un profet al Cuvantului, si imediat dupa aceea neaga pe fata tot ce spune "profetul" aproape zi de zi dupa 1962. 

Se contrazice.

Ewald Frank neaga tot ce a spus Branham legat de 7 tunete, pecetea a 7-a, Tragerea a treia, apoi in alta parte taie in bucati si Apoc. 10 care a fost vorbita de Branham cu pretentia DESCOPERIRII DIVINE "ASA VORBESTE DOMNUL". 

Branham numeste HRANA SPIRITUALA tocmai aceste descoperiri "venite" in 1963, nu se refera la botez, Cina Domnului, babilon, antihrist, etc. Acestea le invata si practica dintotdeauna, el fiind PASTOR PENTICOSTAL LA "TABERNACOLUL PENTICOSTAL"

Si e interesant ca tocmai de aceasta "hrana" E Frank nici nu vrea sa auda. O face piure, tocana, o neaga constant.

Daca Branham i-a spus: "asteapta cu distribuitia restului de hrana" ma gandesc ca se referea MAI ALES LA CEEA CE URMA SA VINA. 7 Peceti, 7 Tunete, Apoc 10:7,exact ce E Frank nu crede desi a primit acele benzi inregistrate cu aceste mesaje.

Nimic din cele 7 Peceti asa zis descoperite de Branham NU SUNT INAFARA APOC 10 -dupa Branham citire- ceea ce Ewald Frank NEAGA VEHEMENT SI CHIAR ENERGIC dar crezand pe de alta parte Pecetile.

El numeste inchipuiri, interpretari false tot ce de fapt Branham le-a invatat clar, clar, clar (nu si biblic dar evident, vreau sa zic) si le-a repetat de sute de ori in ultimii 3 ani ai vietii sale.

Nu e ciudat ca aceste lucruri care par sa se lege atat de bine, de fapt in realitate nu se leaga deloc?

Exista o contradictie enorma si aici intre cei doi, care ambii pretind ca au chemare divina directa dar ei intre ei se contrazic flagrant.

Pearry Green a fost anul asta in Conventie la fratii cu Cele 7 Tunete care s-a tinut chiar la Tucson, Arizona. A fost si fr Blewett si fr Kohlebrenner si Billy Paul si altii. E o contrazicere din nou. Nu cred ca fr Frank minte, dar ceva nu e ok din nou. Peary Green o fi ca Dan Zamfirescu cel de la Parlamentul European despre care a scris revista germana STERN. Asta care zice DA-DA si voteaza DA la legi care se contrazic intre ele. Sau cine mai stie de ce e atat haos?

Ewald Frank trebuie sa apere slujba lui Branham neaparat. 

Caci daca Branham e fals, atunci nici chemarea lui nu mai e atat de ok. Dar pe de alta parte nici nu poate nega Cuvantul, Biblia, sub nici o forma, asa ca il face praf si pulbere pe Branham si doctrinele acestuia, dar nu pe fata, ci dand vina pe "unii frati care interpreteaza gresit mesajul".

Adevarul e ca acesti frati, bietii de ei, (de noi) am votat cu Branham ca si Zamfirescu in Parlamentul Europei. DA-DA la ceva ce se contrazice. 

Aici e paradoxul. In ochii lui Ewald Frank, "noi" suntem de vina pentru ca il credem pe Branham pentru ca acesta spune ca Dumnezeu i-a descoperit toate acele lucruri.

Asa deci, Ewald Frank ar trebui sa-l "mitralieze" direct pe Branham, in primul rand, pentru invataturile false pe care el le observa vadit si le demasca.

El demasca haosul din branhamism, dar de ce nu zice nimic despre adevaratul autor al confuziilor care este insusi William Branham? El critica pe alti frati pentru invataturi false. De ce? Nu e logic, nu e spiritual si nu e omeneste. La fel ca si branhamisti pe ex-branhamisti, E Frank critica pe branhamisti dar intr-o ceata fara claritate.

Stiti cum branhamistii ar avea dreptul sa ne bubuie cum o fac ei acum?

Daca TOTUL AR FI FOST IN ARMONIE INTRE ELE SI MAI ALES CU BIBLIA, SI ASA NOI SA NE OPUNEM, ATUNCI DA, NOI AM FI FOST CEI GRESITI. 

Abia atunci ar fi trebuit sa ne corectati. Sa ne aratati cu duhul blandetii, cum spune Biblia, ADEVARUL (mai nesimtitilor si uratilor la suflet).

Voi care ne-ati injosit si umilit si calcat in picioare, pentru ca VA SPUNEM ADEVARUL, voi ar fi trebuit sa ne ajutati daca ati fi avut cu ce daca s-ar fi dovedit ca suntem rataciti. Dar voi nu stiti asa ceva. Nu ati stiut niciodata asa ceva. 

Ne credeti chiar atat de prosti si inculti si nespirituali in asa masura incat daca ati fi avut dovezi biblice si dovezi din evenimentele din viata lui Branham ca fiind reale, nu am fi crezut? Dar nu ati aratat si dovedit si daruit nimic.

NU AVETI NIMIC BUN DE DARUIT. 

Dragi frati: Voi nu va puteti dovedi propria credinta. Nu puteti dovedi lucrurile in care credeti. Nu puteti dovedi nimic din ce predicati cu atat zel. Biblia va interzice sa predicati asa ceva. 

Pentru fiecare invatatura, profetie, revelatie, trebuiesc doi-trei martori, doua trei- marturii.

95% din ce credeti nu are NICI MACAR O SINGURA DOVADA ! Hei ! Helooooou, ma auziti?

NU AVETI NICI MACAR O SINGURA DOVADA nici cu Ilie, nici cu Branham prezent in norul ala fotografiat in 28 februarie 1963, nici cu Apoc 10:7, nici cu botezul de la raul Ohio din 1933, nici cu sapte ingeri au ridicat pe Branham in norul ala, nici ca Branham a descoperit cele Sapte Epoci, nici ca el a descoperit Divinitatea Suprema a lui Isus, nici ca el a descoperit botezul apostolic, nici ca lumina aia din poza, era deasupra capului sau, nimic, nimic, nimic.

Biblic vorbind, chiar daca ati fi avut dovezi solide -dar nu aveti NICI UNA- nici atunci nu aveati dreptul de a schimba Evanghelia cu "mesajul orei" si de a subordona autoritatea Scripturii, revelatiei prezicatorului Branham. 

Ce sa mai zic ca neavand NIMIC, totusi aveti tupeul arogant sa schimbati ordinea divina, pentru a lansa noua ordine branhamista: "credinta in mesager si in mesajul lui."

Nu vedeti cat de jalnica este de fapt situatia voastra? Si tot voi atacati si loviti pe cei care va doresc binele spunandu-va si dandu-va sute de dovezi?

Se pare ca si voi ca ingerul laodiceean, sunteti goi, ticalosi, orbi, nenorociti, saraci, SI NU O STITI. 

Aveti doar imaginatii bolnave, inchipuiri stricate? (cum chiar si Ewald Frank o spune branhamistilor.) Fac o paranteza cu o poza extrem de rara.

Paulaseer Lawrie si Ewald Frank la Manujothi Ashram Campmeetings in 1963

(Poza rara. Ewald Frank in 1963 in India cu Paulaseer Lawrie, omul despre care Branham a spus ca este "Cristos revenit pe pamant" si care ii era ucenic in acelasi timp. Nu am inteles niciodata de ce a zis asta despre Lawrie. Ewald Frank a avut zelul asta de a misiona inca de atunci.)

Stie el mai bine de ce zice asta de branhamisti. Dar tace pe de alta parte.

DACA BRANHAM NU AR FI ZIS IN 'NSPE FELURI ORICE SUBIECT, ATUNCI DA FRATII PUTEAU FI CRITICATI. DAR EI TOCMAI CA CRED IN CE BRANHAM A SPUS FIE ASTA SI CONFUZ. De la cap s-a imputit pestele numit branhamism.

Pretentiile lui Branham de a fi crezut si urmat NU SUNT VREDNICE DE CREZARE. Isus si Biblia sunt vrednice.

Mie mi-a raspuns amabil la email, fratele Frank, cand am intrebat despre Ilie si am pus problema asa cum e aici in blog, dar NU MI-A DAT UN RASPUNS BIBLIC LA INTREBAREA

"de ce in Maleahi 4:5, 6 sunt doua profetii despre Ilie pentru Israel, iar noi, cei de la mesaj avem trei. Ioan, Branham si Ilie?" Unul este scos din maneca cuiva.

Mai multe despre acest subiect cu Ilie aici: Profetul Ilie in grafica simpla