La raul Ohio in 1933

Unul din primele locuri la care am vrut sa merg cand am vizitat Jeffersonville nu a fost mormantul lui Branham ci locul unde el a botezat mii de oameni si a primit acea insarcinare "supranaturala". 

Am fost acolo, chiar pe mal, unde a pasit "profetul" impreuna cu miile lui. 

Mi-au zis fratii ca sunt primul dintre romanii care locuiesc in Romania si au venit aici. Era vara anului 2001. M-am simtit extrem de binecuvantat. Pana la lacrimi de bucurie.

Nici in cel mai horror cosmar al meu nu ar fi fost ideea ca vreodata toate aceste lucruri din mesaj se vor prabusi sub greutatea propriilor lor contradictii, erori, erezii si minciuni. 

Nici nu banuiam atunci ca lacrimile de bucurie se vor transforma in lacrimi de dezamagire si amaraciune.

Lui Adi i-a venit ideea sa puna poze din servicii de botez din aproximativ acelasi timp cu cel din 1933 pentru a compara modul in care au fost facute. Si sa vedem ce inseamna cand cineva boteaza 50 sau 150 de persoane. Cum arata un serviciu de botez.

Aici se ascunde multa bogatie si mi-am zis sa il imbogatesc articolul impreuna cu Adi. Ii multumesc ca mi-a permis sa contribui si eu.

Foarte multi dintre noi am fost si suntem legati TARE TARE TARE de acest eveniment. Este una din experientele de baza ale lui Branham. Aceasta ne-a legat foarte mult de mesaj.

Ok. 

Haide sa cercetam lucrurile, asa cum Dumnezeu, constiinta si bunul simt ne cere sa cercetam.

Vedem ca obiceiul general in fotografie, dar si bunul simt ne-ar spune ca intotdeauna fotografii au captat la un serviciu de botez nu doar pastorul, ci si publicul participant, inca de la sfarsitul secolului 18, care au fost si primii ani ai fotografiilor. 

Iata imediat cateva exemple, iar mai jos, ajungem la ce ne intereseaza in mod special legat de evenimentul de la raul Ohio din 1933 despre care se spune ca ar fi coborat din cer o lumina s-ar fi oprit deasupra lui Branham si din aceea lumina s-a auzit in fata publicului numeros, de mii de oameni, urmatoarele cuvinte: "Asa cum Ioan Botezatorul a fost trimis sa pregateasca prima venire a lui Cristos, mesajul tau va pregati a doua Lui venire". 

(Sunt mai multe variante a acestei fraze - si cu referire la el la Branham ca "tu vei pregati" sau "ai fost trimis cu un mesaj care va pregati" si mai sunt - dar aceasta varianta este printre cele mai des pomenite de catre Branham de asta am ales-o.)

Se mai spune: "Miile de oamenii prezenti la fata locului, chiar si presa, auzind asta s-au inspaimantat si laudau pe Dumnezeu, si alergau speriati pe acolo."

Poze din cateva comunitati din SUA care au avut serviciu de botez la inceputul secolului. Asa arata serviciile de botez.

 

Puteam aduna multe poze de la diferite servicii de botez, nu asta conteaza, ci conteaza ideea ca atare. 

ACUM URMEAZA CE E DE-A DREPTUL SOCANT!

Mai jos avem singurele poze de la serviciul de botez despre care s-a zis ca este, "cel mai mare eveniment supranatural de insarcinare publica a unui slujitor a lui Dumnezeu din timpul apostolilor pana acum".

Numarul convertitilor dupa trezirea din cort. 14. 
Asa a relatat presa. 14 convertiti.

Putem spune ca asta e ziua cea mare a insarcinarii lui Branham cand a venit ingerul (lumina) din cer si s-a auzit o voce din cer si ca oameni strigau si fugeau inspaimantati vazând lumina si auzind glasul si laudau pe Dumnezeu? Nicidecum. Nici vorba de asa ceva!

De ce cineva a vrut sa credem lucruri care nu sunt adevarate? Trageti voi concluzia.

Aceasta carte, exista si in limba romana, "William Branham un om trimis de Dumnezeu". Daca nu o aveti o puteti comanda -gratuit cred- de la fr Munteanu Petre de la VGR Timisoara. 

Aceasta carte este si cea mai importanta si populara carte a lui Branham de la inceputul slujbei sale si care relateaza evenimentele principale din copilarie, adolescenta, convertirea lui si alte evenimente din prima parte a vietii si slujirii sale.

Este extrem de dubios ca intr-o carte ca aceasta sa nu gasim nici o relatare despre asa zisul eveniment supranatural public de la raul Ohio, din partea lui Dumnezeu,  de insarcinare a "profetului". 

STOP!  STOP! STOP! 

DECI IN CARTEA DESPRE VIATA LUI, COPILARIA SI TOATE DETALIILE SCRISE CU AMANUNTUL REFERITOR LA EXPERIENTELE LUI DIN COPILARIE SI SLUJBA PANA CAND A INCEPUT EVANGHELIZARILE NU SCRIE NIMIC-NIMIC-NIMIC DESPRE ACEA VOCE PUBLIC, DESPRE EVENIMENT!

Nici in asta, unde spune toata viata lui, DAR IN NICI O ALTA BROSURA, PLIANT SAU CARTICICA TIPARITA DE BRANHAM, TIMP DE 20 DE ANI APROAPE DUPA ACEL MOMENT! 

ESTE DE-A DREPTUL DE NECREZUT!!!

Dragii mei, voi ma puteti critica si acuza ca nu mai cred mesajul. Dar sa stiti ca sunt bazat pe ceva. Sunt bazat 100% pe adevar, adica, pe multele minciuni descoperite. 

Voi stiti ca eu am scris doua carti cu viata lui Branham. Din dragoste si pasiune pentru un asa mesaj de puternic si supranatural. Asa credeam ca e. 

M-am documentat ani de zile din tot ce am gasit despre el din propriile lui carti, predici si din alte marturii.

Eu nu am inteles niciodata pana recent de ce nu aparea nicaieri "insarcinarea supranaturala" de la raul Ohio din iunie 1933, in predicile sau cartile lui Branham de dinainte. 

Un asemenea eveniment major si supranatural, daca ar fi fost adevarat, nu ar fi putut sa fie trecut cu vederea timp de 20 de ani!!! 

Asta ne spune ceva. Ne spune ca nu a fost nimic acolo si ca Branham dupa obiceiul lui, a inventat din nou povesti IMAGINARE.

La pagina 138 cand vorbeste la Viziunea 3 - Despre Unitatea Bisericii (SIC! Branham nu sa tinut nici de asta.) in care spune despre chemarea lui sa aduca credinciosii impreuna, aminteste despre o stea care ar fi fost la botez care a aparut "inaintea sutelor de oameni care au stat pe maluri". 

NIMIC ALTCEVA!!!

Nu este ciudat si foarte suspect sa fie sute si mii de oameni la un eveniment de anvergura, la un mare botez, si sa nu fie poze de acolo, decat cu una sau doua persoane si acelea datorita faptului ca pastorul era acolo cu ei in apa? 

Este deosebit de suspect!

Avem doar trei poze de la botez, care nu confirma nimic din pretentiile lui Branham, pretentii care, ciudat, au aparut la aproape 20 de ani de la acest eveniment. Vedem cativa oameni acolo botezati! 

ATAT!

Pentru cine cauta adevarul totul e clar.

Istoria acelor cuvinte vine din cateva prorociri din doua adunari. 

Numai in acest context este descris in cartea mentionata, NICIDECUM ca si voce si insarcinare la Ohio. 

Cuvintele originale sunt asa: "Asa cum Ioan Botezatorul a fost trimis ca premergator a primei veniri a lui Cristos, tot asa El il trimite pe acest evanghelist si pe altii, ca ei sa miste pe oameni si sa-i pregateasca pentru a doua Lui venire". 

Ele sunt original niste prorociri, sau, mai clar, interpretari ale unor vorbiri in alte limbi.

Prorocita Anna Schrader, a profetit si ea intr-o adunare in care era si Branham prezent, urmatoarele: "Asa cum Ioan Botezatorul a fost trimis sa pregateasca prima venire a lui Cristos, tu si alti evanghelisti, sunteti trimisi sa pregatiti a doua Lui venire".

Dupa ce a auzit Branham aceasta profetie, o crede, o preia, o modifica, o scurteaza -dand dovada de egoism - scotand pe alti slujitori afara- ii da un sens SINGULAR ("Asa cum Ioan Botezatorul a fost trimis sa pregateasca prima venire a lui Cristos, mesajul tau va pregati a doua Lui venire".) si o plaseaza inapoi in 1933 la raul Ohio ca si continut de text desi, repet, pana aici in nici una din cartile, predicile, brosurelele, marturiile sale nu apare nimic despre vreun Glas din Cer, sau vreo insarcinare la serviciul botez din iunie 1933. 

ABIA ACUM INCEPE SA VORBEASCA DESPRE O VOCE SI DESPRE O INSARCINARE LA OHIO IN 1933! 

TIMP DE APROAPE 20 DE ANI NU A SPUS NICIODATA NIMIC DESPRE ASA CEVA!!! ASTA E FOARTE SUSPECT.


DIN 1933 PANA IN 1952 NICAIERI NU SPUNE SI NU SCRIE SI NU SE SPUNE DE INSARCINAREA "SUPRANATURALA" CU VOCE DIN CER, ETC. Nicaieri !

Ba chiar e intrebat ce a fost, caci el le-a zis ca a fost ceva stea, iar el raspunde: "NU STIU". 

Deci Branham a zis timp de 20 de ani NU STIU. NU STIU. NU STIU. NU STIU. NU STIU". 

Aici Branham a fost sincer. El nu stia nimic, pentru nu a fost nimic. A avut dreptate! 

Dar nu s-a tinut de adevar. 

A inceput sa fabrice chestii imaginare pentru a se plasa pe sine intr-o slujba supranaturala speciala.

II multumesc Domnului ca nu l-a lasat pe Branham sa taca la inceput, ci au fost momente cand a spus adevarul si asta ne-a ajutat definitiv sa vedem clar, ca ani mai tarziu dupa aceea, a inceput sa minta si sa vorbeasca din inchipuire nu din amintire, adica nu din ceea ce chiar s-ar fi intamplat.

A creat apoi o poveste care sa para supranaturala! A mintit. Cred ca vroia sa inventeze lucruri care sa dea impresie puternica audientei si sa se propulseze pe sine in zone spirituale sus puse.

Da, Branham a vrut sa inventeze lucruri care impresioneaza emotiile si sentimentele oamenilor care sunt instabili emotional, biblic si uman. 

A vrut sa se ridice mai presus decat a fost ridicat de catre slujba simpla de slujire a bolnavilor.

Acest "nu stiu" a lui Branham a mers inainte aproape 20 de ani, pana cand aceste profetii despre evanghelisti au aparut, in special prin sora Anna Schrader, apoi a confiscat-o doar pentru sinele lui. 

A FALSIFICAT PROROCIA ORIGINALA! ASTA DA PLAGIAT! 

Toti liderii de la mesaj ar trebui sa cada la pamant sa se pocaiasca URGENT, ca au inselat oamenii cu minciunile si inchipuirile lui Branham! 

Eu asa am facut si asta mi-a vindecat sufletul si spiritul!

De asemenea, Branham a spus in repetate randuri ca la acest botez au fost 130 persoane botezate si 3000 prezente, ba 500 botezate si 3000 prezente, ba 4000, ba chiar si 1000 botezate si 10.000 prezente.

Uitati-va sus in pozele cu acele servicii de botez si vedeti acolo ca deja unde sunt 50 - 100 - 200 persoane, deja par multi. Se vede o multime de oameni. E public mult. La el, la Branham absolut NIMIC.

Poate ca de toti au fost 17.

Tu ce parere ai despre aceste contradictii si suspiciuni? Care e intrebarea care ti-a venit in minte pe acest subiect?

Un video care lamureste mult acest subiect.

Afirmatiile lui Branham despre botez.

La botezul din 1933 la raul Ohio s-au botezat putin peste 1000 de persoane?

Branham a spus in:

-Martie 1950 (erau probabil 10.000 (zece mii) de asistenti)

- 13 August 1950 (in luna August, am botezat 500 de persoane si erau probabil 10000 de asistenti)

- 20 August 1950 (am botezat 500 de persoane si erau mii de asistenti)

- 5 Mai 1950 (erau probabil 10000 de asistenti)

- 13 August 1950 (in luna August, am botezat 500 de persoane si erau probabil 10000 de asistenti)

- 20 August 1950 (am botezat sute de persoane si erau mii de asistenti)

- 5 Mai 1951 (in luna Iunie, si erau probabil 10000 de asistenti)

- 17 August 1952 (in luna Iunie,)

- 9 Mai 1953 (am botezat 500 de persoane si erau 3000 de asistenti)

- 1 Martie 1954(am botezat 500 de persoane)

- 14 Martie 1954 (am botezat 500 de persoane)

- 15 Mai 1954 (Erau literal milioane)

- 24 Iunie 1954 (am botezat 500 de persoane si erau mii de asistenti)

- 17 Ianuarie 1955 (in luna Iunie, am botezat 200 sau 300 de persoane si erau sute si sute de asistenti)

- 23 Ianuarie 1955 (in luna Iunie,1933)

- 27 Februarie 1955((in luna Iunie, si erau aproape 7000 sau 8000 de asistenti)

- April 1955 (am botezat 500 de persoane)

- 24 Iulie 1955 (am botezat 120 de persoane si erau 500 de asistenti)

- 11 Martie 1956 (am botezat 500 de persoane)

- 30 Septembrie 1956 (In fata a mii de asistenti)

- 15 Ianuarie 1957 (am botezat sute de persoane)

- 2 Octombrie 1957 (Zeci de mii si mii de ori...)

- 10 Februarie 1960 (am botezat 500 de persoane si erau probabil 10.000 de asistenti)

- 16 Iulie 1960 (mii de oameni stăteau acolo)

- 12 Aprilie 1961 (am botezat 500 de persoane)

- 27 Mai 1962 (am botezat in anul 1936)

- 23 Iunie 1962(am botezat 500 de persoane, in 15 Iunie 1933)

- 26 Iulie 1962 (am botezat in 1930 si erau probabil 10.000 de asistenti)

- 30 Decembrie 1962 (am botezat in fata multor oameni)

- 27 Ianuarie 1963 (in luna Iunie, am botezat 500 de persoane si erau sute si sute de asistenti, 4000 sau 5000, poate mai multi)

- 19 Martie 1963 (in luna Iunie, am botezat sute si sute de persoane)

- 30 Noiembrie 1963 (in 15 Iunie, am botezat 500 de persoane si erau 5000 de asistenti)

- 5 April 1964 (erau 5000 de asistenti)

- 12 April 1964 (in luna Iunie,1933, am botezat aproape 1000 persoane si erau 10000 de asistenti)

- 19 April 1964 (In 1933, am botezat 500 de persoane si erau 5000 de asistenti, mii de mii de ori de persoane au auzit)

- 27 April 1964 (In 1933, in mijlocul lui Iunie, erau 7000 sau 8000 de asistenti, )

- 19 Februarie 1965 (in 1933, am botezat 500 de persoane)

-"Jesus Christ the Same, Yesterday, Today and Forever" (in luna August, am botezat 130 persoane si erau 3000 de asistenti)

Un mic calcul! 

500 x 2 minute/persoana = 1000 min sau 16h 30 min! 

Daca la ora 14 el avea doar 17 persoane botezate inseamna ca la ora 6h 30 dimineata urmatoare a terminat botezul! Nu prea cred! Asta calculat la doua minute per/persoana, fara oprire, ceea ce nu prea cred ca e posibil!

Intrebari pentru fratii din mesaj:

- cand a botezat Branham in raul Ohio?

- cati a botezat Branham la raul Ohio?

- cate persoane erau pe malul apei?

- cate persoane au auzit vocea?

- cate persoane au vazut lumina?

- daca mii de oameni au auzit vocea si au vazut lumina, de ce oamenii i-au spus ca e doar o "iluzie mintala"?

- unde sunt articolele din atatea ziare?

- de ce gasim doar acest text de ziar in care se spune ca Branham a botezat 14 persoane?

DE CE A MINTIT BRANHAM IN HALUL ASTA?

Alt articol in legatura cu acesta. 

Afirmatii haotice si contradictorii- botezul de la râul Ohio: http://mesajul.blogspot.ro/2014/05/afirmatii-haotice-ale-lui-branham.html

Scris de Adi si Lica

_____________________________________________________

Surse foto:

http://www.edwardsaquifer.net/barton.html

http://www.pastemagazine.com/articles/2009/10/more-photos-from-dust-to-digitals-take-me-to-the-w.html

http://www.thesmartset.com/article/article04051101.aspx

http://forums.ssrc.org/ndsp/2013/08/02/the-apparatus-of-belief/#more-3987

http://www.atcogeorgia.com/2011_01_30_archive.html

http://www.appalachianhistory.net/2012/04/he-poured-out-his-soul-in-melting.html

Pilda celor zece fecioare

Pilda celor zece fecioare

  

            Comentariul de mai jos reprezintă o parte a unor serii de prelegeri ţinute de evreul Friedrich Weinreb în anul 1971 asupra Evangheliei după Matei. Traducerea şi adaptarea din limba germană este făcută de mine după o înregistrare audio. Sublinierile şi scoaterea în evidentă îmi aparţin.

            Friedrich Weinreb (1910-1988) provine dintr-o familie de evrei hasidici din Ucraina şi a trăit în Olanda şi Elveţia. Pe lângă activitatea sa de profesor universitar, Weinreb a publicat zeci de cărţi şi a ţinut sute de prelegeri în care, ca un adânc cunoscător al vechilor scrieri iudaice, precum Talmudul, Midrash sau Zohar, a transpus înţelepciunea acumulată în 3000 de ani de tradiţii orale într-un vocabular modern de gândire contemporană, occidentală. De asemenea, el aşează experienţa umană într-un cadru mai larg de referinţă, şi anume acela al eternităţii.

            Am ales să prezint această viziune despre ce vrea să ne transmită această pildă, deoarece spre deosebire de alte interpretări, aici nu se fac speculaţii despre ce anume reprezintă un lucru sau altul. Nu este vorba de a stabili o unică sau corectă interpretare a lucrurilor ci de a înţelege că elementele simbolice ale pildei reprezintă atribute, laturi, personalităţi ale fiinţei umane în general.

Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. (Mat 25:1-13 VDC)

            Cele zece fecioare – o „decadă” de zece – aici sunt mulţi termeni care trebuiesc clarificaţi mai întâi. Uneori este vorba de şapte, alteori de trei, aici este vorba de zece. O decadă are o anumită semnificaţie şi pentru omul în timp şi spaţiu. Noi spunem de exemplu că Dumnezeu a creat lumea prin cele „Zece Cuvinte Creatoare” (În Geneza 1 este scris de zece ori „Dumnezeu a zis”). Apoi a reprezentat omul prin cele „Zece Cuvinte”. Oamenii le numesc „Zece Porunci” dar aceasta este o invenţie teologică; niciunde nu scrie „Zece Porunci” ci „Zece Cuvinte”. Acesta este însă unul din „păcatele” teologiei: încercarea de a explica, a demonstra.

            Vedem că o decadă înseamnă ceva deosebit. Aceste zece au o însemnătate. Atunci când numărăm, zecele este o limită. Căci restul este o repetare sau o calculare pe bază de zece. Nu mai intervine nimic nou: 11 este 10+1; 12 este 10+2; 20 este 2x10, etc. până la infinit. Matematicienii scriu 10 la puterea n. Aceasta este deci termenul „zece” cu care calculăm.

            Cele zece fecioare îl aşteaptă pe mire. Este partea feminină, ceea ce apare aici, desigur şi femininul în femeie, dar este vorba de mai mult decât atât. Acel feminin care există în lume, ceea ce se manifestă, ceea ce apare, ceea ce ne înveleşte, ne încercuieşte, cum am citat de multe ori din Ieremia că „Femeia încercuieşte pe bărbat”[1], îl înveleşte. Aceasta înseamnă că este valid în orice fază, pretutindeni, dar la fel este corect că ceea ce învăluieşte este partea exterioară. Aceasta învăluieşte taina, misterul, şi doreşte să fie „căsătorită” cu acesta. Atunci când noi tânjim în căutarea noastră, acest dor nu este altceva decât „căsătoria” cu acest mister, cu sensul acestui ansamblu, cu originea şi cu semnificaţia tuturor acestor lucruri. Eu aş vrea să ştiu că Domnul este aici şi că este în legătură cu mine, căci Domnul a promis că va veni şi se va căsători cu noi. Din această cauză există şi relatarea despre nuntă în altă parte în Evanghelii. Acea căsătorie, care acolo are un rol hotărâtor, este singura nuntă despre care se relatează pe larg în întreaga Biblie. Acolo se vorbeşte explicit despre nuntă, apă, vin, nuntaşi, etc.

            Noi vedem astfel, că cele zece fecioare sunt cele zece faze pe care le-am putea vedea în lume, atunci când am privi la aceasta într-un mod „mitologic”, adică nu în timp şi spaţiu ci în Cuvânt. Doresc să vă obişnuiesc cu termenul „mitologic” pe care îl folosesc în sensul lui propriu: „din Cuvânt”. „Mitologie” nu înseamnă poveşti ci înseamnă „Cuvânt”. „Mythos” este „Cuvânt”, şi astfel, aşa cum este în Cuvânt, aşa trebuie să o înţelegem: acolo sunt zece. Transpus în timp şi spaţiu înseamnă totalitatea posibilităţilor şi variaţiunilor, fără sfârşit, tot ce există aici. Acele zece fecioare ce sunt văzute în sens „mitologic” că aşteaptă, ele sunt văzute în plan ceresc, dar aici sunteţi voi înşivă în manifestarea şi trăirea voastră cotidiană.

            Observăm acum ceva ciudat, că acele fecioare au toate candele ca să ardă uleiul, dar cinci acţionează într-un fel şi cinci în altul. De multe ori spunem că acelea sunt rele, nechibzuite, şi altele. Ar trebui să ne întrebăm mai întâi care este motivul pentru care există fecioare nechibzuite? În acelaşi fel cum trebuie să ne întrebăm care este motivul pentru care intervine şarpele? Cu ce scop există soarele şi luna? De ce nu sunt toate fecioarele la fel? Este doar pentru ca să ne înspăimânte faptul că există fecioare nechibzuite?

            Este ceva mai mult decât aceasta! Se spune: „Voi sunteţi de asemenea şi nechibzuiţi. Iar nechibzuinţa voastră este o parte a lumii, a creaţiei.” Vai de omul care îşi face reproşuri şi spune mereu: „Îmi pare atât de rău de aceasta sau cealaltă, nu mai pot trăi de păcătos ce sunt. Mă tăvălesc în praf, mă las bătut pentru că sunt plin de păcate.” Acel om nu înţelege sensul creaţiei, nu L-a cunoscut niciodată pe Dumnezeu şi nu L-a întâlnit. El crede despre sine că face numai prostii, că este rău şi nechibzuit. Întotdeauna am spus: „Vă rog, să nu fiţi niciodată proşti şi răi.” Eu aştept aceasta de la orice om, cu sau fără Biblie. Nu are legătură cu originea sa, mă aştept de la un hotentot, de la un filipinez, un indonezian să fie omenos, bun, ajutător, loial, să nu fure şi să nu mintă. Mă aştept şi cer aceasta de la oricine şi sunt dezamăgit dacă nu este aşa. Aceea însă nu are nici o legătură cu aceasta. Căci orice om care face binele, are deja pus în el aceasta. Aceasta este adevărata semnificaţie a „păcatului originar”, anume că păcatul este în om. Nu spune: „Vai păcătosul de mine”, aceasta nu trebuie să o spui. Chiar dacă eşti cel mai bun şi mai sfânt de pe lume, eşti totuşi păcătos. Numai în latura divină, nu există păcat. Dar aici la tine este sensul acestei lumi. Tu ai fost creat cu o parte dreaptă şi una stângă. Tu inspiri şi expiri. Ochii tăi se deschi şi se închid tot la câteva secunde. Ambele părţi există în tine. De aceea nu poţi spune niciodată despre tine că eşti o „fecioară nechibzuită”. Atunci nu eşti numai „nechibzuit” ci şi necredincios pe deasupra. Fecioarele nechibzuite ne arată că în om există ambele laturi.

            Să ne gândim pentru un moment la o altă imagine din Vechiul Testament, când evreii în călătoria lor prin pustie au ajuns în faţa a doi munţi, Ebal şi Garizim. Atunci Dumnezeu le spune că jumătate din ei să stea pe un munte, spre blestem, iar cealaltă jumătate să stea pe celălalt munte, spre binecuvântare. Ca şi copil m-am întrebat mereu cine va merge spre blestem? Eu nu aş vrea să aparţin de aceia care merg spre blestem. Eu sunt un om care prefer să binecuvântez, nu să blestem, acesta este un hobby al meu. Noi trebuie să înţelegem prin faptul că atunci când ni se spune – aproape arbitrar – cine va fi pentru binecuvântare şi cine pentru blestem, că ambele laturi sunt folositoare. Moartea şi viaţa sunt folositoare. Atunci şi şarpele, suferinţa există cu un folos.

            Se ridică astfel întrebarea, de ce există jumătatea „negativă”? Sau, de ce există oameni răi? De ce de multe ori avem o dispoziţie proastă, şi uneori sunt zile când simţim că nu ne interesează nimic? În alte zile este chiar invers. Astfel, vedem în noi înşine acest sus-jos, această fragmentare pe care nu o putem înţelege. De ce odată se vorbeşte despre „judecată” şi altădată despre „îndurare”? Judecata nu este ceva rău, este dreptate, dar eu mă tem de această dreptate, poate o teamă prostească. Oamenii speră după îndurare dar nu sunt conştienţi că pe plan ceresc, judecata şi îndurarea sunt identice. În cursul de limbă ebraică am arătat deja că cei doi termeni: „Dumnezeu judecător” şi „Dumnezeu îndurător” au aceeaşi valoare numerică. Judecătorul şi cel îndurător sunt identici. Nu există că pe deoparte El judecă cu asprime şi pe cealaltă este îndurător. Observăm că aici este ceva ciudat şi trebuie să ne obişnuim cu existenţa acestui fapt. Şi să nu cădem niciodată în ispita de a ştii mai bine, de a ne face reproşuri, de a ne frământa şi sfâşia sufletul      spunând mereu că am greşit aceasta sau cealaltă. Să fii greşit, poate să existe doar acolo unde spui: „Eu nu mă întreb de ce exist aici. Eu nu mă minunez. Eu trebuie doar să am grijă să ajung într-o poziţie înaltă.” Atunci este cu totul altceva, atunci este fals. Atunci ai putea spune că ceva nu este în ordine. Sau dacă tu nu ai în tine un organ pentru astfel de întrebări. Atunci aş putea să te compătimesc. Dar daca ai această dorinţă în tine, vom afla că omul are în el ambele laturi.

            El nu trebuie să fie „rău” în sensul de a jigni sau lovi pe cineva, ci răul există în fiecare, oriunde mergem sau stăm. Aceasta se descrie în mod expresiv în tradiţia orală când se spune: „Să nu ucizi, dar iată că la orice pas ucizi fiinţe, iarbă, furnici sau altceva. Şi când culegi plante, ucizi; aşadar vezi că nu poţi altfel, aceasta este lumea ta.” Şi astfel, ni se explică: „Să nu spui niciodată ‚Eu nu am păcătuit’, căci există astfel de fiinţe pe care tu în mersul tău le zdrobeşti.” Tu poţi păşi chiar mai grosolan şi să zdrobeşti mult mai multe. Noi zâmbim când auzim despre cei din India, care de teamă să nu ucidă insectele, trimit înainte un servitor cu un evantai ca să le dea la o parte din drum. Eu am văzut aceasta cu ochii mei în India. În primul rând, servitorul zdrobeşte mai multe insecte când păşeşte înainte, apoi şi celălalt ucide plantele cu care se hrăneşte, aşadar provoacă şi el moarte. Aceasta înseamnă că nu există nici o ieşire, faptul că aceasta se întâmplă este un mister. Eu nu ştiu de unde vine aceasta, dar noi ar trebui să ne confruntăm cu misterul, pentru că şi aceasta este o latură din sensul vieţii. Nu am dreptul să spun: „Asta este” şi să o iau ca atare.

            Cele zece fecioare au candele cu untdelemn (ulei). Şi noi ştim că uleiul este în ebraică „Şemen”, cuvântul despre „opt”[2]. Aceasta indică că ceea ce luminează aici nu poate proveni decât din ziua a opta. Lumea nu poate fi luminată, explicată, desluşită decât din perspectiva celei de-a opta zi. „Şemen”, ulei şi opt este identic. Tu, ca şi un om ai gândi poate că uleiul se va consuma (prin ardere), aşa cum pe vremuri se foloseau lămpi pe bază de ulei sau petrol, care erau astfel construite ca să lumineze un anumit număr de ore, până la terminarea uleiului. Atunci tu poate crezi că uleiul a dispărut. Nu, ci acesta este semnul zilei a opta, căci în timp ce uleiul descreşte aici, el creşte pe partea cealaltă. Ziua a opta ne arată că în tărâmul nevăzut creşte acel trup care aici se arde. Aceasta este semnificaţia lumânărilor din biserici şi sinagogi. Despre lumânare se spune că reprezintă omul care arde (se consumă, se mistuie) aici dar ia fiinţă acolo. Să nu spui: „Ce păcat, s-a terminat!” Nu, el ia fiinţă acolo. De aceea şi obiceiul de a nu stinge o lumânare până nu se consumă singură. Trebuie să ardă în întregime pentru ca omul să fie dincolo în plinătate.

            Aceste fecioare au lumina zilei a opta şi ele ştiu că aceasta va fi importantă când va veni mirele. În Cântarea Cântărilor vine mirele, iar aici se spune: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare.” Atunci el este aici şi este nevoie de această lumină. Fecioarele se împodobesc, fiindcă ştiu că podoabele înseamnă a fi frumos pentru ziua a opta, pentru răscumpărare. De aceea se spune: „Viaţa ta să fie mereu frumoasă”, căci atunci când viaţa ta este frumoasă – şi din punct de vedere estetic – înseamnă că tu iei în serios ziua a opta. Tu eşti întotdeauna pregătit pentru a-l întâmpina pe mire. Aceasta înseamnă că locuinţa ta, îmbrăcămintea ta şi totul în jurul tău va fi frumos. Nu trebuie să spui: „Nu mă mai spăl, nu contează cum mă îmbrac, aceasta nu este important.” Nu, ci înseamnă că viaţa ta este în orice moment aşa, pentru că mirele este prezent, el este aici.

            Şi vedem un alt lucru care ni se comunică, anume că el este aici la miezul nopţii. Din nou cei mai „deştepţi” ar putea spune că „mai este timp destul, mai sunt câteva ore până atunci”, şi aceasta din nou este ceva „măsurabil”. Eu am descris în cartea mea că „miezul nopţii” este momentul prezent, acum. Înseamnă că eu stau în mijloc, între trecut şi viitor. Eu stau mereu în momentul când luna este plină, aceasta însemnând că manifestarea este deplină, căci noi suntem aici în mod vizibil. Când luna mai e în creştere, s-ar putea să nu fiu încă aici; şi când descreşte, iarăşi e altceva. Dar luna plină înseamnă acel moment care nu se poate calcula matematic, un zero, un moment care niciodată nu este definitiv, care vine şi trece, care nu poate fi niciodată măsurat. Eu nu îl pot determina, eu aş putea măsura o milionime de secundă, dar aceasta ar fi deja foarte mult timp. 

Acest „acum” este ca o muchie de cuţit, foarte ascuţită, nu se poate măsura. Aceasta reprezintă „miezul nopţii”. La miezul nopţii este şi „Paştele”, răscumpărarea. Miezul nopţii este momentul când mirele într-adevăr vine jos în lume şi este aici. Acesta este evenimentul decisiv care are întotdeauna loc la miezul nopţii. Se spune că: „Tu poate vei gândi că acum (prezentul) este singurul lucru. Dar tu vei trăi ceva foarte neobişnuit. Nu va continua aşa cum crezi tu, ci o altă dimensiune preia şi continuă mai departe.” Se spune că dacă luna plină ar deveni şi mai plină ar exploda. Forma ideală este cercul, respectiv sfera. Totul este sferic, rotunjit, chiar şi cel mai ascuţit unghi apare rotunjit sub microscop, pentru că nu există un zero absolut.

            Prin aceasta ni se transmite, că ceea ce este acum prezent, este „sfârşitul zilelor”, este „miezul nopţii”. Şi miezul nopţii este răscumpărarea. Dar de îndată ce spui că „Domnul întârzie, zăboveşte să vină”, cum s-a spus în capitolul anterior, atunci fecioarele devin somnoroase. În om există acea trăsătură, şi acel moment în viaţă, când fără să fie ameninţat sau influenţat, trăieşte astfel ca şi când Domnul „ar zăbovi”. Dar latura cealaltă va spune mereu: „Eu totuşi am untdelemnul pregătit, chiar şi în somn” – aceasta însemnând a trăi în lume şi în „beţia” lumii. Somnul sau oboseala se identifică mereu cu beţia. Nu e vorba aici doar de beţia sau intoxicaţia produsă de alcool, de droguri, ci şi de obsesia de a explica totul ştiinţific, de a descoperi sau de a avea mereu dreptate; toate acestea sunt „beţie”. Atunci omul devine somnoros, nu poate sta treaz decât în faţa celeilalte lumi. Când se dedică acestei lumi, se spune despre el că „doarme”. Dar, cum ştiţi, în limba ebraică „somn” este acelaşi lucru cu „a învăţa” sau „a se schimba”, cum am explicat aceasta în cartea despre Estera. Aceasta înseamnă că în om are loc altceva, dar oricum, el nu este treaz.

            La miezul nopţii are loc ceva foarte straniu, când totul pare altfel decât gândeam. Întreaga cauzalitate ajunge la un sfârşit. În carte Estera, Ahaşveroş, împăratul perşilor, a spus: „Eu sunt domnul legilor, al legilor naturii, aici toate îşi au ordinea lor.” După aceea a avut parte de o mare surpriză, căci tocmai la miezul nopţii nu putea să doarmă. Şi spune la miezul nopţii: „Dacă nu pot să dorm voi citi cronicile” (Est. 6:1). Şi dintr-odată vede că totul este diferit în Cuvânt. Atunci totul are loc în alt fel decât se aşteptau toţi, chiar şi Mardoheu. Totul este diferit. Egiptenii sunt convinşi că potrivit legilor naturii, ale calculelor, exodul copiilor lui Israel are loc în momentul cel mai catastrofal. Statuia lui Ra stă acolo, arătând că nimicirea este iminentă. Şi evreii au ieşit din Egipt. Egiptenii au gândit că îi vor birui oricum şi i-au lăsat să plece. Noi vedem de fiecare dată că în mod abrupt intervine o nouă dimensiune. Aceasta reprezintă mirele, care vine. Iar fecioarele care au ulei, asta vrea să spună că ele întotdeauna au avut în vedere, au „luat în calcul” o astfel de venire. În schimb celelalte, care nu au ulei, ele doar „au calculat”, adică şi-au făcut tot felul de „socoteli” că vor obţine uleiul de la cineva. Acele fecioare înţelepte, o latură a omului spune: „Da, el este aici, în orice moment”; în schimb o altă latură în om spune: „Va fi aşa, vom vedea la momentul respectiv, ne vom împrumuta sau vom cumpăra de la cineva...”

            Şi în tradiţia orală se relatează de asemenea despre acele fecioare care sunt acolo. Într-un mod puţin diferit, se spune: „Unde sunt fecioarele, cum se numesc ele?” Atunci se rostesc numele celor cinci degete ale mâini drepte, cele care au candelele aprinse, şi apoi numele celor cinci degete de la mâna stângă. De aceea, în tradiţia iudaică, mâna stângă este tratată altfel decât cea dreaptă. Aceasta vrea să spună: „Iată aceste cinci şi celelalte cinci. Să nu spui că în tine nu apar acestea. Ciudat, că şi la tine există aceasta, tu ai cinci degete la mâna stângă sau la piciorul stâng.” Înseamnă că în tine există ceva care „socoteşte” şi nu este pregătit. Apoi se spune că partea stângă nu este lăsată să intre. Care parte socoteşte? Acea latură a omului care vrea să socotească. Şi ce înseamnă a „socoti”? Socoteala este gândirea cauzalităţii, principiul cauzei şi efectului, a explica, a descrie. Este această latură „legalistă”, iar „legea” este cea care nu va fi lăsată înăuntru. Aceasta înseamnă că tu de acolo vei avea o altfel de lume. Acolo nu este decât ceea ce îţi dă libertatea.

            Nu înseamnă că cele cinci fecioare nechibzuite nu vor întra niciodată înăuntru, însă nu în felul acesta. Se spune că latura ta dreaptă este imediat acolo. Latura ta stângă va fi la judecată. Cele cinci fecioare nechibzuite nu sunt lăsate înăuntru. La această judecată li se explică ce a fost semnificaţia acestei cauzalităţi. Curtea de judecată lămureşte şi împreună cu lămuirirea aduce şi eliberare. Ce nu s-a putut explica niciodată până acum – căci explicaţiile nu merg mai departe, ele ajung într-un cerc vicios, fără ieşire – va fi atunci lămurit. Când se ridică întrebări care în tradiţia iudaică, în midraş nu pot fi lămurite, ajungem la un punct în care recunoaştem că nu există soluţionare. Atunci se spune că aceste întrebări vor rămâne fără răspuns până când va veni profetul Ilie şi le va desluşi. Aceasta înseamnă deci „judecata zilei celei mari” în care Ilie îl vesteşte pe Mesia (în ebr. „Unsul” de la ulei, opt). Atunci „judecata” va fi explicaţia. Judecata nu va fi „cu biciul”, ci ţi se va lămuri de ce lucrurile au fost cum au fost, de ce a existat suferinţa pe care tu nu ai putut-o explica niciodată. Cele cinci fecioare înţelepte nu au avut nevoie de lămuriri, ele aveau lumina din candelă, uleiul din ziua a opta. Acolo era deja lumină, ele erau pregătite, aşa cum şi noi avem de multe ori aceasta în noi înşine, când spunem: „Nu mă interesează explicaţia, eu mă bucur pur şi simplu, mă simt bine, am linişte, pace, totul este în ordine.” Şi se spune că această stare de bine este mâna dreaptă, acestea sunt fecioarele care spun că el este aici în orice moment, candelele lor ard, sunt împodobite, sunt în regulă.

            Astfel, noi vedem în om că această pildă, „Maşal” în ebraică, este ceva ce are controlul asupra omului: în felul acesta este omul. Nu spune niciodată: „Eu nu sunt o fecioară nechibzuită”. Jumătate din oameni sunt. O latură şi cealaltă latură. Dar latura stângă nu intră înăuntru, pentru că nu se poate intra înăuntru cu legea. Nu o „lege” în sensul de reguli şi reglementări, ci în sensul că trebuie să fie explicat, socotit. Se spune că Domnul este deja în faţa uşii şi cine „socoteşte” este deja greşit. Nici nu poţi socoti, El este aici mereu. Şi de aceea ar trebui să înţelegem că orice reproş pe care ni-l facem este o ipocrizie faţă de noi înşine. Ca şi când noi am fi mai buni şi am ştii mai bine. Eu numesc reproşul cea mai gravă ipocrizie, este o auto-înşelăciune. Nu fi un ipocrit faţă de tine prin a-ţi face reproşuri ci spune doar: „Aceasta pare să fie calea. Intervine aceasta şi cealaltă. Când apar oameni în viaţa mea care nu-mi plac, atunci există astfel de oameni. Eu nu înţeleg ce au făcut ei, dar odată mi se va explica, acolo la judecată, de ce au existat ei în viaţa mea, şi cât de perfect erau ei chiar la momentul potrivit în locul potrivit, cu toate că eu nu i-am putut suferi şi nu i-am putut uita.” Aceasta este deci partea „legii”, partea nechibzuită care nu va putea intra înăuntru.

Abel, Germania

---

[1] Ieremia 31:22  „Până când vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat.” Traducerea corectă este „femeia va încercui pe bărbat”

[2] Ebr. „Şemen” înseamnă untdelemn, grăsime, gras. Iar„Şmoneh” înseamnă opt, al optulea.

Predica anti-imbracaminte

Daca tot veni vorba de imbracaminte, iata un exemplu de predicare al unuia dintre cei mai renumiti pastori din SUA de la mesaj, impotriva unor pantaloni pe care ii poarta... femeile din lume.

Urlete, urlete, urlete nebunesti.

Cu asa ceva isi pierd timpul multi predicatori de la mesaj. Cu asa ceva si-a ruinat Branham prietenii si slujba lui insusi.

Poate 80-90 % din predicile celor de la mesaj consta in criticarea celor din lume, pentru ca...sunt din lume. 

Nu e maximul de naivitate asa ceva? Ce e cu atata spalare de creier si manipulare? De unde atata prostie? 

UNDE ESTE PREDICATA EVANGHELIA PACATOSILOR PANA LA MARGINEA PAMANTULUI SI INNOIREA MINTII NOASTRE SI MATURIZAREA BISERICII, IN TOATE ACESTE ISTERII? NICAIERI !

Cat de absurd e sa asculti ani de zile tipetele lor isterice cu lucruri care nu sunt de nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti si NU AJUTA BISERICA CU ABSOLUT NIMIC SA FIE MAI BUNA.

Acest om are o problema chiar cu lucrurile impotriva carora tipa, sau efectiv vrea sa arate cuiva cat de mult predica el "sfintirea".

Daca intelegi anumite lucruri legate de comportamentul uman, intelegi ca de fapt Branham nu cu oamenii se lupta, ci cu ispita din sine insusi. 

Cand spui despre femei, ca predicator, ca sunt galeti de gunoi, scroafe, catele, arata mai multe despre tine decat despre ele.

Cum e si acel citat: "Ce spui despre mine, spune mai multe despre tine decat despre mine".

El de fapt lupta cu partea intunecata din el, pe care o nega, dar pe care nu a vazut-o in el insusi, ci in altii, rabufnind in alte forme si ajungand, dupa cum el personal spune, sa nu se mai suporte pe sine insusi si nici viata si pe nimeni. 

A vrut sa plece sa se izoleze in munti singur. Fiul lui Billy Paul l-a oprit. 

Asta arata ca suferea de depresie si nevrotism in faza avansata. Omul avea nevoie de o consiliere, de ajutor. Cand ceilalti din jurul lui au vrut sa il ajute, el a refuzat sub pretextul ca "un profet nu poate fi gresit". 

Predicatorul Branham tipand si strigand.

"De ce strigi, frate Branham? Vorbeste. Nu mai urla atata. Vorbeste." 
Pentru ce strigi? Vorbeste!

De ce nu a ascultat Branham de nenumaratele mustrari si atentionari pe care cei din jurul lui i le-au dat cu dragoste, cu cele mai bune intentii? Nu stiu. Domnul Insusi i-a spus sa nu mai acuze pe nimeni, sa nu mai tipe, doar sa predice in dragoste si sa mearga mai departe.

Pacat de el, ca a cazut in plasa acestor tipuri de mentalitate nespirituala si inculta si legalista. Omul nu se pocaieste ca tipi tu la el si ca il acuzi, ci ca ii arati valoarea Jertfei divine iubirea si calea lui Dumnezeu, pentru mantuirea sufletului sau. In primii ani ani slujbei sale Branham facea asta, si a avut succes si popularitate, faima lui ajungand peste oceane. Nu inteleg de ce si-a ruinat singur propria slujba si in final viata.

Ciudat e ca uneori recunoastea si inca in mod public, dar o ora, sau o zi mai tarziu incepea din nou cu criticile. 

"... I lay myself down and shame my own self and turn my head towards the ground from where You took me. Lord God, I'm ashamed of my weakness and my unbelief. Forgive it, Lord; give me courage.... Some things I said, I didn't think I was going to say it, but it's already said. It's a rebuke to me. I found myself in a--in the way not that I thought I did, but I found myself guilty of crying out all the time instead of speaking. God, help me from this hour on that I'll be a more consecrated servant." (Why cry?Speak- 63-0714M)

Observati din propiile sale cuvinte ca problema adevarata pe care o vedea mereu la altii, era de fapt in el.

Sau daca, - mai gresesti, ca toti gresim- atunci de ce tii neaparat sa arati tuturor ca tu nu asculti de nimeni, si ca esti nu stiu cine? Eu cred ca trebuie ca omul sa aiba si o atitudine de regret, nu doar cuvinte de regret. Atitudinea asta de "infailibil" nu tine decat cu cei naivi. Nu e duhul lui Cristos in ea.

Asta ii munceste deseori pe toti care sunt si am fost in mesaj. (Ma refer si la mine, nu incerc sa ma scot din ecuatie.)

INCERCAM SA NE REZOLVAM PROBLEMELE INTERIOARE ACUZAND PE ALTII? Nu e corect asa.

Din pacate acest mod daunator de a vedea viata, credinta si oamenii ne-a fost predat de Branham (cred ca nu a fost intentionat rauvoitor) si urmasii lui. De aceea modul lor de abordare si comentariile lor acide si acuzative, din acest blog se pliaza perfect pe stilul predicatorului de mai sus si a lui Branham.

Am mostenit o gena spirituala bolnava si grav afectata, care influenteaza negativ zi de zi oamenii de la mesaj.

Am mostenit violenta verbala, agresivitatea emotionala, abuzul sentimental...etc.

Imi amintesc de anumite faze de la Cluj, in special afirmatii ale unor frati, cu tonul ridicat, cu o privire ferma, de genul: "Dumnezeu va dovedi ca noi suntem Mireasa iar voi veti arde". Si multe altele asemanatoare, de multe ori spuse parca cu o satisfactie diabolica. 

Ei inca se bucura ca altii vor ramane in Necazul cel mare iar ei sunt Mireasa. Biblic insa, cred ca va fi invers. Aceasta atitudine de respingere, ura, razbunare, lipsa iubirii, ii va ascunde etern de la Fata lui Dumnezeu, cu tot cu asa zisele lor "taine descoperite de profet". Cu "tainele profetului" nu Il impresionati pe Dumnezeu, dragi frati si surori. Nu, nu. Chiar deloc. Cum ati putea vreodata in lumea asta sa credeti asa prostii? Ma tot mir de mine cum am putut sa promovez asa ceva?

Diavolul ne-a orbit sa nu vedem ca jerfta lui Isus este perfecta si ca prin ea, cum zice apo Pavel: "ati fost desavarsiti pentru totdeauna" si e perfect valabila si pentru cineva cu care noi nu suntem de acord in toate explicatiile si ideile despre nu stiu ce. Am trait intr-un EGOISM EXTREM. Nu inteleg de ce am facut asta si inca ei fac asta, caci Domnul S-a dat pe Sine pentru toti. 

Nu exista merit personal in asta. EL MERITA TOATA SLAVA. NE-A DAT HAR.

Mereu am suferit si eu, si multi altii, pentru ca am vazut cu cata usurinta desfiinteaza Branham si fratii, alte vieti. Ati vazut pe Nat Geo documentar despre nazisti? Cu cata usurinta aruncau milioane de evrei la moarte. Nici un regret. Nici o urma de ezitare. 

Noi, cred eu, ca ar trebui sa fim diferiti, nu cu vorbire si comportament acid.

Unde e sarea si harul in vorbirea aceasta? Unde e Jertfa pe altar in ochii lor? Unde e dragostea lui Dumnezeu pentru ceilalti la fel cum e pentru noi? Nicaieri. 

Dar ce e ciudat, e ca la barbati, lideri, pastori, care sunt de 25-30 de ani la mesaj trebuie sa le spui ca nu e frumos asa ceva?

Ei se multumesc doar cu poeziile alea plicticoase de genul: "multumim Domnului ca a trimis un profet in generatia asta, cel din maleahi 4:5, Ilie, bla,bla bla...noi suntem mireasa, noi suntem alesii,  noi suntem mostenitorii, cultele sunt ratacite, profetul ne-a spus, profetul a zis, bla bla bla..."

Imi place ce spune apos Pavel impotriva la modul de gandire de la invataturile "stricte" din mesajul lui Branham, pe care in loc sa le numeasca porunci sfinte le numeste "lumesti", -"traiti inca in lume"- Socant nu? Noi le numeam "sfinte." Cred ca pot fi aplicate in mai multe domenii ale vietii:

Coloseni 2:20-23: „Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca acestea: «Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!» Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești.”

Ce mai predica Branham? Anti-sutiene. Ce comedie.

Branham spune ca sutienul face ca femeile sa arate inuman, 
caci face femeia sa fie sexy, nesfanta.  

Ei cred ca daca nu fac ceva anume, "ce lumea face" sunt buni. Asa e si la mesaj. Ei cred ca daca femeile lor nu poarta pantaloni, nu isi taie parul, sau barbatii nu beau nici un pahar de vin, nu merg la un film, nu investesc in educatia lor, etc. etc. atunci ei sunt sfinti. Eu vad acum ca fiind gresita aceasta mentalitate. 

Ati auzit vreodata, pe benzi, cum tipa Branham la cineva care i-a zis lui intr-o discutie ca: "el bea cate un pahar de vin uneori si nu crede ca e gresit asta"? Groaznic. 

Atata prescura i-a trebuit lui ala sa-i zica lui Branham asa ceva. l-a facut carpa.

Este o manipulare a credinciosilor prin porunci emotionale umane cu privire la exterior. Ele doar par a aduce o smerenie si o asprime fata de trup, fata de pacat, dar nu este asa.

Eu ma rog, pentru mine in primul rand, ca Sangele lui Isus sa spele, sa curete, sa innoiasca mintile si vietile noastre si a tuturor fratilor de la mesaj si ex-mesaj care au fost afectati de mentalitatea asta bolnava si otravita.

"Ce urasti la altii este ascuns si in tine dar poate purta alt nume." a zis un intelept.

Fie ca adevarul si iubirea lui Isus, adevaratul Mantuitor si Salvator sa triumfe in vietile tuturor.

Îmbrăcămintea femeii

Material trimis de fratele din germania pentru cititorii acestui blog.

Îmbrăcămintea femeii

Motto: PROVERBE 9:6 - „Părăsiţi NAIVITATEA şi progresaţi în calea priceperii”.

Încă din primele luni (sau chiar zile) ale vieţii creştine, o persoană proaspăt venită în absolut orice biserică neo-protestantă (baptistă, penticostală, adventistă, „mesajul orei”, etc.) se izbeşte vrând-nevrând de un verset ciudat, controversat şi chiar aducător de certuri. Este vorba despre DEUTERONOM 22:5. Redau mai jos acest verset în traducerea cea mai răspândită în România, adică traducerea lui Dumitru Cornilescu:

„Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău”.

În multe adunări, mai ales acolo unde aşa zisa „sfinţenie” se manifestă prin semne exterioare concrete, acest verset este invocat foarte des (în special de către bărbaţi), cu rolul de a stabili o „ordine divină” în viaţa surorilor sau nevestelor lor.

În special în cadrul „Mesajului” lui William Marrion Branham se pune un accent extrem de mare pe îmbrăcămintea femeii, mai ales când vine vorba de purtatul pantalonilor. Datorită faptului că femeile care nu se îmbracă în mod conform sunt declarate pe faţă nişte „curve”, s-a ajuns până acolo, încât multe surori se tem chiar să şi doarmă în pantaloni de pijama pentru a nu-şi pune în joc mântuirea. Când vine vorba însă de lungimea rochiilor, standardele par a nu fi egale pentru toate surorile. Cele mai sus pe scara ierarhică par să se simtă bine în rochii sau fuste până la genunchi, în timp ce surorile „de rând” mătură podelele cu ele...

Această obsesie de a se îmbrăca „conform” este motivată de către cei care o predică în mod excesiv şi abuziv pe baza unui singur citat şi acela din Vechiul Testament. Vă invit să faceţi ceea ce nu aţi mai făcut poate niciodată: Să lăsaţi pentru un moment la o parte traducerea Dumitru Cornilescu şi să aruncăm împreună o privire în originalul ebraic. Pe internet puteţi găsi suficiente dicţionare, concordanţe biblice, programe specializate, cu care puteţi verifica dacă ceea ce spun eu aici este autentic sau nu. Aşadar, despre ce este vorba în acest mult disputat verset?

La prima vedere lucrurile par destul de clare: femeia nu trebuie să poarte pantaloni şi desigur, nici bărbatul nu trebuie să poarte fustă, rochie, dres, etc. Cine procedează altfel este declarat a fi o „urâciune” înaintea lui Dumnezeu însuşi, or, despre urâcioşi se spune în altă parte că nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Iată aşadar, cum de la o simplă haină îţi poţi pierde mântuirea, nu-i aşa? Dacă aşa stau lucrurile, dacă Dumnezeu este teribil de ofensat de pantalonii femeii sau de fustele scoţienilor, atunci cu adevărat acest verset merită studiat temeinic…

Să aruncăm pentru început o scurtă privire asupra contextului, căci un studiu serios presupune şi examinarea contextului, nu doar a textului propriu-zis. În versetul 6 de exemplu din acelaşi capitol 22, se vorbeşte despre ocrotirea păsărilor şi a ouălor din cuib. Cu un verset mai sus, adică în versetul 4, se vorbeşte despre ajutorul dat unui măgar sau bou căzut pe drum. În versetul 8 se vorbeşte despre construirea unei balustrade pe acoperiş (terasă) pentru a evita accidentele iar în versetul 12 se vorbeşte despre confecţionarea unor ciucuri la colţurile ştergarului (tallit) cu care bărbaţii îşi acopereau capul la rugăciune. Aşadar, tot contextul se ocupă aparent de nişte norme sociale, nicidecum de „pierderea mântuirii”. Ce caută atunci o ameninţare de tipul acesta, legată de „pantaloni”, într-un context care se ocupă de balustrade, ciucuri, ouă şi măgari? Redau mai jos textul original din Biblia ebraică şi apoi vom analiza fiecare cuvânt pentru a verifica autenticitatea traducerii din limba română (şi mai ales a interpretării…).

Cum s-ar traduce acest verset de fapt?

Acest text este compus din trei părţi, prima este cu privire la femeie, a doua referitor la bărbat iar ultima defineşte un act urâcios. Primele două părţi se pronunţă în felul următor:

1) LO YIEHI KELI GEVER AL IŞA

2) VELO YILBAŞ GEVER SIMLAT IŞA

Iar traducerea cuvânt cu cuvânt ar suna în felul următor:

1) (să) nu fie vas/instrument (de) [bărbat] puternic pe femeie

2) şi (să) nu (se) îmbrace [bărbatul] puternic (cu) îmbrăcămintea femeii

Se pare că cei mai mulţi traducători au dedus o aparentă simetrie între cele două afirmaţii şi le-au tradus prin aceleaşi cuvinte, deşi în original s-au folosit cuvinte total diferite în cele două părţi ale frazei.

În primul rând nu apare verbul „a (se) îmbrăca” sau echivalentul său „a purta îmbrăcăminte” (în ebr. „YILBAŞ”) în dreptul femeii, ci acolo este verbul „YIEHI” care se traduce prin „a fi” sau „a deveni”, „a veni în existenţă”, „a apărea”. 

Niciunde în Biblie, în afară de acest verset, verbul „YIEHI” nu s-a tradus prin „a (se) îmbrăca”. Cuvântul adecvat este „YILBASH” şi acesta apare doar în dreptul bărbatului.

În al doilea rând, substantivul „KELI” din dreptul femeii nu înseamnă „îmbrăcăminte” sau „învelitoare” ci înseamnă în primul rând „vas”, apoi „unealtă”, „instrument”, „armă”, „echipament”. Cuvântul adecvat pentru „îmbrăcăminte” este „SIMLAT” şi acela apare iarăşi doar în dreptul bărbatului.

În al treilea rând, cuvântul tradus prin „femeie” este „IŞA” care înseamnă cea „luată din bărbat” adică din „IŞ” (Geneza 2:23). Numai că în tot acest verset nu apare nicăieri cuvântul „IŞ”. De aceea am pus pe „bărbat” între paranteze.

În al patrulea rând, cuvântul tradus aici prin „bărbat” este în amândouă părţile „GEVER” sau „GEBER”, depinde de pronunţie. Noi cunoaştem pe „GABRIEL” sau „GAVRI(E)L” care tradus înseamnă „Tăria mea e Dumnezeu”. 

„Tăria” sau „forţa” se cheamă „GEVURA” şi este forma feminină a cuvântului „GEVER”. 

Acesta a fost tradus în întregul Vechi Testament doar de 63 ori prin „bărbat”. 

Cum am spus deja, „bărbat” este în mod general „IŞ”, dar „GEVER” specifică nu atât de mult un bărbat, ci mai degrabă îi scoate în evidenţă anumite calităţi deosebite: „puternic”, „războinic” sau „biruitor”.

Iată aşadar în contextul acesta câteva traduceri pertinente ale primei părţi a versetului în cauză:

„SĂ NU FIE INSTRUMENTELE PUTERII PE FEMEIE” sau „SĂ NU FIE UN VAS DE PUTERE PE FEMEIE” sau „FEMEIA SĂ NU FIE UN VAS PUTERNIC”

Evreii au înţeles de aici fie că FEMEIA NU TREBUIE SĂ POARTE ARME, ECHIPAMENT DE PUTERE (DE RĂZBOI) fie ca FEMEIA SĂ NU DEVINĂ UN VAS DE PUTERE (ea fiind un vas mai slab aşa cum spune Biblia în altă parte), sau cu alte cuvinte SĂ NU PUI PE FEMEIE SARCINILE PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ UN BĂRBAT, SĂ NU O EXPLOATEZI.

Apoi textul continuă spunând: „CEL PUTERNIC” („CEL TARE” – presupus a fi bărbatul) „SĂ NU ÎMBRACE HAINELE (ÎNVELITOAREA) FEMEII”. Rabinii evrei înţeleg până astăzi din acest verset, pe de-o parte interzicerea serviciului militar la femei, iar pe de altă parte interzicerea travestismului şi a homosexualităţii.

„Urâciunea” sau „oroarea” despre care se vorbeşte mai departe în verset, se referă la actul în sine, nu la persoana respectivă. Cu alte cuvinte, lui Dumnezeu îi este scârbă de comportamentul unui travestit şi de exploatarea unei fiinţe mai plăpânde, cum este femeia.

Revenind la contextul în care este încadrat acest verset, şi anume ocrotirea păsărilor din cuiburi, construirea balustradelor şi ajutorarea boilor şi măgarilor de pe drum, haideţi să mergem un pas mai departe şi să ne întrebăm dacă această „Lege a lui Moise”, pe lângă aspectul firesc, natural, vrea să ne mai transmită şi altceva? 

Apostolul Pavel, un bun cunoscător al Vechiului Testament ne îndeamnă în 1 Corinteni 9:9 să pătrundem dincolo de faţada legilor când se întreabă: „În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?” Deci, dacă Biblia este mai mult decât un cod de norme sociale, când e vorba de boi, păsări sau ştergare cu ciucuri, atunci ce semnificaţie mai profundă poate sta în spatele textului pe care îl analizăm aici?

Sigur că toate lucrurile din Vechiul Testament sunt în primul rând tipuri şi umbre, fie că noi le înţelegem sau nu în toată profunzimea lor. În tradiţia orală evreiască este bine cunoscută noţiunea de „Şevirat ha Kelim” adică „Spargerea vaselor”. 

Fără a intra în prea multe detalii vreau doar să descriu pe scurt că aceste „vase” („KELIM”, partea femeiască) nu au putut cuprinde şi ţine în ele lumina infinită, atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu (partea bărbătească) şi s-au spart. 

Cioburile rezultate care conţin încă scânteia de lumină divină (multitudinea) trebuie să fie din nou adunate împreună (restaurarea, uniunea, căsătoria în sensul mistic).

În acelaşi sens, se spune şi despre omul primordial că avea un „veşmânt de lumină” (noi acum numim aceasta „energie”) care ulterior s-a transformat („materializat”) într-unul de „piele” (trupul omenesc). Cuvântul tradus prin „lumină” este „OR” şi se scrie cu prima litera, Alef, – având valoarea 1 (unitate). Cuvântul tradus prin „piele” se pronunţă tot „OR” dar se scrie cu litera Ayin – valoarea 70 (multitudine). Departe de a fi vorba de numerologie aici, este chiar o lege a naturii pe care o putem constata oridecâteori vedem un curcubeu. O rază de lumină albă de la soare, atunci când pătrunde în vasul numit „materie” (apa, sticla, etc.) se „sparge”, se „sfărâmă” în şapte raze diferit colorate iar oamenii de ştiinţă numesc fenomenul care stă la bază „refracţie”.

Însăşi cuvântul „KELIM” adică „vase” provine de la „KOL”, care înseamnă „întreg” sau „tot”. („Kol Israel” = „Tot Israelul”). Iar cuvântul „Mireasă” este „KALA”, forma feminină a „plinătăţii”, şi implică apartenenţa la un întreg, o unitate. Cuvântul „a mânca” este „AKOL” şi sugerează că devii una cu ceea ce mănânci. Şi deosebit de relevant este că valoarea numerică a lui „KOL” este 50. Acesta este un număr special în Biblie, care indică ceva dincolo de spaţiul şi timpul acesta. Este prima zi după cele „şapte săptămâni”. 

În Vechiul Legământ, în a 50-a zi după ieşirea din Egipt, a avut loc evenimentul de la Sinai, când Dumnezeu s-a coborât în universul nostru într-o formă audibilă şi vizibilă. 

În Noul Legământ, după 7x7 zile de la învierea Sa, Domnul Isus a coborât iarăşi pe acest pământ în ziua cincizecimii în formă audibilă (limbi) şi vizibilă (stâlpul de lumină). Această lumină (energie), la fel ca lumina primului Adam, s-a „sfărămat” în bucăţele şi de atunci locuieşte în trupuri de „piele”, carne (adică vase, „KELIM”). Totalitatea acestor vase reprezintă întregul („KOL”) şi este partea feminină a Dumnezeirii, ceea ce numim „Mireasa” („KALA”) sau „plinătatea”.

Eu socotesc nimerit ca atunci când vrem să înţelegem un text dintr-o limbă ce nu ne aparţine, să nu facem exegeză pe baza traducerii în limba română ţipând cât ne ţine gura „AŞA SPUNE BIBLIA FRATE (sau SORĂ)” şi în nici un caz „AŞA VORBEŞTE DOMNUL (PRIN PROFET)”, ci să ne îndreptăm atenţia spre textul original, spre context şi spre ceea ce au de spus cei care au vorbit (sau vorbesc) limba respectivă şi care îi înţeleg cel mai bine subtilităţile şi particularităţile (în cazul nostru, evreii). Altfel, exegeza nesănătoasă ne poate duce lesne pe panta fanatismului şi a bigotismului, toate acestea desigur făcute fiind „în numele Domnului”.

Domnul Isus a spus în Ioan 5:39  „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” Pasajul studiat nu are aşadar nici o legătură cu modul de a se îmbrăca al femeii.

Cât despre cei care merg atât de departe încât cataloghează orice femeie în pantaloni, fie şi de pijama, drept „curvă”, pe aceştia Domnul Isus îi întreabă în Marcu 12:24: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?”

Abel, Germania

Alungati din biserici pentru cateva intrebari

In ultimele luni se observa o crestere a presiunii intre credinciosii de la mesaj si conducerea bisericilor, mai ales in SUA, care datorita informatiilor corecte de pe siteurile ex-mesaj, incep sa isi puna intrebari de bun simt si sa le puna si liderilor care conduc adunarile.

Jeff Jenkins cunoscutul pastor la "mesajul orei" din SUA la dat pe fratele sau afara din biserica, intr-un mod mai elegant fata de alte biserici, pentru ca acesta i-a pus intrebari in repetate randuri despre Ilie, nor, inger si alte cateva lucruri care se contrazic in mesaj si nu sunt in armonie cu Biblia, lucruri vazute de acesta pe siteul believethesign.com

Exista un spirit de ura intre fratii la mesaj, care se manifesta doar cand este pus fata in fata cu adevarul? Nu stiu ce sa zic, dar nu e nici macar omeneste sa faci asa ceva.

Lideri de la mesaj sunt incoltiti de intrebarile credinciosilor. Oare ce vor mai face? Cat timp vor nega adevarul si sa urmeze naluci?

Nu mai pot da socoteala de crezurile lor si atunci indeparteaza oamenii in mod abuziv. Fara motiv biblic. E urat. Dumnezeu sa le lumineze mintea inraita.

Decat sa lamureasca si sa scoata falsurile din mesaj si sa continue cu ce e corect si sa mearga impreuna mai departe, isi alunga propria familia afara din biserica, nu cu motiv de pacat, sau hula, sau violenta, ci pentru cateva intrebari, pe care tot mai multi credinciosi ai mesajului le pun.

FOR THE RECORD: 

On February 23rd, my brother Jeff Jenkins, announced to the church that Kathy and I would no longer be attending BCF. 

In his attempt to be as kind and gentle as possible, he stated that we were now following "Believe the Sign". Nothing could be farther from the truth. While he was not attempting to be misleading, this is not accurate. 

I have been on my Christian journey for 40 years. 

I have always thought I was following Christ. Paul said, follow me as I follow Christ. I thought i was following Brother Branham as he followed Christ, but I have since realized that Brother Branham's path was not as close to Christ's as I had hoped. 

I am not following "Believe the Sign" although I did gather some information from them along with other sites such as Searching for Vindication and Morning Mercy. 

These sites were only used to provide information for me to make my decision to pull away from the teachings of Brother Branham and strive to follow Christ without the influence of the message. 

I greatly appreciate Jeff's attitude that he has towards Kathy and I and his willingness to discuss the issues. 

When I hear the horror stories that other people talk about concerning families and pastors, I consider myself blessed to have a brother with such a great attitude. 

If you have any interest in viewing the sites that I mentioned, here are links to them. 

www.morningmercy.com
www.searchingforvindication.com

Sincerely, Paul Jenkins